Articol de Luminiţa Paul - Publicat marti, 14 mai 2013 00:00 / Actualizat joi, 01 august 2013 17:07
Rafa Nadal a cîştigat un turneu pe care spunea că-l va boicota dacă rămîne albastru. Ion Ţiriac a acceptat beneficiile victoriei, minus festivitatea de premiere
În urmă cu 8 ani, chiar de ziua lui Rafael Nadal, 3 iunie, întîmplător şi ziua în care spaniolul avea să-l învingă pe Roger Federer în semifinalele de la Roland Garros în drumul spre primul său titlu acolo, cotidianul As publica aceste declaraţii ale lui Ion Ţiriac: "Cazul lui Nadal este frapant pentru că e un băiat care cîştigă meciuri, dar nu ştie să joace tenis. Cîştigă din motivaţie, din dăruire şi pentru că are o viteză a loviturilor superioară cu 10 la sută oricui altcuiva. Cred că ar trebui să mai slăbească vreo 5-6 kilograme, aşa ar fi mai agil, ar alerga mai repede şi şi-ar conserva forţa".
Imediat, subiectul a devenit polemic. Mulţi s-au simţit jigniţi, chiar dacă nu aveau legătură directă cu Nadal. Poate pentru că, pur şi simplu, duritatea afirmaţiei e imposibil să nu ascundă şi o doză de răutate. Nu prea poţi să spui despre cineva care era atunci pe locul 5 în lume că nu ştie tenis. Sau poţi? Ţiriac a putut.
Peste ani, părerea lui s-a nuanţat, renunţînd la nota dramatică şi definitivă. Ceva însă, mai mult ca sigur, s-a rupt încă dinainte de a începe să se ţeasă. Un nou episod al antipatiei latente vreme de cîteva sezoane a izbucnit o dată cu "Afacerea zgura albastră". Rafa şi, alături de el, Djokovici, şi atunci, şi acum lider mondial, au denunţat suprafaţa, accentuîndu-i defectele şi ameninţînd că vor sări peste turneul de la Madrid dacă aceasta va rămîne. Federer, un contestatar iniţial al proiectului, şi-a îndulcit discursul deoarece covorul de culoarea Mediteranei îi îmbrăca bine jocul.
"Dacă Nadal nu vine la anul, n-o să mă sinucid. O să-mi pară rău, o să fiu puţin trist poate, dar un promotor ştie că un eveniment nu se poate clădi pe un singur jucător", spunea Ion Ţiriac în ABC. Asaltul rapid al replicilor de la distanţă între Rafa şi omul de afaceri a continuat pe toată durata săptămînii din 2012, fără ca vreunul să cedeze vreun pic. Apoi, la festivitatea de premiere de după finală, Ţiriac a fost fluierat abundent de publicul madrilen. O observaţie: în ziua în care Rafa debuta în turneu, coada la biletele rămase începea la casă şi se termina în parcul de peste drum.
Între timp, zgura albastră a fost surghiunită într-un viitor neprecizat. A revenit cea clasică, roşie. Ţiriac l-a speriat un pic pe Nadal, anunţînd la tragerea la sorţi că e posibilă revenirea mării alunecoase. Rafa a tresărit, dar n-a spus nimic. În schimb, a cîştigat turneul, salvîndu-l, într-un fel, după ce în fiecare tur s-a mai pierdut un cap de serie important, în ordinea Djokovici, Federer, Murray.
La festivitate, de data aceasta, promotorul român a lipsit. Ca să nu-i înmîneze premiul spaniolului? Ca să evite un alt val de ostilitate? Oricum, ciudata distincţie poartă numele "Trofeo Tiriac". Cu consecvenţă, Rafa a muşcat din el înaintea fotoreporterilor. E o perioadă de armistiţiu. Spaniolul are nevoie de turneu, Ţiriac are nevoie de Nadal la Madrid, oricît de puţin ar vrea să recunoască asta. Între timp, cu toţii am mai învăţat puţin tenis. Indiferent de culoare.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
