Articol de Luminiţa Paul - Publicat duminica, 03 august 2014 00:00 / Actualizat duminica, 03 august 2014 12:21
Peste două săptămîni, Simona Halep va fi noul număr 2 mondial. Încă nu e decis: e o realizare imensă sau traseul firesc?
Deschizi pagina de rankings de pe site-ul oficial al circuitului WTA şi tresari. Acolo, pe poziţia a treia, se găseşte numele Simonei Halep. Şi parcă nu-ţi vine a crede. Refresh. Cînd s-a încărcat din nou, nimic nu e schimbat, ea e tot acolo. Mai mult, peste două săptămîni, din 11 august, va fi o treaptă mai sus, pe 2. Ceva nemaiîntîlnit pentru istoria tenisului feminin de la noi!
Încă un F5. OK, e la fel. Ani de zile, reperele au fost altele. Lumea s-a hrănit cu amintiri şi cu bucăţi de speranţă. Culmea o reprezenta (şi încă o reprezintă, e unul dintre cele două capitole la care Simona încă nu şi-a depăşit managerul), triumful Virginiei Ruzici la Roland Garros, în 1978. Ea urcase pînă pe locul 8 în lume, performanţă care fusese îmbunătăţită în 1997 de Irina Spîrlea cu o unitate. 7 în loc de 8.
Cred că a păţit ceva conexiunea de internet. Mică pauză. De la perioada de vîrf a Virginiei Ruzici, care vreme de 7 ani a fost între cele mai bune din lume, cîştigînd turnee, ajungînd în fazele înaintate ale turneelor de Mare Şlem, au trecut trei decenii. Între timp, evenimentele cu adevărat de impact nu au fost numeroase. Semifinala de la US Open 1997 a Irinei Spîrlea şi "sfertul" de la Australian Open din acelaşi an, ca şi "sfertul" de la Roland Garros al Ruxandrei Dragomir, tot în 1997, au luminat anii '90.
Hai că a venit iar netul! Dar cred că e căzut site-ul. După alţi 12 ani, Sorana Cîrstea ajungea în sferturi de finală la Paris. În 2009. Anii 2000 au scos mai multe jucătoare române în faţă, cu situări în clasament în Top 30 sau Top 50, cu turnee cîştigate sau finale jucate. Dar Ruzici rămînea în continuare reperul suprem. Cum să strîngi un titlu major, încă o finală, o semifinală şi 8 sferturi de finală? Apoi, brusc, peisajul sec al cifrelor şi-a schimbat culorile. Anul trecut, în iunie. Şi, de atunci, le modifică încontinuu.
Stai că a apărut pagina principală de la WTA. Simona e pe 3. Simona, cea care într- un an şi o lună a adunat 8 trofee, a disputat finala la Roland Garros, semifinala la Wimbledon, "sferturi" la Australian Open şi "optimi" la US Open. Practic, a dublat sau chiar triplat reuşitele întregii cariere a Irinei Spîrlea. Din 11 august va fi pe 2. Uneori am senzaţia că nu realizăm ce şi cît înseamnă asta. Totul s-a petrecut repede, atît de repede încît pare vis, într-o ascensiune neîntreruptă, fără nici măcar un mic pas înapoi.
Parcă are magnet tastatura, hai, încă un F5. La Paris, după calificarea în semifinale, eram copleşită, am întrebat-o dacă realizează că e abia a patra româncă din istorie care izbuteşte aşa ceva, dacă îşi dă seama că face istorie. Răspunsul a fost senin, ornat cu un zîmbet: "Dumneavoastră ştiţi mai bine statisticile, eu nu mă gîndesc la asta. Vreau doar să joc şi s-o fac cît mai bine".
Totuşi, clasamentul e acolo. Cu ea pe 3, în curînd pe 2. Salt fabulos atins într-un an şi o lună. Timpul a trecut atît de repede, rezultatele au curs şi ele la fel încît, uneori, pare că înlocuim uimirea cu pretenţia. Ca şi cum era logic, ba chiar obligatoriu ca traseul să fie acesta. Ca şi cum în spate nu stau munca şi inteligenţa, şi intuiţia şi ambiţia, şi hotărîrea ei. Aşa că, înainte de a fi dezamăgiţi dacă nu o va detrona pe Serena Williams pînă la sfîrşitul anului sau nu va cuceri titlul la New York, să mai dăm un refresh. Şi să vedem unde e în acest moment. Şi să zîmbim, e ceva ce n-am mai văzut pînă acum!
)
)
)
)
)
)
)
