Articol de GSP - Publicat duminica, 14 iulie 2019 15:07
Nadia Comăneci, 57 de ani, a acordat un interviu pentru L'Equipe despre Simona Halep, proaspăta campioană de la Wimbledon.
Nadia Comăneci a vorbit despre cum a cunoscut-o pe Simona Halep, cum își petrec timpul cele două și a lăudat prestațiile româncei.
- Vă mai amintiți despre prima întâlnire cu Simona?
- A fost acum mult timp, la un turneu disputat la București. Ea tocmai câștigase Roland Garros la juniori (2008), era foarte timidă, dar și amuzantă, la fel cum e și acum. Din acel moment am început să-i urmăresc rezultatele.
- În ultimii ani, v-am văzut des în lojă la meciurile ei.
- Pentru că locuiesc în SUA, mi-am făcut un obicei din a merge la meciurile de la US Open, Indian Wells. Eram acolo când Simona a câștigat la New Haven, în 2013. Am mers s-o văd la toate turneele de Grand Slam, mai puțin la Openul din Australia.
- Ați fost prezentă și anul trecut, când Halep s-a impus la Roland Garros.
- Era dis-de-dimineață în SUA când Simona se califica în semifinale și am sunat să-mi rezerv un zbor . Am ajuns cu întârziere. Dar am ajuns la timp pentru a vedea finala.
- Cum ați defini relația pe care o aveți cu Simona?
- Suntem prietene adevărate. La început a fost o chestiune de feeling. Și apoi, mi-am dat seama când trebuie să fiu alături de ea într-o competiție. În prezent, Simona nu mai are nevoie de mine foarte mult, are în spate o întreagă Românie. Dar, la început, nu era așa. Avea nevoie să simtă alături de ea persoane de încredere, pentru a fi puternică în momentele decisive ale unui meci și în etapele mai complicate ale carierei. Oricui îi face bine să vadă multe fețe cunoscute în jurul ei. Asta poate face diferența între o zi bună și una proastă.
- Despre ce vorbiți?
- Nu vorbim despre tenis. Deloc. Nici despre ceea ce trăiește prin prisma tenisului. Nu-mi permit să-i dau sfaturi tactice, nu am pregătirea necesară, Simona are un antrenor care o poate ajuta în acest sens. Vorbim despre tot și despre nimic, chestii de femei. Ne place enorm să facem shopping împreună.
- Se inspiră ea din experiența d-voastră?
- La început, bănuiesc că a făcut-o, mi-a pus întrebări despre cum să-și gestioneze cariera, popularitatea în creștere. Când e vorba despre rețelele de socializare, nu pot s-o ajut cu prea multe. Nu existau pe vremea mea. Simona nu prea are nevoie de mine.
Nadia Comăneci: „Cu viteza ei, cred că ar fi fost o foarte bună acrobată”
- Dar dumneavoastră știți câte ceva despre popularite.
- La revenirea mea de la Montreal, în 1976, erau aproximativ 10.000 de persoane care mă așteptau la aeroport. Anul trecut, în 2018, au fost 15-20.000 de oameni pe Stadionul Național din București pentru Simona. E o formă de iubire necondiționată a poporului român pentru unul de-ai săi. Indiferent de perioadă.
Poporul român nu are prea multe motive pentru a se bucura, pentru a-și arăta mândria. Dar sportul are efectul ăsta. E frumos să te identifici cu un campion din țara ta care, ca Simona, devine cel mai bun din lume. Poate că, în cazul meu, a fost și surpriza: niciodată o gimnastă română nu câștigase la Jocurile Olimpice, iar eu eram atât de tânără. Nu trebuie să uităm nici că nimeni nu știa să localizeze România pe o hartă a lumii.
„E nevoie doar să ne întoarcem 10 ani în timp, când Simona era încă un copil care progresa în tenis cu ajutorul familiei care, în ciuda a tot, reușea cu greu să-i cumpere rachete. Și acest parcurs hrănește speranța tinerilor. În prezent, românii vor toți să fie Simona. Mulți copii vor să joace tenis, iar țara trebuie să poată răspunde acestei cereri și să construiască terenuri. E un traseu fantastic”Nadia Comăneci
- Este asta o formă de responsabilitate?
- Bineînțeles, dar Simona știe și și-o asumă. Participă la numeroase campanii de caritate, m-a ajutat, de exemplu, la acțiunile pe care le întreprind pentru copii în România. Simona e sensibilă la toate lucrurile astea și vrea să ofere ceva din ce a primit.
- Care este locul ei în România?
Simona e, fără nicio îndoială, cel mai mare star. Trăiește în București, merge uneori la familia ei, la Constanța. E recunoscută pe stradă și este invitată peste tot, la toate evenimentele. Dar Simona știe să pună o limită pentru a se putea concentra pe antrenamente.
- Anul trecut, ați declarat, după victoria ei de la Roland Garros, că va avea nevoie de timp pentru a o digera.
- Când câștigi, există, la început, un moment de euforie. Nu-ți dai seama imediat ce înseamnă victoria aia. A doua zi, realizezi că ai câștigat, că ai obținut ce ai visat timp de atâția ani. Trebuie să înveți să trăiești cu asta. E un sentiment pe care trebuie să-l hrănești pentru a lua o noua provocare și a te impune din nou.
„Astăzi, diferența vine fără îndoială din sport, profesionist și universal, pe care-l practică Simona. Jocul ei e o formidabilă sursă de inspirație. dacă muncești și te antrenezi din greu, poți și tu să triumfi. Pentru tinerii români asta e esențial. Am traversat o perioadă foarte lungă în care tinerii părăseau țara pentru a se realiza. Simona demonstrează că nu mai e nevoie să pleci din țară pentru a reuși!”Nadia Comăneci
- Care este părerea dumneavoastră despre sportivi?
- Sunt o grămadă de sportivi mult mai mari decât ea. Dar am senzația că ea a știut să compenseze lipsa de înălțime cu alte calități fizice și tehnice. Simona e foarte rapidă pe teren și acoperă foarte bine spațiul. Am observat și că ea ia mingea foarte devreme, căutând des liniile și știe să-și enerveze adversarul. Ea jonglează cu calitățile ei, știe să profite de ele. Exact așa cum face o gimnastă. În plus, ar fi fost foarte talentată în sală. Cu viteza ei, cred că ar fi fost o foarte bună acrobată. Am avut ocazia să o testez un pic. Dar n-am mers mai departe, s-o învăț exerciții. E o jucătoare profesionistă, nu aș vrea s-o rănesc.
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
