FOTO Daniel Stănese, component al naţionalei U17 a Canadei: ”Visez să joc pentru România”

Tînărul fundaş central e acum căpitanul echipei de juniori a celor Vancouver Whitecaps, seniorii evoluînd în prima ligă americană de fotbal, MLS. Are la activ două turnee finale cu ”naţionala” U17 a Canadei, dar vrea să îşi încerce norocul în Europa, unde se simte ca acasă

Pentru familia Stănese, visul nord-american a început imediat după Revoluţie. Părinţii fotbalistului, originari din Sibiu, s-au hotărît să plece din ţară, cu destinaţia Statele Unite. Bagajul a fost sumar: un singur geamantan cu haine, doar 400 de dolari în buzunare şi speranţa unei vieţi mai bune. Au ajuns la doi paşi de Statuia Liberăţii: la Queens, New York, loc unde s-a născut şi Daniel. Dar condiţiile nu i-au mulţumit. "Cînd aveam doar şase luni, mama m-a suit în avion, tata şi naşii au luat o camionetă şi am ajuns la Vancouver. Aici locuim şi acum", îşi începe povestea Daniel.

"Hocheiul e prea brutal, fotbalul are fineţe"
Tatăl fundaşului, Sorin, fost practicant de înot, baschet şi volei în tinereţe, l-a îndrumat pe puşti către fotbal. De ce nu hochei, sport naţional în Canada? "E mult prea brutal! Fotbalul e spectaculos, are mai multă fineţe!", explică Daniel.

A început să bată mingea la patru ani. Mai întîi, ca o simplă joacă împreună cu tatăl său. Apoi, a devenit "pro", la Metro Ford Ajax. Tot părintele l-a ajutat. "Cînd mă antrenam alături de el, ne hîrjoneam într-una. Dacă se supăra pe mine, jucam mereu mult mai bine. E marele lui merit", se mîndreşte tînărul. Şi tatăl are cuvinte de laudă: "Modul în care se pregăteşte la antrenamente şi în afara lor doveşte că vrea să ajungă un profesionist adevărat. Mă refer la alimentaţie, timp liber şi odihnă".

A continuat să se perfecţioneze. Nemulţumit că face doar două antrenamente pe săptămînă, juca, în timpul liber, la şcoala de fotbal "Roman Tulis". Alături de noua lui echipă, a avut ocazia să vină în Europa: "Am cîştigat «Dana Cup», o competiţie din Danemarca, am luat bronzul la «Gothia Cup», din Suedia."

"Băăi, tăceţi din gură, ăsta ştie româneşte!"
Din 2006, Stănese a început să reprezinte Canada. Mai întîi, la Cupa "Danone", în Franţa. Competiţia s-a desfăşurat pe Stade Gerland, din Lyon, iar cei 40.000 de spectatori din tribune îi provoacă şi acum fiori plăcuţi lui Daniel.

Dar tînărul are şi alte amintiri: "Jucam împotriva României. Adversarii noştri îşi explicau schemele cu voce tare, nu se gîndeau că îi înţelege cineva. Eu traduceam, instant, în engleză. A funcţionat ceva vreme, pînă s-au prins. «Băăăi, tăceţi din gură, ăsta ştie româneşte!», a strigat unul din ei. După meci, m-am împrietenit cu băieţii". Apoi, la campionatele naţionale, reprezentînd British Columbia, a fost remarcat atît de scouterii "naţionalei", cît şi de Vancouver Whitecaps, echipă din Major League Soccer. La Whitecaps joacă şi acum, fiind căpitanul trupei de juniori. E lăudat pe site-ul oficial al grupării: "Fundaş talentat, avînd calităţi desăvîrşite de lider".

Bucuria şi coşmarul Mondialului U17
Primul contact cu "naţionala" sub 17 ani a avut loc în Laval, Quebec. "Sincer, senzaţia de început a fost «Wow, băieţii ăştia sînt mult mai buni decît mine!», dar am impresionat, aşa că antrenorul a continuat să mă cheme". A venit debutul, împotriva SUA, apoi primul turneu final, Cupa CONCACAF U17. Calificîndu-se în finala acestui turneu, Canada a ajuns la Campionatul Mondial, desfăşurat anul trecut în Mexic.

Cum e să joci la un turneu de o asemenea anvergură? "Senzaţional. Grupă dificilă, dar din care puteam ieşi. 0-3 cu Uruguay, într-un meci dominat de noi. Egal cu Anglia, meci decisiv cu Rwanda". Dar Daniel a fost lovit de ghinion. "În dimineaţa meciului, mi-a fost extrem de rău, am vomitat de şapte ori". "Totuşi, antrenorul l-a întrebat dacă vrea să joace. A fost altruist, i-a lăsat locul rezervei sale", completează tatăl său. Meciul s-a încheiat egal, 0-0. "Am plîns vreo trei ore, partida aceea ne putea schimba viitorul". Totuşi, Mondialul rămîne experienţa vieţii. Atît plăcută, dar şi urîtă: coşmarul eliminării premature îl bîntuie încă pe junior.

Urmăreşte înregistrări cu Generaţia de Aur
Daniel ştie tot ce mişcă în ţară. "Urmăresc meciuri din Liga I extrem de des, inclusiv înregistrări cu generaţia lui Hagi şi Petrescu, doi fotbalişti uriaşi. Ţin minte turneul final la care şi-au vopsit părul blond". Evident, CM '98, Franţa. Îl preferă pe Chivu, despre Mutu consideră că şi-a irosit cariera.

E, mai întîi, stelist. Acum ţine cu CFR Cluj, echipă care l-a impresionat la celebra victorie cu AS Roma din grupele Champions League, 2-1 pe Olimpico.

E născut în SUA din părinţi români, crescut în Canada. Poate alege oricare din cele trei naţionale. "Excludem Statele Unite. Deocamdată, joc pentru Canada. În România, nu cred că ştie cineva de mine. Totuşi, i-aş prefera pe «tricolori», au un stil superior şi, în plus, e vorba de rădăcinile familiei mele".

E rudă cu Mara! :D
Daniel are fotbalişti şi printre rude. Bogdan Mara, atacantul lui UTA, este verişor cu mama sa, Georgeta. "Nu cred că mă ştie, dar cu siguranţă mă va vedea la lucru cînd voi ajunge la Barcelona", zîmbeşte fundaşul.

Face două ore de şcoală, prin internet
Juniorul spune că, pentru el, viaţa este uşoară în Canada. Se scoală la 10:00, face două ore de şcoală online, după care începe programul de fotbal: antrenamente, partide, vizionare de meciuri. "De obicei, plouă foarte mult aici, în British Columbia, nu e deloc pe placul meu. Stau mai mult acasă şi mă uit la fotbal", dezvăluie băiatul.

6 ani avea Daniel cînd a fost ultima oară în România

"Nu mi-ar fi greu să plec în Europa, sînt obişnuit să stau departe de casă" ( Daniel Stănese)

"La 12 ani, am jucat la Lyon, cu 40.000 de spectatori în tribune. Mi se părea că visez" (Daniel Stănese)

"La Mondialele de juniori, înainte de meciuri, Daniel le punea colegilor muzică populară românească şi dansa pentru a-i destresa" (Sorin Stănese, tatăl fotbalistului)

CV - Daniel Stănese
- Născut: 21 ianuarie 1994, Queens, New York.
- Înălţime: 1,86 m.
- Greutate: 77 kg.
- Poziţie: fundaş central.
- Club actual: Vancouver Whitecaps