EXCLUSIV „M-am uitat imediat după zboruri” » Mihaela Buzărnescu povestește cum a fost revenirea după aproape un an fără meciuri, ce i-a mers bine și ce a dezamăgit-o

Mihaela Buzărnescu a lipsit aproape un an din turnee oficiale, între Tașkent 2019, când se retrăgea după primul set al meciului cu Jaqueline Cristian, apăsată de probleme la umăr, și US Open 2020. Între timp, s-au întâmplat multe, inclusiv o operație în zona dureroasă, pe care a suportat-o în decembrie trecut și care a dus la o altă pauză, a câta oare?, din cariera lui Miki. Când era decisă și se simțea pregătită să revină, întreaga planetă a fost paralizată de pandemia cu noul coronavirus. Ceva ce nimeni nu putea anticipa și care a făcut ca pauza să se prelungească tot mai mult și pentru jucătoarea aflată acum pe locul 136 mondial.

O pauză diferită însă de precedentele traversate într-o carieră fragmentată, care căpătase însă o strălucire aparte în 2018, anul în care Mihaela a urcat până pe locul 20 în lume. 2020 i-a pus răbdarea la încercare într-un alt mod, adăugând incertitudinea unui posibil moment al întoarcerii în turnee. Aceasta s-a produs până la urmă la final de august, la US Open, când și-a folosit clasamentul protejat. A urmat Roland Garros, în calificări de această dată. 

Două înfrângeri care au transmis semnale distincte. Senzații vechi și noi amestecate, pe care le parcurge acum în discuția cu Gazeta, îmbogățindu-le cu speranțele de viitor. „Sunt jucătoare care s-au retras anul acesta. Pauza le-a arătat și altă perspectivă în viață și au luat decizia, eu sper să am ocazia să mai rămân câțiva ani în circuit", a punctat Miki.

- Mihaela, ai fost decisă să revii în turnee la US Open?
- Eram hotărâtă pentru că făcând o pauză atât de lungă de competiții, abia așteptam. Sincer, eram destul de pregătită, dar nu am avut o tragere la sorți prea bună pentru un prim meci după atât timp, Sloane Stephens a jucat bine. Sigur, nu trebuie să mă gândesc la tragere, dar m-am simțit mai bine în joc decât la Roland Garros, spre exemplu. 

20 e loculcel mai înalt atins de Mihaela Buzărnescu în carieră, în august 2018, după titlul de la San Jose

- Ce s-a întâmplat la Paris?
- Acolo nu am fost foarte OK cu jocul. Trecerile acestea rapide hard-zgură, neavând alt concurs jucat înainte, din cauza clasamentelor de acum, intri sau nu intri pe tablouri, credeam că intru la unele și nu m-am înscris la ITF-uri, nu am intrat și nu am mai primit nici wild card la ITF-uri pentru a juca și eu ceva înainte de Roland Garros... A fost totul pe fugă și nu mi-a fost OK. 

- Ce te-a mai apăsat în aceste ultime săptămâni?
- Nu a fost OK nici că revenirea mea a fost formată din două Grand Slam-uri, a fost stresant și greu. De aceea m-am gândit să nu mai joc nimic până la Australia, să mă antrenez ca lumea. În același timp îmi lipsesc foarte mult meciurile, de aceea o să încerc, probabil, să joc și alte concursuri mai micuțe, în ianuarie, înainte de Australian Open. Asta aștept să văd, cum e calendarul, ce se decide. Sincer, nu aș opta pentru acea variantă de carantină două săptămâni, cu plecare pe 14 decembrie.

„Lumea te uită când nu ești prezent constant și e dificil să te reintegrezi în acest mediu, îți trebuie tărie să treci peste toate și să fii încrezător. Așa am simțit eu" - Mihaela Buzărnescu

Mihaela Buzărnescu a resimțit absența publicului

- Cum a fost pentru tine la US Open, fără spectatori, în acele spații imense?
- La US Open mi-a plăcut, eram mai liberi, aveam toată baza doar pentru noi. În același timp însă, ne-a lipsit publicul atunci când eram pe teren. Ne ajută, se simte diferența. Stând toți în același hotel... nici înainte nu se comunica prea mult, dar acum și mai și, fiecare cu grupul lui. Eu am mers cu tatăl meu și la US Open, și la Roland Garros, unde în calificări aveai voie doar cu o persoană. Iar la New York, fiind primul concurs, nu știam cum va fi, am considerat că nu are rost să iau și preparatorul. 

- Ți s-a părut ciudat că în tribune erau mai degrabă jucători și antrenori ca spectatori?
- Da, am simțit absența publicului, care îți dă acele impulsuri, când faci o minge câștigătoare să te aplaude, să îi auzi cum strigă. Am și jucat ultimul meci, am așteptat foarte mult, până seara târziu, a fost ciudat, pentru primul meci, să joc pe nocturnă. Totuși, mi-a plăcut și acest mod de a disputa o competiție pentru că mergem să jucăm, să ne arătăm valoarea, forma, trebuie depășită orice situație și trebuie să profităm de orice ocazie când avem posibilitatea să jucăm.

- Cât timp îți vei mai putea folosi clasamentul protejat?
- Tot anul viitor, la 8 concursuri, între care două Grand Slam-uri. Aș încerca să le folosesc până la data limită pentru Olimpiadă. Îmi doresc foarte mult să o prind, deși e greu din cauza clasamentului, dar cred în forțele mele.

2,1 milioanede dolari, sumă brută, a adunat românca până acum din tenis

Glezna o mai supără

- Cum te-ai simțit din punct de vedere fizic, umărul a rezistat?
- A fost OK, nu știu cum va fi după mai multe meciuri, îmi doresc să am mai multe legate ca să văd exact cum reacționează corpul meu. La antrenamente mai sunt contracturi, acumulări de acid lactic, de la oboseală, altele erau durerile însă pe care le aveam înainte. Tind să cred și sper că e spre bine. Glezna mă mai supără, am observat când joc pe hard.

- Glezna accidentată în 2018, la Montreal.
- Da. Iarna trecută, după operația de la umăr, când făceam recuperare, am făcut și pentru gleznă și era mai OK, dar probabil de la temperaturi mai scăzute, trecerea de la o suprafață la alta, se resimțea când jucam pe hard. Am făcut și multe exerciții pentru stabilizarea ei. Nu vreau să joc însă fără glezniere, s-ar putea să fie nevoie mult timp de ele, poate până la încheierea carierei. 

„Un jucător, după o pauză așa de mare și după accidentare, are nevoie de adrenalina unor meciuri câștigate care îl propulsează, îi dau un avânt. Încrederea contează, mai ales că atunci când o iei mereu de la capăt, ai doar meciuri pierdute" - Mihaela Buzărnescu

- Cum te-ai simțit înaintea primului meci după aproape un an? La ce te-ai gândit în seara dinainte?
- Am avut emoții. Am încercat să le las la o parte, am încercat să-mi imaginez cum era când aveam competiții și mă pregăteam pentru o partidă. Îți pierzi din concentrare, focusul pe care îl ai în timpul unui meci. E foarte diferit de un antrenament, ai nevoie să fii concentrat, atent și ambiționat ca să poți să revii sau să-ți menții un avantaj. Asta îmi lipsește din păcate, deocamdată. Orice antrenamente aș face, lipsesc meciurile. 

US Open, mai bine organizat

- E diferență vizibilă între antrenamente și partidele oficiale.
- Am observat la antrenamentele dintre US Open și Roland Garros, jucam pe puncte și câștigam, la antrenamentele de acolo câștigam, dar când era meciul oficial, acea miză... e total altfel trăirea. 

- De aceea te-ai simțit decepționată la Paris?
- Am fost atât de dezamăgită după meciul de la Roland Garros încât m-am uitat după zboruri chiar imediat și am plecat în aceeași seară. Am avut avion la ora 9 și ceva, era să-l ratăm fiindcă era trafic intens, dar i-am zis tatei că nu vreau să mai stau, că nu mă simt deloc bine, nu vreau să mai rămân nici măcar o zi. Avem și momente de genul acesta, când nu ne simțim confortabil. 

- Cum ți s-au părut cele două turnee majore?
- Mi s-a părut mult mai bine organizat US Open față de Roland Garros. Și mâncarea ajungea, nu trebuia să mai faci comenzi. La Paris, până să poți avea acces la micul dejun, erau niște cozi interminabile, nu mai găseai ce voiai. La New York, ne-au dat și un pachet cât am stat în carantină, pe lângă ce puteam noi comanda, cu gustări, cu produse de dezinfectare. Dincolo nu aveai nimic. 

- Te preocupă situația actuală, anul viitor, care poate fi și el complicat?
- Mă preocupă, nu mai sunt la o vârstă la care să spun că nu contează dacă nu avem competiții o perioadă, am timp destul în față ca să-mi continui activitatea. Pentru mine era important după toate accidentările din trecut să am un pic de continuitate și să pot să mă mai bucur de câțiva ani de competiții. Înaintăm în vârstă și se cunoaște orice an în plus. Cel mai important e să fii sănătos, dar mă întreb ce am face dacă s-ar opri din nou concursurile? 

„Pentru mine, să prind Olimpiada este un vis, unul dintre obiectivele pe care mi le-am propus de mulți ani" - Mihaela Buzărnescu

Program de cameră

Pe Mihaela nu a deranjat-o că a trebuit să rămână un timp îndelungat în camera de hotel atât la New York, cât și la Paris. „Am făcut antrenamente fizice, câte două ore, m-am uitat la filme... Fiind cu tata în cameră am avut cu cine să vorbesc, mai greu la US Open din cauza diferenței de fus orar, dar asta se întâmplă oricum în fiecare an. În plus, aveam o grămadă de treburi restante pe calculator pe care le-am rezolvat, am profitat de ocazie. Mi-a prins bine", a detaliat ea. 

„Testele sunt o modalitate de precauție și de a ne evalua starea de sănătate. Le văd normale, acestea sunt condițiile de acum. Nu e cel mai plăcut, cu acele bețișoare în nas, dar trebuie făcute" - Mihaela Buzărnescu

„Nu aș mai putea să stau în casă"

„Suntem destul de limitați, prin propriile noastre forțe trebuie să ne găsim și alte lucruri de făcut, suntem afectați ca sportivi", spune fostul număr 20 mondial despre perspectiva unui 2021 dificil. „Cred că mulți au lucrat de acasă, le-a convenit, s-ar bucura să fie așa în continuare. Pentru mine nu e OK, vin dintr-un mediu activ, nu aș mai putea să stau închisă în casă sau să mă antrenez, dar să nu știu pentru ce. Vreau să joc, să-mi văd forțele, sper din suflet să se ia cele mai bune măsuri și să putem juca în continuare", a punctat ea. 

Citește și alte știri din tenis

Ion Țiriac propune o revoluție tehnologică în tenis: „Cânt asta de 25 de ani, așa se va vedea tehnica”