Articol de Luminiţa Paul - Publicat luni, 07 iunie 2010 00:00
Rafael Nadal s-a întors ieri pe tronul de la Roland Garros, după ce l-a învins în finală pe Robin Soderling cu 6-4, 6-2, 6-4
Spaniolul nu doar şi-a recuperat coroana pariziană, dar începînd de azi el este şi noul număr unu mondial, înlocuindu-l pe Roger Federer în vîrful ierarhiei
Rafa Nadal e din nou campion pe zgura de la Paris. Cîtă lume nu l-a considerat terminat anul trecut, cînd adversarul din finala de ieri, Robin Soderling, îl elimina în "optimi"? Cu genunchii ferfeniţă, cu moralul distrus, afectat de divorţul părinţilor fără s-o admită, nevoit să vadă Wimbledon-ul, unde era deţinătorul titlului, la televizor, toate indicau un derapaj abrupt pentru iberic. La întoarcere n-a convins. Îi lipsea scînteia. Parcă nu mai ştia să cîştige, lupta în van, ca o rîşniţă lipsită de boabe. Fiecare meci era aproape un chin, fiecare victorie parcă smulsă direct din carne.
Nici începutul lui 2010 n-a fost mai fericit. O nouă accidentare la genunchi şi abandon la Australian Open, în "sferturi", contra lui Andy Murray. Şi mai mulţi i-au pus atunci pe dosar parafa cu "closed". După calculele cele mai pesimiste, urma pînă înainte de Roland Garros să cadă din Top 10 fiindcă avea imens de multe puncte de apărat.
Acasă pe zgură
Nu s-a întîmplat aşa şi azi o ştim cu toţii. Nu doar că nu a căzut dintre cei mai buni zece jucători ai lumii, ci acum e în fruntea listei. Rafa a renăscut pe zgură, suprafaţa care i-a alintat copilăria, care i-a livrat primele succese, mici şi mari, care i-a fost în timp refugiu, dar şi inamic. A cîştigat la Monte Carlo, Roma şi Madrid, toate turnee de Masters Series, performanţă unică în istorie. Era favorit la Roland Garros şi totuşi lumea se ferea să parieze pe el.
A mers la Paris din rundă în rundă fără să piardă vreun set. A mai şovăit, a mai tremurat, şi-a mai cedat serviciul, dar a revenit mereu, mai puternic, mai agresiv în joc, mai decis. Şi înaintea finalei cu Soderling mulţi încă au crezut că suedezul va fi mai tare. Complet eronat. Robin a încercat, însă în faţa sa a renăscut campionul. Au fost doar trei seturi, presărate cu aceleaşi lovituri formidabile, scoase din tuşă, trimise în unghiuri imposibile, aceleaşi recuperări de necrezut, acelaşi spirit de matador. Aceeaşi tăvălire pe zgură la final.
Plînsul campionului
Ceva totuşi a diferit. După salutul de la fileu şi mîna întinsă arbitrului, Rafa Nadal, de cinci ori cîştigător la Roland Garros, care a împlinit acum patru zile 24 de ani, revenit pe locul 1 al clasamentului mondial, şi-a ascuns faţa în prosop şi a plîns cu suspine pentru victoria de ieri. Numai el ştie cît l-a costat să ajungă iar aici pentru a ne convinge pe noi, cei obişnuiţi să prevedem finaluri de carieră, că e unic, valoros, minunat. Că merită tot ce i se întîmplă acum. Şi că nimic nu e întîmplător. Regele zgurii (şi nu numai) s-a întors.
7 titluri de Mare Şlem are Nadal în palmares (Roland Garros 2005-2008, 2010, Wimbledon 2008, Australian Open 2009)
5 trofee a adunat spaniolul la Roland Garros, cu doar unul mai puţin decît suedezul Bjorn Borg, învingător în 1974-1975 şi 1978-1981
Rafael Nadal s-a întors ieri pe tronul de la Roland Garros, după ce l-a învins în finală pe Robin Soderling cu 6-4, 6-2, 6-4
Spaniolul nu doar şi-a recuperat coroana pariziană, dar începînd de azi el este şi noul număr unu mondial, înlocuindu-l pe Roger Federer în vîrful ierarhiei
Rafa Nadal e din nou campion pe zgura de la Paris. Cîtă lume nu l-a considerat terminat anul trecut, cînd adversarul din finala de ieri, Robin Soderling, îl elimina în "optimi"? Cu genunchii ferfeniţă, cu moralul distrus, afectat de divorţul părinţilor fără s-o admită, nevoit să vadă Wimbledon-ul, unde era deţinătorul titlului, la televizor, toate indicau un derapaj abrupt pentru iberic. La întoarcere n-a convins. Îi lipsea scînteia. Parcă nu mai ştia să cîştige, lupta în van, ca o rîşniţă lipsită de boabe. Fiecare meci era aproape un chin, fiecare victorie parcă smulsă direct din carne.
Nici începutul lui 2010 n-a fost mai fericit. O nouă accidentare la genunchi şi abandon la Australian Open, în "sferturi", contra lui Andy Murray. Şi mai mulţi i-au pus atunci pe dosar parafa cu "closed". După calculele cele mai pesimiste, urma pînă înainte de Roland Garros să cadă din Top 10 fiindcă avea imens de multe puncte de apărat.
Acasă pe zgură
Nu s-a întîmplat aşa şi azi o ştim cu toţii. Nu doar că nu a căzut dintre cei mai buni zece jucători ai lumii, ci acum e în fruntea listei. Rafa a renăscut pe zgură, suprafaţa care i-a alintat copilăria, care i-a livrat primele succese, mici şi mari, care i-a fost în timp refugiu, dar şi inamic. A cîştigat la Monte Carlo, Roma şi Madrid, toate turnee de Masters Series, performanţă unică în istorie. Era favorit la Roland Garros şi totuşi lumea se ferea să parieze pe el.
A mers la Paris din rundă în rundă fără să piardă vreun set. A mai şovăit, a mai tremurat, şi-a mai cedat serviciul, dar a revenit mereu, mai puternic, mai agresiv în joc, mai decis. Şi înaintea finalei cu Soderling mulţi încă au crezut că suedezul va fi mai tare. Complet eronat. Robin a încercat, însă în faţa sa a renăscut campionul. Au fost doar trei seturi, presărate cu aceleaşi lovituri formidabile, scoase din tuşă, trimise în unghiuri imposibile, aceleaşi recuperări de necrezut, acelaşi spirit de matador. Aceeaşi tăvălire pe zgură la final.
Plînsul campionului
Ceva totuşi a diferit. După salutul de la fileu şi mîna întinsă arbitrului, Rafa Nadal, de cinci ori cîştigător la Roland Garros, care a împlinit acum patru zile 24 de ani, revenit pe locul 1 al clasamentului mondial, şi-a ascuns faţa în prosop şi a plîns cu suspine pentru victoria de ieri. Numai el ştie cît l-a costat să ajungă iar aici pentru a ne convinge pe noi, cei obişnuiţi să prevedem finaluri de carieră, că e unic, valoros, minunat. Că merită tot ce i se întîmplă acum. Şi că nimic nu e întîmplător. Regele zgurii (şi nu numai) s-a întors.
7 titluri de Mare Şlem are Nadal în palmares (Roland Garros 2005-2008, 2010, Wimbledon 2008, Australian Open 2009)
5 trofee a adunat spaniolul la Roland Garros, cu doar unul mai puţin decît suedezul Bjorn Borg, învingător în 1974-1975 şi 1978-1981
)
)
)
)
)
)
)
)
