Articol de GSP - Publicat marti, 01 februarie 2011 00:00 / Actualizat luni, 31 ianuarie 2011 22:26
Fostul Ministru al Educaţiei din perioada 1997-2000 scrie frecvent editoriale sportive în presa de la poalele Feleacului. Povesteşte cum celebra victorie a lui CFR de pe "Olimpico", 2-1 cu AS Roma, i-a deschis mai repede porţile la Vatican
Scrie editoriale despre sport în "Ziua de Cluj" şi înoată zilnic. "La început unii au zis «Uite cu ce subiecte se ocupă!». Dar, pînă la urmă, trebuie să scrii încît să-i convingi că sînt şi acolo fapte remarcabile". Sportul ocupă un loc privilegiat în agenda Rectorului Universităţii "Babeş-Bolyai". Pînă şi la întîlnirea cu Angela Merkel s-a discutat despre fotbal, în octombrie 2010, cînd cancelarul german a primit, la Cluj, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii.
"Babeş-Bolyai" a investit milioane de euro în baza materială a facultăţii de profil. De ce? "Sportul nu e doar o chestie de divertisment, cînd nu mai ai ce face, faci sport, e o parte a culturii", a explicat Andrei Marga. Profesorul consideră că sportul trebuie să aibă o organizare distinctă în structura guvernamentală: "Degeaba îl amestecăm cu altele, pentru că îl şi trădăm".
- Semnaţi des editoriale despre sport. Aţi practicat vreun sport? Mai aveţi timp să faceţi mişcare?
- Aş da două răspunsuri sintetice. Primul este acela că am făcut sport cînd eram elev de liceu, am fost chiar stoperul echipei de juniori din Mediaş, gravitam în jurul echipei Gaz Metan. Am făcut sport foarte puţin timp.
- De ce?
- Începusem să am probleme cu vederea la distanţă şi a trebuit să renunţ la frumosul post de stoper. A doua întrebare, dacă fac sport. Da, înot zilnic cam 50 de minute la bazinul nou al Universităţii. Cred că, pe de o parte, urmărirea mişcării sportive îţi dă satisfacţia unui spectacol aparte. Pe de altă parte, dacă reuşeşti să faci sport, toţi sîntem foarte ocupaţi, ai condiţie fizică şi o altă percepţie a realităţii.
- La noi, sportul este la periferia sistemului educaţional. E normal?
- Într-adevăr, sportul e la periferia administraţiei naţionale, e la periferia culturii intelectualilor. Din nefericire, puţini mai dau importanţă sportului, considerînd că ar fi de prisos. Aici, la Universitate, în anii '30, Iuliu Haţieganu a căutat să resuscite interesul pentru sport. El a creat Parcul Sportiv "Babeş", care se numeşte acum "Iuliu Haţieganu", de care ne bucurăm toţi.
- E vorba şi de percepţie.
- Aveţi dreptate, în cultura din România sportul încă nu şi-a găsit locul meritat. Asta se vede şi în alocările bugetare şi în politicile guvernamentale, dar, repet, se vede şi în reflexia despre sport a intelectualilor. În definitiv, atunci cînd a fost Cupa Mondială la fotbal, cred că, dintre cei care nu facem gazetărie sportivă continuu, eram doar doi, Nicolae Manolescu şi cu mine, care comentam competiţia, oricum erau foarte puţini.
Discuţia cu Rummenigge
- Aveţi o echipă preferată la fotbal?
- Acea echipă din România care joacă în Liga Campionilor. Trebuie să ieşim şi noi în Champions League mai bine decît a ieşit CFR-ul. Sigur, a atras multe avantaje pentru Cluj, nu doar sportive. Am fost în vizită la Vatican şi şeful siguranţei ne-a întrebat, la intrare, de unde sîntem. "Unde e Clujul?", ne-a chestionat. Cînd i-am spus, a exclamat: "A, voi aţi bătut pe Olimpico, pe AS Roma!". Da, da, noi am bătut" (rîde). Vă daţi seama că o astfel de prezenţă generează şi un anumit prestigiu.
- CFR-ul este echipa favorită?
- Nu, echipa care face performanţă. Cînd am fost student, am simpatizat Universitatea Cluj. Dacă ei se întăresc şi-şi fac echipă de Champions League, cu ei voi fi, fireşte.
- Cînd Bayern a jucat la Cluj, aţi avut o întîlnire cu preşedintele Rummenigge. A fost doar o întrevedere protocolară?
- Am făcut studii doctorale la Munchen şi mai tîrziu am stat destul de mult acolo, am fost şi profesor. Am avut ocazia să locuiesc chiar lîngă Olympiastadion, unde juca Bayern. Uneori, mergeam la antrenament să-i văd pe Beckenbauer, Overath, Gerd Muller. Apăruse şi Rummennigge pe scenă. Cunosc echipa Bayern. I-am spus lui Rummenigge că sînt un pic dezamăgit de politica lor de jucători. I-au adus pe Pizarro şi pe Toni, în loc să cultive pepiniera lor, care a fost întotdeauna mai bună.
- Ce a spus Rummenigge?
- A fost de acord şi a spus că au revenit la politica tradiţională, de a recruta tineri din pepinieră. Eram înainte de meciul cu CFR şi Rummenigge a spus că ai noştri şi-au irosit şansele la Munchen (rîde), şi-au dat autogoluri. Era clar că veniseră aici să scoată un rezultat favorabil. Nici un egal nu-i dezavantaja, însă CFR-ul nu a putut opune rezistenţă maşinii germane care a jucat destul de lejer. M-a invitat să văd un meci pe "Allianz Arena". O să mă duc.
- Fotbalul înseamnă şi imagine, comunicare.
- Cu doi ani înainte a fost Bordeaux la Cluj şi "Le Monde" a scris un articol pe două pagini despre Cluj. Pe noi ne-a flatat. Au spus că instituţia care contează cel mai mult la Cluj este Universitatea "Babeş-Bolyai". A spus-o "Le Monde", ne-a făcut o reclamă fără să plătim. O reclamă în "Le Monde" costă enorm.
Merkel cu rucsacul prin Făgăraş
- Recent aţi primit şi vizita cancelarului german. Angela Merkel a intrat în vestiarul naţionalei să-i felicite pe jucători.
- Au şi filmat-o, după meciul cu Turcia, cred, cînd a mers în vestiar, împreună cu preşedintele Germaniei, Wulff. Ea merge la meciuri, e implicată în fotbal, în sport. I-am spus, în glumă, că o văzusem în pozele din Germania, tocmai venisem şi eu dintr-o călătorie, şi ziarele dădeau poza mare cu cancelarul Angela Merkel vizitînd vestiarul echipei Germaniei. S-a amuzat. Doamna cancelar federal fusese în România, încă de trei ori, ca studentă. A fost de două ori în Munţii Făgăraş cu rucsacul, a fost la Marea Neagră.
- De ce Germania a ajuns să aibă foarte mulţi jucători naturalizaţi?
- Foarte bună întrebare. Unu, prin migraţia în Germania a forţei de muncă, mai ales din Turcia, şi din zona Magrebului. Deja la nivelul anilor '70, sub cancelarul Willy Brandt, chiar sub cancelarul Kiesinger, Germania a adus mulţi turci, încît, la un moment dat, erau peste trei milioane. Imigraţia mare a adus, inevitabil, mulţi copii. Acei copii trebuiau să meargă la şcoală. O mare parte dintre turci, dar şi tunisienii sau alţii, şi-au dat copiii la şcoli germane. Din acei copii au apărut Ozil sau Khedira. Cînd auzi ce germană impecabilă vorbeşte Ozil, îţi dai seama că pentru el Germania e mediul natural.
- De ce credeţi că noi nu preluăm modelul german?
- Nu cred că străinii sînt mai buni decît ce oferă pepiniera românească. Nu sînt valori de prim plan nici în ţările lor. Au fost cumpăraţi de cluburile româneşti întrucît erau mai ieftini, să fie clar.
- De ce nu a cîştigat Germania campionatul mondial?
- Inovativitatea în atac nu a fost atît de ridicată, încît să străpungă apărarea destul de bine organizată a Spaniei, care avea un avantaj unic, beneficia de şapte jucători care evoluau de mulţi ani împreună, se găseau uşor pe teren. În Africa de Sud, după părerea mea, Germania era cea mai bine pregătită echipă. Spania, chiar dacă o onorăm, că e campioană mondială, n-a etalat ceva nou, a arătat jocul ei tradiţional. Germania a venit cu lucruri noi, şi în atac, şi în apărare. Boateng a fost o surpriză totală şi prin germana pe care o vorbeşte.
"Domenech a fost mizerabil"
- Ce v-a surprins la Mondial, plăcut şi neplăcut?
- Decepţionantă a fost prezenţa Franţei, care avea unul dintre primele patru loturi ca talent. Nu avea probleme cu talentele, avea probleme cu antrenorul. A fost mizerabil, să o spun direct, Domenech habar nu a avut ce să facă, deşi avea o comoară, pe unii i-a persecutat, pe Nasri sau Benzema. A fost o ceartă continuă. A fost simpatic să-l vezi pe Maradona că are un lot de vis cu care nu ştie ce să facă, pe care l-a irosit într-o strategie individualistă dezastruoasă pentru echipă. Au fost încîntătoare partidele Germania- Anglia şi Germania-Argentina, partide de concepţie, de talent, de tehnică.
- Maradona sau Messi?
- Maradona trăgea după el echipa. Messi e jucătorul dependent de echipă. Dacă echipa nu merge, Messi e aproape anulat. Sub acest aspect e clar că Maradona avea o capacitate mult mai mare de a pune echipa în mişcare.
"Mutu e un jucător epuizat"
- E un clişeu întîlnit, se spune că un jucător nu intră în filosofia antrenorului. Sună fals pentru un filosof?
- Unii antrenori preferă să specializeze jucătorii, atunci e clar că doar anumiţi fotbalişti mai intră în schema lor. Mai sînt şi antrenori care merg pe atacurile în haită, pe atacurile prin învăluire, unde se pot rula mai mulţi jucători. Există şi o filosofie a antrenorilor. Maradona a mers cu o filosofie absolut improvizată. El a crezut că sparge toate apărările cu talente individuale teribile, or apărările au rezistat.
- Naţionala de fotbal ne reprezintă?
- Din păcate, e o criză în fotbal, dar nu numai în fotbal, în sport, în general. Se vede bine că va fi un chin să se scoată titluri la Jocurile Olimpice, care sînt un fel de maxim al verificării. S-au scos în China nişte titluri, să spunem har Domnului că s-au scos, uneori şi cu noroc. E vorba de noroc, pentru că au existat şi sportivi care s-au pregătit separat, cum a fost Constantina Diţă, maratonista din America. Ca să pregăteşti o Olimpiadă trebuie să o iei cu 8-10 ani înainte. Iar la fotbal, e şi această concentrare pe Mutu. Să fim serioşi, e un jucător epuizat.
- Mutu nu mai are loc la Naţională?
- A crezut că regulile sînt facultative. Un talent remarcabil, dar nu atît de mare, aşa cum pretind unii autori, că fără Mutu nu se poate. La echipa naţională n-ai ce să mai faci cu el.
- Să ne scoată, cu noroc, la liman.
- E epuizat, trebuie excavată pepiniera. În ultimii ani, cluburile aleargă după brazilieni şi alţi străini. De acolo nu vin talentele mari. Sigur că izolarea nu dă rezultate, dar nici copleşirea listei cu jucători din afară nu e o soluţie, pentru că inhibă naţionala, nu mai are cum să respire.
"Dan Petrescu era mai potrivit"
- Răzvan Lucescu e omul potrivit?
- Cred că Dan Petrescu era mult mai potrivit. Avea şi un rezultat, luase campionatul. Trebuie să iei în seamă şi ce rezultate a avut înainte un antrenor. Răzvan Lucescu îşi face datoria, dar nu ştie mai mult. El acum îşi face experienţa. Dan Petrescu jucase la Chelsea şi a fost un fotbalist de nivel european. La Urziceni, din nimic a scos ceva, acolo a fost clar meritul lui, meritul ideei sale tactice. Era mult mai bună soluţia cu Dan Petrescu.
- Românii nu mai sînt solidari. Credeţi că lipsa acestui spirit de echipă se reflectă şi în sport?
- Bine, România este o societate individualistă de multă vreme. Acest individualism are o parte bună, în sensul că omul îşi crează şanse de viaţă şi cînd realitatea e aspră. Individualismul are şi o latură foarte negativă, împiedică solidarizarea. E o problemă mai veche, şi Eminescu, şi Xenopol, şi alţii au scris despre asta. În al doilea rînd, în ultimii ani s-a şi lucrat sistematic la a destrăma orice încercare de coalizare. O putere de stat are aceste instrumente de a pulveriza oamenii. Trei, dacă nu va fi solidarizare, nu sînt soluţii. Vrînd-nevrînd, problemele României sînt politice. Soluţia politică nu se poate realiza fără iniţiative individuale, dar acestea trebuie comasate în iniţiative colective. Individualismul care domină în societate este clar că se resimte şi în sport.
- Cum?
- Mă gîndeam la asta cînd George Becali anunţa vînzarea lui Bogdan Stancu la Galatasaray. Era o discuţie pe care am auzit-o la radio, că nici nu a consultat antrenorul. Asta nu se face. Un proprietar de club discută cu antrenorul, măcar îl întreabă cum îl înlocuim pe jucătorul plecat. O depreciere a opiniei celuilalt e păguboasă.
"Presei sportive îi lipseşte obiectivitatea"
- Cărui personaj din arealul sportului i s-ar potrivi expresia "Dacă tăceai, filosof rămîneai"?
- Ha, ha, ha. Să nu nominalizez, dar e multă locvacitate la noi în sport, e prea multă vorbărie. Sînt prea puţine fapte. Mai bine, ar fi mai decenţi şi ar face mai mult. Mă rog, la noi proprietarii de cluburi vorbesc înfiorător de mult. În străinătate, vorbeşte antrenorul şi cu asta basta. Fotbalul nu e doar comerţ.
- Cum priviţi presa sportivă?
- După părerea mea, îi lipseşte obiectivitatea. Evident, oriunde comentatorul sportiv ţine cu echipa naţională, cu echipa locală, dar n-ar strica să facă un efort şi să compare şi cu rezultatele rivalilor. Asta se întîmplă şi în jurnalistica politică.
- Şi acolo sînt discuţii aprinse
- Da, noi discutăm situaţia României, dar nu comparăm cu ce fac alţii. Să luăm un exemplu. Mereu se dă acest argument, tinerii noştri sînt atît de buni că ajung în funcţii în America, Anglia sau Germania. Nu se întreabă unul în ce funcţie ajung şi, mai ales, cîţi bulgari ajung în acele funcţii, cîţi din Bangladesh ajung, cîţi pakistanezi ajung acolo. Mai ales pe IT se discută, unde Pakistanul, Bangladeshul şi Bulgaria sînt foarte sus. Această tendinţă comparatistă trebuie întărită.
"Fotbalul e un mod de a aborda viaţa"
- De ce credeţi că Ioniţă şi Deac nu s-au adaptat în Germania?
- Eu cred că efortul care se cere în Germania trebuie să fie continuu şi sistematic. Ai noştri nu sînt pregătiţi. Să luăm un exemplu, care e izbitor şi pe care oricine îl înţelege. Echipele noastre de fotbal, după ce au trecut de Crăciun, Revelion, Bobotează, pleacă în cantonamente şi fac acolo antrenamente, cică. Să ne uităm ce se întîmplă pe stadioanele din Germania, Anglia. Sînt campionate, cupe, în derulare. Pe ei nu-i duce cineva în Antalya, să-i ţină trei săptămîni acolo, din motivul simplu că "the time is money". Vedem ce diferenţă uriaşă! Noi acum îi scoatem din trezire pe jucători după toate sărbătorile. E clar că jucătorul german e obişnuit cu efortul pe tot parcursul anului. Solicitarea pentru un fotbalist e mult mai are în Germania decît în România.
- Fotbalul este un simplu joc?
- E mai mult decît un joc, e un fel de a aborda viaţa.
"Messi e un finalizator teribil, dar Maradona era mai complex"
"Presa sportivă are mai multe domnişoare decît oricînd"
"În România trebuie corectată concepţia asupra sportului şi trebuie schimbată organizarea"
"Mişcarea sportivă nu are o idee clară, nu are o ţintă şi nu e sprijinită"
"Doamna Merkel a spus că fenomenul corupţiei ţine, într-un fel, de societatea modernă, dar în România e prea mare. Din păcate, autorităţile noastre fie se fac că nu înţeleg ce a zis, fie n-au înţeles efectiv"
CV Andrei Marga
Data naşterii: 22 mai 1946
Rectorul "Universităţii Babeş-Bolyai"
A fost ministru al Educaţiei Naţionale între 1997-2000
A ocupat funcţia de preşedinte al PNŢCD (2002), apoi s-a înscris în PNL
Doctor în filosofie, laureat al premiului "Herder"
Autor a peste 30 de lucrări de specialitate
20 de milioane de euro e suma investită în ultimii 15 ani pentru bazele sportive ale Universităţii (teren de atletism, terenuri de tenis, sală, bazin) şi pentru modernizarea facultăţii de profil şi a căminelor aferente
2500 de studenţi învaţă la Facultatea de Educaţie Fizică de la "Babeş-Bolyai"
Fostul Ministru al Educaţiei din perioada 1997-2000 scrie frecvent editoriale sportive în presa de la poalele Feleacului. Povesteşte cum celebra victorie a lui CFR de pe "Olimpico", 2-1 cu AS Roma, i-a deschis mai repede porţile la Vatican
Scrie editoriale despre sport în "Ziua de Cluj" şi înoată zilnic. "La început unii au zis «Uite cu ce subiecte se ocupă!». Dar, pînă la urmă, trebuie să scrii încît să-i convingi că sînt şi acolo fapte remarcabile". Sportul ocupă un loc privilegiat în agenda Rectorului Universităţii "Babeş-Bolyai". Pînă şi la întîlnirea cu Angela Merkel s-a discutat despre fotbal, în octombrie 2010, cînd cancelarul german a primit, la Cluj, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii.
"Babeş-Bolyai" a investit milioane de euro în baza materială a facultăţii de profil. De ce? "Sportul nu e doar o chestie de divertisment, cînd nu mai ai ce face, faci sport, e o parte a culturii", a explicat Andrei Marga. Profesorul consideră că sportul trebuie să aibă o organizare distinctă în structura guvernamentală: "Degeaba îl amestecăm cu altele, pentru că îl şi trădăm".
- Semnaţi des editoriale despre sport. Aţi practicat vreun sport? Mai aveţi timp să faceţi mişcare?
- Aş da două răspunsuri sintetice. Primul este acela că am făcut sport cînd eram elev de liceu, am fost chiar stoperul echipei de juniori din Mediaş, gravitam în jurul echipei Gaz Metan. Am făcut sport foarte puţin timp.
- De ce?
- Începusem să am probleme cu vederea la distanţă şi a trebuit să renunţ la frumosul post de stoper. A doua întrebare, dacă fac sport. Da, înot zilnic cam 50 de minute la bazinul nou al Universităţii. Cred că, pe de o parte, urmărirea mişcării sportive îţi dă satisfacţia unui spectacol aparte. Pe de altă parte, dacă reuşeşti să faci sport, toţi sîntem foarte ocupaţi, ai condiţie fizică şi o altă percepţie a realităţii.
- La noi, sportul este la periferia sistemului educaţional. E normal?
- Într-adevăr, sportul e la periferia administraţiei naţionale, e la periferia culturii intelectualilor. Din nefericire, puţini mai dau importanţă sportului, considerînd că ar fi de prisos. Aici, la Universitate, în anii '30, Iuliu Haţieganu a căutat să resuscite interesul pentru sport. El a creat Parcul Sportiv "Babeş", care se numeşte acum "Iuliu Haţieganu", de care ne bucurăm toţi.
- E vorba şi de percepţie.
- Aveţi dreptate, în cultura din România sportul încă nu şi-a găsit locul meritat. Asta se vede şi în alocările bugetare şi în politicile guvernamentale, dar, repet, se vede şi în reflexia despre sport a intelectualilor. În definitiv, atunci cînd a fost Cupa Mondială la fotbal, cred că, dintre cei care nu facem gazetărie sportivă continuu, eram doar doi, Nicolae Manolescu şi cu mine, care comentam competiţia, oricum erau foarte puţini.
Discuţia cu Rummenigge
- Aveţi o echipă preferată la fotbal?
- Acea echipă din România care joacă în Liga Campionilor. Trebuie să ieşim şi noi în Champions League mai bine decît a ieşit CFR-ul. Sigur, a atras multe avantaje pentr u Cluj, nu doar sportive. Am fost în vizită la Vatican şi şeful siguranţei ne-a întrebat, la intrare, de unde sîntem. "Unde e Clujul?", ne-a chestionat. Cînd i-am spus, a exclamat: "A, voi aţi bătut pe Olimpico, pe AS Roma!". Da, da, noi am bătut" (rîde). Vă daţi seama că o astfel de prezenţă generează şi un anumit prestigiu.
- CFR-ul este echipa favorită?
- Nu, echipa care face performanţă. Cînd am fost student, am simpatizat Universitatea Cluj. Dacă ei se întăresc şi-şi fac echipă de Champions League, cu ei voi fi, fireşte.
- Cînd Bayern a jucat la Cluj, aţi avut o întîlnire cu preşedintele Rummenigge. A fost doar o întrevedere protocolară?
- Am făcut studii doctorale la Munchen şi mai tîrziu am stat destul de mult acolo, am fost şi profesor. Am avut ocazia să locuiesc chiar lîngă Olympiastadion, unde juca Bayern. Uneori, mergeam la antrenament să-i văd pe Beckenbauer, Overath, Gerd Muller. Apăruse şi Rummennigge pe scenă. Cunosc echipa Bayern. I-am spus lui Rummenigge că sînt un pic dezamăgit de politica lor de jucători. I-au adus pe Pizarro şi pe Toni, în loc să cultive pepiniera lor, care a fost întotdeauna mai bună.
- Ce a spus Rummenigge?
- A fost de acord şi a spus că au revenit la politica tradiţională, de a recruta tineri din pepinieră. Eram înainte de meciul cu CFR şi Rummenigge a spus că ai noştri şi-au irosit şansele la Munchen (rîde), şi-au dat autogoluri. Era clar că veniseră aici să scoată un rezultat favorabil. Nici un egal nu-i dezavantaja, însă CFR-ul nu a putut opune rezistenţă maşinii germane care a jucat destul de lejer. M-a invitat să văd un meci pe "Allianz Arena". O să mă duc.
- Fotbalul înseamnă şi imagine, comunicare.
- Cu doi ani înainte a fost Bordeaux la Cluj şi "Le Monde" a scris un articol pe două pagini despre Cluj. Pe noi ne-a flatat. Au spus că instituţia care contează cel mai mult la Cluj este Universitatea "Babeş-Bolyai". A spus-o "Le Monde", ne-a făcut o reclamă fără să plătim. O reclamă în "Le Monde" costă enorm.
Merkel cu rucsacul prin Făgăraş
- Recent aţi primit şi vizita cancelarului german. Angela Merkel a intrat în vestiarul naţionalei să-i felicite pe jucători.
- Au şi filmat-o, după meciul cu Turcia, cred, cînd a mers în vestiar, împreună cu preşedintele Germaniei, Wulff. Ea merge la meciuri, e implicată în fotbal, în sport. I-am spus, în glumă, că o văzusem în pozele din Germania, tocmai venisem şi eu dintr-o călătorie, şi ziarele dădeau poza mare cu cancelarul Angela Merkel vizitînd vestiarul echipei Germaniei. S-a amuzat. Doamna cancelar federal fusese în România, încă de trei ori, ca studentă. A fost de două ori în Munţii Făgăraş cu rucsacul, a fost la Marea Neagră.
- De ce Germania a ajuns să aibă foarte mulţi jucători naturalizaţi?
- Foarte bună întrebare. Unu, prin migraţia în Germania a forţei de muncă, mai ales din Turcia, şi din zona Magrebului. Deja la nivelul anilor '70, sub cancelarul Willy Brandt, chiar sub cancelarul Kiesinger, Germania a adus mulţi turci, încît, la un moment dat, erau peste trei milioane. Imigraţia mare a adus, inevitabil, mulţi copii. Acei copii trebuiau să meargă la şcoală. O mare parte dintre turci, dar şi tunisienii sau alţii, şi-au dat copiii la şcoli germane. Din acei copii au apărut Ozil sau Khedira. Cînd auzi ce germană impecabilă vorbeşte Ozil, îţi dai seama că pentru el Germania e mediul natural.
- De ce credeţi că noi nu preluăm modelul german?
- Nu cred că străinii sînt mai buni decît ce oferă pepiniera românească. Nu sînt valori de prim plan nici în ţările lor. Au fost cumpăraţi de cluburile româneşti întrucît erau mai ieftini, să fie clar.
- De ce nu a cîştigat Germania campionatul mondial?
- Inovativitatea în atac nu a fost atît de ridicată, încît să străpungă apărarea destul de bine organizată a Spaniei, care avea un avantaj unic, beneficia de şapte jucători care evoluau de mulţi ani împreună, se găseau uşor pe teren. În Africa de Sud, după părerea mea, Germania era cea mai bine pregătită echipă. Spania, chiar dacă o onorăm, că e campioană mondială, n-a etalat ceva nou, a arătat jocul ei tradiţional. Germania a venit cu lucruri noi, şi în atac, şi în apărare. Boateng a fost o surpriză totală şi prin germana pe care o vorbeşte.
"Domenech a fost mizerabil"
- Ce v-a surprins la Mondial, plăcut şi neplăcut?
- Decepţionantă a fost prezenţa Franţei, care avea unul dintre primele patru loturi ca talent. Nu avea probleme cu talentele, avea probleme cu antrenorul. A fost mizerabil, să o spun direct, Domenech habar nu a avut ce să facă, deşi avea o comoară, pe unii i-a persecutat, pe Nasri sau Benzema. A fost o ceartă continuă. A fost simpatic să-l vezi pe Maradona că are un lot de vis cu care nu ştie ce să facă, pe care l-a irosit într-o strategie individualistă dezastruoasă pentru echipă. Au fost încîntătoare partidele Germania- Anglia şi Germania-Argentina, partide de concepţie, de talent, de tehnică.
- Maradona sau Messi?
- Maradona trăgea după el echipa. Messi e jucătorul dependent de echipă. Dacă echipa nu merge, Messi e aproape anulat. Sub acest aspect e clar că Maradona avea o capacitate mult mai mare de a pune echipa în mişcare.
"Mutu e un jucător epuizat"
- E un clişeu întîlnit, se spune că un jucător nu intră în filosofia antrenorului. Sună fals pentru un filosof?
- Unii antrenori preferă să specializeze jucătorii, atunci e clar că doar anumiţi fotbalişti mai intră în schema lor. Mai sînt şi antrenori care merg pe atacurile în haită, pe atacurile prin învăluire, unde se pot rula mai mulţi jucători. Există şi o filosofie a antrenorilor. Maradona a mers cu o filosofie absolut improvizată. El a crezut că sparge toate apărările cu talente individuale teribile, or apărările au rezistat.
- Naţionala de fotbal ne reprezintă?
- Din păcate, e o criză în fotbal, dar nu numai în fotbal, în sport, în general. Se vede bine că va fi un chin să se scoată titluri la Jocurile Olimpice, care sînt un fel de maxim al verificării. S-au scos în China nişte titluri, să spunem har Domnului că s-au scos, uneori şi cu noroc. E vorba de noroc, pentru că au existat şi sportivi care s-au pregătit separat, cum a fost Constantina Diţă, maratonista din America. Ca să pregăteşti o Olimpiadă trebuie să o iei cu 8-10 ani înainte. Iar la fotbal, e şi această concentrare pe Mutu. Să fim serioşi, e un jucător epuizat.
- Mutu nu mai are loc la Naţională?
- A crezut că regulile sînt facultative. Un talent remarcabil, dar nu atît de mare, aşa cum pretind unii autori, că fără Mutu nu se poate. La echipa naţională n-ai ce să mai faci cu el.
- Să ne scoată, cu noroc, la liman.
- E epuizat, trebuie excavată pepiniera. În ultimii ani, cluburile aleargă după brazilieni şi alţi străini. De acolo nu vin talentele mari. Sigur că izolarea nu dă rezultate, dar nici copleşirea listei cu jucători din afară nu e o soluţie, pentru că inhibă naţionala, nu mai are cum să respire.
"Dan Petrescu era mai potrivit"
- Răzvan Lucescu e omul potrivit?
- Cred că Dan Petrescu era mult mai potrivit. Avea şi un rezultat, luase campionatul. Trebuie să iei în seamă şi ce rezultate a avut înainte un antrenor. Răzvan Lucescu îşi face datoria, dar nu ştie mai mult. El acum îşi face experienţa. Dan Petrescu jucase la Chelsea şi a fost un fotbalist de nivel european. La Urziceni, din nimic a scos ceva, acolo a fost clar meritul lui, meritul ideei sale tactice. Era mult mai bună soluţia cu Dan Petrescu.
- Românii nu mai sînt solidari. Credeţi că lipsa acestui spirit de echipă se reflectă şi în sport?
- Bine, România este o societate individualistă de multă vreme. Acest individualism are o parte bună, în sensul că omul îşi crează şanse de viaţă şi cînd realitatea e aspră. Individualismul are şi o latură foarte negativă, împiedică solidarizarea. E o problemă mai veche, şi Eminescu, şi Xenopol, şi alţii au scris despre asta. În al doilea rînd, în ultimii ani s-a şi lucrat sistematic la a destrăma orice încercare de coalizare. O putere de stat are aceste instrumente de a pulveriza oamenii. Trei, dacă nu va fi solidarizare, nu sînt soluţii. Vrînd-nevrînd, problemele României sînt politice. Soluţia politică nu se poate realiza fără iniţiative individuale, dar acestea trebuie comasate în iniţiative colective. Individualismul care domină în societate este clar că se resimte şi în sport.
- Cum?
- Mă gîndeam la asta cînd George Becali anunţa vînzarea lui Bogdan Stancu la Galatasaray. Era o discuţie pe care am auzit-o la radio, că nici nu a consultat antrenorul. Asta nu se face. Un proprietar de club discută cu antrenorul, măcar îl întreabă cum îl înlocuim pe jucătorul plecat. O depreciere a opiniei celuilalt e păguboasă.
"Presei sportive îi lipseşte obiectivitatea"
- Cărui personaj din arealul sportului i s-ar potrivi expresia "Dacă tăceai, filosof rămîneai"?
- Ha, ha, ha. Să nu nominalizez, dar e multă locvacitate la noi în sport, e prea multă vorbărie. Sînt prea puţine fapte. Mai bine, ar fi mai decenţi şi ar face mai mult. Mă rog, la noi proprietarii de cluburi vorbesc înfiorător de mult. În străinătate, vorbeşte antrenorul şi cu asta basta. Fotbalul nu e doar comerţ.
- Cum priviţi presa sportivă?
- După părerea mea, îi lipseşte obiectivitatea. Evident, oriunde comentatorul sportiv ţine cu echipa naţională, cu echipa locală, dar n-ar strica să facă un efort şi să compare şi cu rezultatele rivalilor. Asta se întîmplă şi în jurnalistica politică.
- Şi acolo sînt discuţii aprinse
- Da, noi discutăm situaţia României, dar nu comparăm cu ce fac alţii. Să luăm un exemplu. Mereu se dă acest argument, tinerii noştri sînt atît de buni că ajung în funcţii în America, Anglia sau Germania. Nu se întreabă unul în ce funcţie ajung şi, mai ales, cîţi bulgari ajung în acele funcţii, cîţi din Bangladesh ajung, cîţi pakistanezi ajung acolo. Mai ales pe IT se discută, unde Pakistanul, Bangladeshul şi Bulgaria sînt foarte sus. Această tendinţă comparatistă trebuie întărită.
"Fotbalul e un mod de a aborda viaţa"
- De ce credeţi că Ioniţă şi Deac nu s-au adaptat în Germania?
- Eu cred că efortul care se cere în Germania trebuie să fie continuu şi sistematic. Ai noştri nu sînt pregătiţi. Să luăm un exemplu, care e izbitor şi pe care oricine îl înţelege. Echipele noastre de fotbal, după ce au trecut de Crăciun, Revelion, Bobotează, pleacă în cantonamente şi fac acolo antrenamente, cică. Să ne uităm ce se întîmplă pe stadioanele din Germania, Anglia. Sînt campionate, cupe, în derulare. Pe ei nu-i duce cineva în Antalya, să-i ţină trei săptămîni acolo, din motivul simplu că "the time is money". Vedem ce diferenţă uriaşă! Noi acum îi scoatem din trezire pe jucători după toate sărbătorile. E clar că jucătorul german e obişnuit cu efortul pe tot parcursul anului. Solicitarea pentru un fotbalist e mult mai are în Germania decît în România.
- Fotbalul este un simplu joc?
- E mai mult decît un joc, e un fel de a aborda viaţa.
"Messi e un finalizator teribil, dar Maradona era mai complex"
"Presa sportivă are mai multe domnişoare decît oricînd"
"În România trebuie corectată concepţia asupra sportului şi trebuie schimbată organizarea"
"Mişcarea sportivă nu are o idee clară, nu are o ţintă şi nu e sprijinită"
"Doamna Merkel a spus că fenomenul corupţiei ţine, într-un fel, de societatea modernă, dar în România e prea mare. Din păcate, autorităţile noastre fie se fac că nu înţeleg ce a zis, fie n-au înţeles efectiv"
CV Andrei Marga
Data naşterii: 22 mai 1946
Rectorul "Universităţii Babeş-Bolyai"
A fost ministru al Educaţiei Naţionale între 1997-2000
A ocupat funcţia de preşedinte al PNŢCD (2002), apoi s-a înscris în PNL
Doctor în filosofie, laureat al premiului "Herder"
Autor a peste 30 de lucrări de specialitate
20 de milioane de euro e suma investită în ultimii 15 ani pentru bazele sportive ale Universităţii (teren de atletism, terenuri de tenis, sală, bazin) şi pentru modernizarea facultăţii de profil şi a căminelor aferente
2500 de studenţi învaţă la Facultatea de Educaţie Fizică de la "Babeş-Bolyai"
Presa internațională vuiește după ce România - Kosovo a fost abandonat: „Haos!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
