SIMONA HALEP // N-a fost vis, visul s-a împlinit! Cum se vede triumful Simonei Halep de la Roland Garros la 7 luni de la performanța istorică

• Gazeta a publicat azi un supliment special de 16 pagini despre fantasticul 2018 al Simonei Halep, an ale cărui performanțe superbe fanii le vor repetate și în acest sezon. Suplimentul special poate fi răsfoit la chioșcuri sau în Gazeta digitală - AICI!

Cele șase luni trecute din iunie până acum nu au anihilat emoțiile. Dimpotrivă, le-au distilat, le-au făcut mai pure și mai ascuțite. Imaginile se văd cu ochi care atunci, în focul așteptării, au trecut prea repede peste ele. Era prea mare nerăbdarea ca bătălia să înceapă, ca fiecare punct să se adune, ca scorul să rostogolească cifrele, ca marele ceas să numere minutele triumfului visat.

Prologul nevăzut al finalei

Camera mobilă plonjând abrupt peste tribunele pline ale deja vechiului Teren Philippe Chatrier, culegând stropi de culoare, frânturi de steaguri, evantaie fluturate în aerul cald și umed al zilei de sâmbătă.

Stephens lucrând rapid, privind în jos, cu un extensor pe culoarul de intrare în arenă. Ovațiile izbucnite la primii pași pe zgură, Simona cu buzele strânse, salutând cu palma stângă deschisă, iar alături de ea, săltăreț, zâmbind luminos ocaziei, puștiul care fusese ales s-o însoțească. Și încă o imagine trecută cu vederea, când românca îi întinde unui copil de mingi, ca pe un cadou, bogatul buchet de flori pe care îl primise înainte de începerea meciului, sub ochii amuzați ai arbitrului de scaun James Keothavong.

Fotografiile de la fileu, cot lângă cot, aceeași culoare a echipamentului, mai puțin fusta, neagră în cazul americancei. O anume nerăbdare și o ușoară stinghereală. Undeva, în tribună, trofeul e dezvelit de părțile laterale ale cutiei căptușite cu roșu în care stă. Și meciul care, în fine, începe.

Astăzi, jumătate de an mai târziu, curgerea primului set capătă sensul corect. Stephens trebuia să dea totul la început, să lovească plin și rapid, să ia inițiativa și să-și folosească rezervele de energie încă intacte.
Iar Simona parcă a avut nevoie să treacă prin acel prim act pierdut pentru a uita de 2017, de avantajul avut atunci în fiecare set, și pentru a-și construi altfel victoria. Așa se vede acum.

Pe 9 iunie, când americanca a semnat pentru 6-3, senzațiile erau altele. Apăsare, tremur, chiar frică. Dar dacă? Dacă nu va fi nici de data aceasta? Mai mult, după ce s-a făcut și 2-0 în setul al doilea... Și totuși, ceva s-a simțit tocmai în game-ul pe care românca l-a obținut pe propriul serviciu pentru 1-2. Imediat a făcut break-ul și de atunci a fost clar, ca senzație, fără garanții semnate și parafate, că punctul de vârf al americancei trecuse.

Schimbarea fără întoarcere

Pentru că Halep a acționat. Schimbând tactica, punând mai mult timp în lovituri, prezentându-i adversarei o versiune de adaptare din mers. Una în care și-a valorificat atuurile, energia superioară, sprintul acidulat, nervii care nu aveau să mai scape din frâu, erau acolo, vii, forfotind, folosiți pentru a construi, nu pentru a sfărâma.

Așa a smuls setul al doilea, unul deloc simplu, de la 0-2 la 2-2, de la 4-2 la 4-4 și apoi la 6-4. Deloc simplu, dar peste care, cumva, plutea inscripția: "E al Simonei".

De aceea, dezlănțuirea din decisiv arată acum ca o continuare logică, o eliberare. E un punct în setul al treilea, mingea de break valorificată pentru 4-0, câștigat la fileu după o cursă la limită, urmată de un voleu de rever executat de sus, cu două mâini, înfigând mingea în zgura de dincolo. Și Cahill ridicându-se și aplaudând puternic, ca și cum acolo se văzuse prima buclă a autografului de campioană.

La final, palmele cu stat mult peste chip, amestec de bucurie și o urmă de incredulitate, dar da, era adevărat, se petrecuse, triumful era acolo, pregătit să-i fie livrat sub forma unui trofeu pe care înainte îl mai ținuseră în brațe și sărutaseră atâtea mari jucătoare. Și acum era al ei. Emoțiile revin, sunt pure și înțeapă ochii. Dar au stabilitate. N-a fost vis, ci visul s-a împlinit. 

"Anul trecut am fost un pic defensivă când conduceam în meci, iar acum am schimbat totul în mintea mea. Mi-am spus că trebuie să lovesc în mingi. Să nu mă gândesc la game-ul anterior. Doar fiecare minge, fiecare punct. A ieșit bine și am fost puternică mental pentru a încheia meciul"
"Dacă ar fi să fac un poster din tot meciul ar fi din momentul în care am fost acolo sus, cu trofeul pe treapta aceea și cântându-se imnul, cred că este cel mai frumos moment"
"Cu siguranță experiențele anterioare m-au ajutat, momentele grele pe care le-am avut pierzând acele trei finale. Mi-au dat acum liniște, gânduri pozitive, că nimic nu e terminat până la ultima minge, am crezut că sunt capabilă să câștig meciul și s-a întâmplat"
"Atât numărul unu, cât și acest trofeu sunt la fel de importante, sunt mult mai relaxată acum. Sunt lucruri pe care doar le-am visat și acum, că s-au întâmplat, pare încă ireal. Nu știu ce impact vor avea, dar cu siguranță o să mă bucur mai mult de ce va fi în continuare"
Simona Halep