• În perioada 24 mai-7 iunie era programat turneul de la Roland Garros, amânat însă din cauza pandemiei de COVID-19. Gazeta vă oferă în schimb amintiri, povești și momente inedite de pe zgura pariziană

Ziua de 11 iunie 1978 e una specială pentru Virginia Ruzici. Suntem la Paris, în inima cărămizie a orașului. Românca în vârstă de 23 de ani intră pe cel mai mare teren din complexul de la Roland Garros. Are un tricou roşu aprins şi o fustă albă scurtă. Un pic de creion negru îi accentuează privirea care parcă înțeapă. 

Orele petrecute în soare i-au conturat culoarea pielii. Așa arăta în urmă cu 42 de ani, în cea mai mare zi a carierei. E ziua finalei de la French Open, iar Parisul era la fel de șarmant şi romantic. Centralul e plin de oameni cu freze îngrijite şi ochelari de soare la modă. Arbitrele de linie sunt doamne respectabile care, probabil, au petrecut câteva ore la coafor. 

„Primirea pe care mi-a făcut-o publicul francez a fost extraordinară, ovațiile mi-au ajuns direct în inimă și creier. Meciul nostru s-a jucat imediat după finala masculină în care Borg l-a distrus pe Vilas. Toți oamenii au rămas în tribune"- Virginia Ruzici

Adversara româncei e o tânără de 21 de ani, dar care pare de 30. Mima Jausovec e câștigătoarea din 1977. Are ochi de culoarea cerului şi e principala favorită la cucerirea trofeului. De fapt, în finală se întâlnesc favoritele unu şi doi. Pentru că federația franceză a interzis participarea jucătoarelor care activau şi într-un circuit paralel, Martina Navratilova, Chris Evert, Billie Jean King sau Evone Goolangong nu au fost prezente. 

Drumul lin 

Românca a avut un parcurs aproape perfect până în finală. A pierdut un singur set în „sferturi", în rest victoriile sale au fost mai mult decât clare. Când se așază pe bancă, Virginia pare că plutește pe un nor de calm. După ce în 1976 s-a oprit în semifinale, acum vrea să meargă până la capăt. 

După cum avea să spună după încheierea finalei, i-a fost greu să joace împotriva partenerei sale de la dublu. „Niciodată nu o învinsesem până atunci, într-o partidă oficială, pe Mima Jausovec. Dar știam că sunt capabilă să trec de ea, că îmi stă în putință aceasta. M-am pregătit special pentru această finală şi nu numai în ajunul ei...", spunea Ruzici în ziarul Sportul de pe 14 iunie 1978. Victoria sa fusese trecută la și altele, în acea perioadă articolele despre Nicolae Ceaușescu țineau prima pagină. 

Parcursul până la trofeu

Conexiunea cu francezii 

Virginia e lucidă şi sigură pe ea. Sub pletele cârlionțate își ascunde emoția, iar jocul său strălucește pe zgura cărămizie. Racheta de lemn e instrumentul cu care desenează pe teren. Se duce rapid la 5-1. Lovitura sa de dreapta face multe stricăciuni în jocul iugoslavei. Servește pentru primul set, dar Mima face break. Emoții, emoții şi o mică strâmbătură. 

În următorul game însă, românca reușește cu un contre-pied să pună punct primei manșe în ovațiile publicului francez. „Spectatorii francezi m-au susținut de parcă erau cei de acasă, de la noi. Am fost preferata lor şi m-au susținut în tot timpul partidei. Îmi pare bine că nu i-am dezamăgit nici pe ei", spunea Ruzici atunci. 

Jucătoarele trag aer în piept în pauza dintre seturi. Beau apă Evian, nici vorbă de lichide colorate. Nu era ritmul din ziua de azi, dar efortul era şi pe atunci imens. În partea a doua, Jausovec începe mai tare şi face break-ul. În game-ul al doilea al finalei, o minge controversată le aduce pe cele două la fileu. E loc şi de o mică discuție. Lucru ce pare imposibil acum. Jucătoarele se evită cât mai mult până şi la strângerea de mâini de la final. 

"Parisul şi Roland Garros-ul sunt pentru mine cele mai importante locuri din cariera şi din viaţa mea"-Virginia Ruzici

„Acest mare succes al său" 

Mima conduce cu 2-1, dar a rămas până la urmă pe tabelă doar cu acele game-uri în dreptul ei pentru că Ruzici câștigă finala, trofeul şi un loc în istorie cu 6-2, 6-2. „A fost cea mai bună partidă din cariera mea. Mi-a mers bine jocul, dar mai ales m-am simțit extrem de sigură, lucidă. Aceasta este luciditatea, viziunea clară a tot ce trebuie să faci în meci, m-a ajutat cel mai mult", spunea Ruzici. 

Ziarul francez Le Figaro nota atunci: „Iugoslava Mima Jausovec a fost învinsă de românca Virginia Ruzici, care nu-şi putea ascunde emoția şi bucuria pentru acest mare succes al său". E greu să ţi-o imaginezi pe Virginia Ruzici exuberantă, ea care acum e mereu echilibrată şi își ține în frâu atât de bine trăirile. Dar asta poate face un trofeu dintr-un om. 

A fost odată ca niciodată 11 iunie 1978, prima zi în care o româncă a avut Parisul la picioare şi un trofeu de Mare Șlem în brațe. După patruzeci de ani, pe 9 iunie 2018, o alta zâmbea din postura de câștigătoare. Simona Halep, o moștenitoare merituoasă, a zâmbit spre tribune, acolo unde, pentru câteva secunde, Virginia retrăia propria victorie.

"Mai am şi acum trofeul din 1978. E mic, aşa. Îl păstrez, bineînțeles. E cel mai frumos trofeu, înseamnă cel mai mult pentru mine"-Virginia Ruzici

21.616 dolaria primit Virginia Ruzici pentru victoria din 1978, un turneu la care pe tabloul principal au fost 64 de jucătoare

337.000 de dolarierau premiile totale ale turneului feminin din 1978

Felicitări prin scrisori 

În 1978, anul victoriei Virginiei Ruzici, era vremea în care felicitările veneau prin scrisori şi telegrame, nu pe Facebook sau WhatsApp. „Iată, am aici, la mine, scrisori şi telegrame de la prieteni, de la cei dragi, care m-au încurajat în tot timpul concursului, iar acum mă felicită călduros", îi spunea ea ziaristului Radu Voia în același interviu de pe 14 iunie.

„Trăiesc de mai mult timp la Paris. Când eram jucătoare, am locuit o vreme la Monte Carlo, am trăit între Monte Carlo şi Paris. Mi-a trebuit un timp să apreciez Parisul şi să-l cunosc mai bine"-Virginia Ruzici

Cel mai mare regret 

Virginia Ruzici a spus în 2018 pentru L’Equipe că regretul cel mai mare al carierei rămâne finala cedată în fața lui Chris Evert în 1980, cu 0-6, 3-6. „Nu pentru că am pierdut, ci pentru că nu am reușit deloc să-mi fac jocul. Ne întâlniserăm cu trei săptămână înainte, la Roma, în finală, am condus-o cu 1-0 la seturi și apoi am avut un blocaj greu de acceptat și am cedat. Acea înfrângere m-a marcat și la Roland Garros am pierdut cu un scor dificil de digerat", a explicat românca. Mai mult, nici trofeul de atunci nu-l mai are. „Efectiv, nu ştiu ce s-a întâmplat cu el! Cred că l-am dat cadou cuiva", a spus Ruzici într-un interviu pentru Gazetă.

„Faptul că am câștigat Roland Garros-ul şi că am avut cele mai mari succese pe zgură, şi mai ales la Paris, m-a făcut să mă simt apreciată, chiar iubită de publicul francez. Încurajată, respectată şi acest lucru a contribuit mai târziu la decizia de a mă instala în capitala Franței"-Virginia Ruzici

3 jucătoridin România s-au impus pe zgura de la Paris la simplu: Ilie Năstase în 1973, Virginia Ruzici în 1978 și Simona Halep în 2018

Citește și celelalte povești de la Roland Garros: 

Roland Garros se joacă pe GSP.ro » Timp de două săptămâni, oferim istorii și întâmplări interesante de pe zgura pariziană. Astăzi, cinci momente de excepție cu Ilie Năstase, campionul din 1973

Roland Garros se joacă pe GSP.ro » Împărătesele prafului roșu: Evert, Graf și Henin, jucătoarele care au făcut senzație la Paris în Era Open