Verdasco despre lucrurile care îi definesc cariera: ”Frică? Nu, e doar un joc, nu o bătălie!”

Anii s-au scurs și, mai ales ultimii, nu au lăsat urme vizibile pentru Fernando Verdasco. S-a ascuns în trecut imaginea rebelă, cu păr lung, chiar blond la un moment dat, au rămas explozia din forehand și mingea biciuită la serviciu.

Marți, contra necunoscutului Aldin Setkici, au fost 18 ași, puncte ce i-au scurtat un pic efortul întins, oricum, pe două ore și 34 de minute. Va împlini 33 de ani în noiembrie, dar continuă să joace și să fie periculos, ceva ce vedem tot mai des în circuitul ATP din partea jucătorilor de peste 30 de ani.

Vânat de fani

Totuși, urmele din mușchi au devenit mai pregnante. După confruntarea cea mai lungă a acelei zile de la BRD Trophy, spaniolul a avut nevoie de mai mult timp la masaj. Știind că e așteptat pentru interviuri, s-a oferit să-și întrerupă tratamentul ca să stea de vorbă și să-l reia apoi.

Nu i-am acceptat propunerea generoasă, iar când a sosit, a răspuns cu răbdare, cu vocea joasă, profundă, cuvintele rostite clar în spaniolă, ca la Madrid. Ca și cum timpul ar fi stat în loc atunci, dincolo de bătălii pe zgură, de efort și de durere.

Acum, e pe locul 86 în lume, după ce a fost pe 7 în perioada de vârf a carierei. Dincolo de lista capilor de serie, este însă și acum un magnet pentru public. La finalul întâlnirii câștigate marți, oamenii îl aclamă, apoi formează un alai bogat care-l urmează spre vestiar.

Se mai oprește la poze, deși genunchii tremură, și chiar are disponibilitatea de a-l asculta pe un bărbat care i se adresează în spaniolă, cerându-i ajutorul într-o problemă.

Spune că, luptând, și-a oferit încă un meci la București, unde revine după 11 ani. Luptând mereu și-a oferit, de fapt, o carieră de invidiat și acea fericire de care vorbește mai jos. Fericirea de a face ce-ți place.

- Fernando, în 2004, când ai venit la București, erai un băiat de aproape 21 de ani, deja în Top 40, cu părul lung. Cum te-ai schimbat de atunci și până acum?
- (zâmbește) Era primul meu an ca profesionist, iar acum am deja în spate 12 ani în circuit. Practic, era începutul carierei mele, iar acum mă aflu înspre final. S-au întâmplat multe lucruri, atunci eram un jucător cu foarte puțină experiență, aveam o dorință imensă de a fi în circuit, de a trăi experiențe noi. Acum am trecut prin multe, am adunat o sumedenie de partide. Sunt bucuros că m-am întors la București și pot să retrăiesc anumite senzații, chiar dacă într-o manieră diferită. Desigur, viața mea s-a schimbat mult. Sunt fericit că am reușit să mai ajung încă o dată la București. Și sper să fac un turneu bun, pentru ca oamenii din România să se bucure de jocul meu, unul poate mai bun decât cel din primul tur. Vom vedea, eu voi încerca să joc din ce în ce mai bine.

- Dar mai păstrezi ceva din băiatul acela?
- Daaa, până la urmă sunt aceeași persoană. Cu toată experiența acumulată atât în viață, cât și în tenis personalitatea mea s-a modelat, văd lucrurile în mod diferit. E clar că până la urmă sunt aceeași persoană, dar cu 12 ani în plus.

"Am reușit victorii importante"

- Ce te face să joci în continuare tenis?
- Mă încântă să joc tenis. Am jucat toată viața mea. E ceea ce știu cel mai bine să fac în viață (zâmbește). Și atâta timp cât corpul meu va rezista, voi avea chef și motivație, cât timp mă voi putea menține la un nivel ridicat, voi continua să joc.Toate sunt legate între ele, dacă vezi că la un moment dat corpul tău nu mai răspunde, că nu mai ești la un nivel fizic acceptabil, te confrunți cu accidentări sau alte probleme, e posibil ca mintea ta să nu mai fie atât de alertă. Nu poți să ai motivație atunci când te confrunți cu accidentări recurente. Și până la urmă totul te va duce către decizia de a te retrage și de a privi cu încredere înainte, spre viața care urmează, și de a căuta opțiuni noi. E clar că atâta timp cât mai pot, voi juca tenis pentru că e activitatea pe care am făcut-o mereu și care îmi place cel mai mult.

- Dacă privești înapoi, există un moment de maximum în cariera ta? 2009 poate?
- Da, final de 2008, apoi 2009 și 2010. Au fost ani buni pentru mine, cei mai buni din cariera mea. Când analizez global ce am făcut, cei mai buni ani sunt cei pe care i-am încheiat în Top 10. Dincolo de acești ani am avut multe partide bune și victorii importante, atât la simplu, cât și la dublu, în Cupa Davis, la Turneul Campionilor. În general multe lucruri, încă mai aștept să mai pun unele pe listă până mă voi retrage.

"Totul se întâmplă cu un motiv"

- E vreun meci care te urmărește încă, îți dă coșmaruri?
- Nu, nu, nici vorbă. Eu cred că totul în viață se întâmplă cu un motiv. Sunt meciuri în care lupți mai mult și altele în care lupți mai puțin. Nu poți fi întotdeauna la sută la sută din punctul de vedere mental sau din cel fizic, însă acesta este curgerea vieții. De aceea nu mă opresc să mă fixez pe vreun meci anume și nici nu-mi provoacă gânduri rele. Sau coșmaruri. E clar că au existat meciuri foarte importante în cariera mea pe care le-am pierdut și lucrul acesta te doare, te enervează, dar, până la urmă, ai pierdut pentru că ai jucat mai rău decât celălalt sau ai meritat mai puțin să câștigi. Și a trecut deja. Dar, cum spun, cu siguranță de acum și până când mă voi retrage se vor întâmpla lucruri bune, dar și lucruri rele. Nu totul e doar bun sau doar rău.

- Există ceva de care te temi atunci când joci tenis?
- Nu... Teamă? De ce? E un joc! Sigur că sunt zile în care ai îndoieli, în care te întrebi: "Oare azi voi juca rău sau voi juca bine?". Nu știi dacă nivelul tău va fi bun sau nu, poate ai o problemă fizică și îți spui: "Cu ce am astăzi, va ieși bine sau nu?". Frică. Nu, e un joc, nu intri într-o bătălie de viață și moarte, nu-ți e teamă că dacă vei pierde te vor omorî. Cu cât ai mai puține temeri și frici, cu atât mai bine pentru tine fiindcă și restricțiile din joc vor fi mai mici și vei fi mai liniștit.

- Ce te face mulțumit în tenis?
- În tenis... să câștigi meciuri. Meciuri, în general, dar mai ales pe cele importante. Să învingi jucători valoroși, să știi că te afli la un nivel ridicat, că te simți confortabil pe teren, vesel, fericit. Cred că, până la urmă, cel mai important lucru în viață e să te simți fericit cu ceea ce faci, fie că joci tenis, că joci fotbal, că scrii, filmezi sau faci fotografii, nu contează. Fiecare dintre noi trebuie să-și caute fericirea, iar eu mă simt fericit când joc tenis. (zâmbește) În general, sigur, pentru că sunt și zile în care nu-ți ies lucrurile sau te simți rău, atunci se schimbă situația... Dar, per total, asta e ceea ce-mi aduce mulțumire.

- Și în viață?
- Acolo e altceva pentru că e vorba de familie, de perechea ta, iar asta îți procură un alt tip de fericire pentru că e o altă porțiune de existență. În ceea ce privește munca, pentru mine a fost mereu vorba despre tenis. Și încerc să mă bucur în continuare de fiecare antrenament, de fiecare meci.

7este cel mai bun loc ocupat de Fernando Verdasco în ierarhia mondială

6titluri a cucerit de-a lungul carierei sale Verdasco, ultimul venind în 2014, la Houston