Articol de GSP - Publicat joi, 08 decembrie 2011 00:00 / Actualizat joi, 08 decembrie 2011 18:07
Apoel Nicosia este marea surpriză a primăverii Champions League. Un român, gălăţeanul Daniel Florea (35 de ani), a jucat vreme de 3 sezoane la această echipă, în perioada 2006-2009, ex-dinamovistul bifînd 50 de meciuri în tricoul galben-albastru al ciprioţilor.
Dunăreanul a cîştigat două titluri de campion cu noua senzaţie a Europei, precum şi o Cupă a Ciprului. Din păcate, a plecat liber de contract de la Apoel, tocmai în sezonul în care formaţia ajunsese, în premieră, în grupele Champions League. Actualul fundaş de bandă al divizionarei secunde Dunărea Galaţi a vorbit pentru gsp.ro despre motivele care au făcut din fosta sa formaţie una dintre echipele apreciate la nivelul Champions League.
- Daniel, cum se explică miracolul Apoel Nicosia?
- Eu nu cred că este o minune. Este un rezultat al unei înţelegeri a fotbalului profesionist. Eu văd Apoel Nicosia ca o colonie britanică, englezească. E o consecinţă a lucrurilor făcute cu cap.
Cele mai mari salarii-20.000 de euro pe lună
- Cum s-ar traduce asta într-un fotbal ca al nostru mai dificil de explicat în termeni profesionişti?
- Uite cum am văzut eu Apoel, mai ales că nu este departe timpul cînd am jucat acolo. Apoel este echipa UE, a dizidenţilor, a tinerilor, în comparaţie cu Omonia, considerată acolo ca fiind gruparea comuniştilor. Contractele erau OK, nici mari, nici mici. Cel mai mare era pe la 20.000 de euro pe lună, unul mediu pe la 13-15.000 de euro. Mulţi tineri care creşteau pe lîngă jucători cu nume, aduşi de la formaţii cu ştaif, dar care veneau liberi de contract. Se umplea stadionul meci de meci, iar suporterii cîntă de-ţi sparg timpanele. Te împing de la spate, sincer.
Patronul: un bătrînel simpatic, departe de antrenamente
- Bugetul era mare?
- Nu ştiu exact cît era, dar nu era nici mai mic, nici mai mare decît al unei echipe foarte bune de la noi. N-am club în România cu care să compar ceea ce am văzut acolo! Baza modernă, totul făcut ca la carte, cum am mai văzut la Şahtior Doneţk, de la medicaţie la sală de forţă, program etcetera. Iar patronul era un bătrînel, destul de simpatic, care l-am văzut în 3 ani doar de două ori prin vestiar. El vorbea cu antrrenorul, în particular, îi spunea: "Ai probleme? Mă anunţi, vii, vorbim! În rest, eu nu mă bag peste munca ta, îmi zici cînd e ceva cu care pot să te ajut". Banii erau plătiţi la timp, tipul atrăgea tot felul de companii, care să pompeze financiar. Firme de telefonie mobilă, nişte bani de la sponsorul tehnic, de oriunde reuşea.
- Există vreun conducător în prima divizie care să semene cu patronul lui Apoel?
- Hmm. Borcea! Glumesc. Cristi nu e nici bătrînel şi nici nu are calmul lui, Borcea e un tip exploziv. Poate Badea să-i semene ca atitudine, dar, cu tot respectul, nu l-aş compara cu nimeni din România pe şeful lui Apoel, pentru că nu-i găsesc nici lui vreun corespondent.
Împărţeau postere în şcoli
- Cum era viaţa de la echipă?
- Antrenamente cînd era programul, în rest nimeni nu era controlat. Normal că se distra lumea, dar nu s-a auzit vreodată să vină vreunul chefliu la antrenament sau să întîrzie. Mi-aduc aminte că mergeam prin şcoli, ne întîlneam cu puşti, cu tineri, stăteam, discutam cu ei, împărţeam postere, autografe, eram foarte apropiaţi de suporteri. De aceea zic că la Apoel s-a pus în practică o poveste de succes capitalistă, de la A la Z.
- Pînă unde crezi că va reuşi Apoel Nicosia în acest sezon de Champions League?
- Mi-aş dori s-o ducă departe, însă depinde de adversarul din primăvară. Lucrurile se vor schimba, e o dublă manşă, eliminatorie, iar ciprioţii vor fi luaţi pe sus de acum încolo. Va fi greu să treacă de următorul tur, însă, dacă returul se joacă la Nicosia, orice e posibil. Cred că şi jucătorii lui Apoel au realizat că au o şansă unică şi se vor ţine tari de fiecare moment al următoarelor meciuri.
)
)
)
)
)
)
)
