Sub iureșul leton » Cronica unei înfrângeri dureroase pentru Halep, în cea de-a doua finală de Mare Șlem a carierei

E soare la Paris, lumina portocalie inundă și se confundă cu zgura de pe Terenul Philippe Chatrier, un vânt ușor face să tremure flamurile așezate în partea de sus a arenei. Printre ele, tricolorul, tresaltă și cheamă parcă la susținere.

O zi asemănătoare celei de acum 3 ani, când Simona Halep disputa prima ei finală de Mare Șlem, tot acolo, în apropiere de Port d’Auteuil. Ce urmează? Finala de totul sau nimic, șansa uriașă, momentul imposibil de ratat, cum au descris-o voci și nume de peste tot.

Simona vrea să uite de 2014, să izoleze acel moment undeva, într-un cufăr cu amintiri, și să trăiască prezentul. Să-l provoace și să se bucure de el.

Iar prezentul i-o aduce în față nu pe Maria Șarapova, ci pe Jelena Ostapenko, varianta copilăroasă în zâmbet a rusoaicei, dar la fel de fioroasă pe teren. Și totuși, Halep trebuie să câștige, nu? Are mai multă experiență, a jucat atât de bine pe zgură înainte de Roland Garros, e momentul ei, scris cu litere clare, fosforescente.

Setul ferm

Pe teren însă, acolo, jos, pe zgura fierbinte, duelul contrastelor e mai viu ca niciodată. Românca primește din primul game asaltul mingilor năucitoare trimise de Ostapenko.

E nevoie parcă de un scut care să te apere de fiecare lovitură, încă o dată, și încă o dată, cu o frenezie a puterii care pare inepuizabilă. Halep știe însă ce are de făcut: trebuie cumva să absoarbă această vijelie, s-o neutralizeze, s-o transforme în briză.

În primul set îi reușește, deși e condusă în două rânduri cu break în față de letonă, 1-0 și 3-2. De fiecare dată găsește echilibrul, luciditatea și energia de a rămâne și de a se bate. Închide cu 6-4, încrezător, cu pas sigur înapoi pe scaunul ei, așteptând restul bătăliei.

"A avut un singur joc"

Ar trebui ca Ostapenko să se încurce la un moment dat, nu-i așa? Să iasă din zona aceea atât de favorabilă, mătăsoasă în jurul ei, dură cu adversara. Așa se întâmplă deseori în cazul jucătoarelor care au un singur mod de a juca tenis, fără plan B, sau C, sau D.

Mai târziu, la conferința de presă, cu părul blond dat după urechea dreaptă, Simona reflectează la ce s-a întâmplat.

"Nu cred că a schimbat ceva în timpul meciului. A avut un singur joc. Uneori trimitea doi metri afară, alteori în teren și nu puteam să mă ating de minge. Nu a existat ritm, nici nu l-am așteptat. A jucat la fel tot timpul, iar eu a trebuit să fiu acolo, pregătită pentru fiecare minge".

Și totuși, Jelena a fost aproape să cedeze în setul al doilea, când Simona s-a dus în zbor la 3-0 și a avut minge de 4-0. Nu mai era atât de exactă letona, în privirea ei de strecurase un luciu de panică, de nedumerire. Nu frică, ci ceva trecător, perturbant. Românca reușea s-o deranjeze cu mingile înalte, trimise lung, erorile se înmulțiseră. A fost însă ceva de scurtă durată. Ostapenko a regăsit acele lovituri-bombă, trimise instinctiv, aproape inconștient, ștergând liniile, zdruncinând încrederea.

Așa a trimis meciul în decisiv, tot cu un 6-4, după ce fusese condusă cu 3-0. Încă nimic nu era pierdut. Un set, totul decis acolo, încă soare la Paris, intensitate pe teren, freamăt în tribune. Halep ia un nou avantaj, 3-1. Ce păcat însă că nu poate susține cu serviciul avansul pe tabelă și mental pe care îl obținuse! Jelena știe un singur lucru, să atace, să atace, să atace, să lovească mingea neobosit, în același ritm care sfidează nebunia.

Ca un spectator pe teren

Încă o dată întoarce scorul letona. La retur, Simona privește concentrată, cu acea încruntătură a sprâncenelor, încearcă să hipnotizeze mingea. Aleargă, e acolo, se zbate, dar e sufocată.

"Au fost momente când m-am simțit ca un spectator pe teren", sintetiza Simona. Chiar dacă mai greșește pe ici, pe colo, Ostapenko a intrat iar în killer mode. De la 3-1 pentru româncă la 3-4 și apoi la 3-6, mingile zboară, pocnesc precum floricelele puse la cuptor, Simona aleargă, respinge, mai dă o dată înapoi, scoate lovituri din punctele moarte ale terenului, însă ziua de azi a avut un alt nume scris pe ea.

La final, Halep acceptă cu grație înfrângerea, o îmbrățișează pe adversara ei, îi oferă un zâmbet prietenos. S-au schimbat lucrurile, au trecut anii. La festivitate nu mai sunt lacrimi din partea româncei, ci o privire tristă și demnă alături de un discurs frumos legat, bun de ținut minte și activat la următoarea ocazie. "Let’s keep working, let’s believing". Nu sunt doar vorbe, ci un stil de a trăi tenisul

54 de lovituri câștigătoare
a reușit Jelena Ostapenko în meciul de azi, în timp ce Simona a adunat doar opt

54 de greșeli neforțate
a comis Jelena Ostapenko în meciul de azi, în timp ce Simona doar zece

299 de lovituri câștigătoare
a adunat în tot turneul Ostapenko, în timp ce românca a pus punct turneului de la Paris cu 126