Uriaşul fluture de apă şi gimnasta balerină » Michael Phelps a devenit cel mai medaliat sportiv din istoria Jocurilor Olimpice

Latînina e la Londra. Miercuri a fost întîi în tribună la finala pe echipe de la gimnastică, apoi a luat drumul spre Aquatic Center, pentru a asista la doborîrea unui record vechi de 48 de ani. Un record care îi aparţinea.

Între 1956 şi 1964, ea a cucerit 18 medalii olimpice, dintre care 9 de aur. De la încheierea JO de la Beijing, toată lumea, inclusiv doamna cochetă acum în vîrstă de 77 de ani, a ştiut că un tip pe nume Michael Phelps (27 de ani) îi ameninţă performanţa.

"Era şi timpul!"
Ea a întîmpinat însă inevitabilul cu un zîmbet pe buzele atent rujate. "Era şi timpul ca un bărbat să facă ceea ce o femeie a reuşit de mult!", a glumit fosta gimnastă. "Aproape 50 de ani e prea mult pentru un record", a admis Latînina, născută în 1934 în Ucraina, în vremea cînd regimul stalinist îşi trăia cei mai cruzi ani. La 11 ani s-a apucat de balet, dar după un an studioul respectiv s-a închis, aşa că a trecut la sport.

În vremurile de atunci, cînd gimnastica era mai mult eleganţă şi mai puţin tehnică şi risc, ea avea cea mai mîndră ţinută. Era frumoasă, semeaţă, decisă. Cînd s-a retras, cu cîteva luni înainte de a împlini 30 de ani, îşi arăta cu deplină siguranţă maturitatea. A reprezentat URSS ca sportivă şi a fost antrenoare a lotului olimpic pînă în 1977, apoi a devenit cetăţean rus.

I-a oferit o medalie a ei
Respectabila doamnă crede că Phelps merită să fie cel mai medaliat sportiv din istoria olimpică. L-a şi cunoscut anul acesta, la New York, şi i-a oferit cadou o medalie cucerită de ea în 1962, la o întîlnire sovieto-americană. Au vorbit şi americanul i-a mărturisit că e gata să se retragă după Jocurile Olimpice de la Londra. Larisa Latînina a înţeles. "Cred că o persoană trebuie să rămînă în sport atîta vreme cît îi face plăcere. Dacă nu mai există aşa ceva, mai bine să se oprească".

Pînă atunci însă, Phelps mai are cîteva curse de făcut. Cîteva medalii de cucerit. Marţi seară a luat argintul la 200 metri fluture, una dintre probele sale favorite. A fost învins pe ultimii centimetri de sud-africanul Chad le Clos cu 0,05 secunde, inversul situaţiei de la Beijing, de la 100 de metri, cînd l-a bătut el pe croatul Cavici cu 0,01 secunde.

Egal, apoi superior
Asta a fost medalia cu numărul 18. Era egalul doamnei Latînina, care zîmbea, undeva, în tribuna de la Aquatic Center, lîngă fiica ei, Tatiana. Ambele îmbrăcate în tricouri polo bleumarin, cu inscripţia "Russia" pe piept.

Mai tîrziu, a venit şi finala ştafetei 4x200 metri liber. Ultimul schimb - Michael Phelps. "Le-am spus băieţilor că vreau un avans mare. "Aţi face bine să-mi daţi un avantaj maaaare!", aşa le-am zis. Şi mi l-au dat. Am vrut doar să-l menţin. Şi le mulţumesc că mi-au permis să am un asemenea moment", spunea americanul după cursă. "Pentru mine e prima medalie de aur de la aceste Jocuri. Da, sînt fericit!". Medalia cu numărul 19.

Sus, pe locurile pline de americani cu steaguri, mama lui Phelps, Debbie, nelipsita lui susţinătoare, plîngea cu palmele pe faţă. Ceva mai încolo, într-un nonrăzboi rece, Larisa

Latînina se bucura pentru succesul enorm al unui tip care-i bătuse recordul. Se bucura, de fapt, pentru triumful "unui sportiv enorm de talentat, al unei persoane simple, zîmbitoare, cu care îţi place să stai de vorbă".

Căzută în uitare
În anii '60, cînd şi-a încheiat cariera cu 18 medalii olimpice, Latînina nu avea nici măcar o fracţiune din popularitatea şi notorietatea de care se bucură azi sportivii mari. Abia apăreau primele televizoare alb-negru, veştile circulau greu, publicitatea era, practic, inexistentă.

Din anii '70, cînd au apărut Ludmila Turişceva, Olga Korbut, apoi, bineînţeles, Nadia, lucrurile s-au schimbat. Iar Larisa Latînina a fost uitată. Cînd nu se vorbeşte despre cineva, se aşterne praful asupra sa, chiar dacă e o persoană vie şi activă. Aşa s-a întîmplat cu ea, ca şi cu cehoslovaca Vera Ceaslavska, gimnasta căreia i-a predat ştafeta definitiv la Ciudad de Mexico 1968.

Astăzi, Michael Phelps adună lumina tuturor reflectoarelor din lume. O dată cu el, primeşte şi Larisa Latînina ceva din atenţia cu care lumea i-a rămas datoare acum aproape o jumătate de veac. Timpul nu poate fi dat înapoi, dar pot apărea meritate compensaţii.

Aceasta e una dintre ele.

Unde mai poate cîştiga Phelps medalii
Americanul a înotat ieri în seriile, apoi în semifinalele de la 200 metri mixt. Azi e finala, în care se va ciocni din nou cu compatriotul Ryan Lochte, cel care l-a învins la 400 metri mixt. Urmează proba care rămîne între favoritele lui, 100 metri fluture, cu seriile azi dimineaţă şi finala vineri. În fine, ştafeta de 4x100 metri mixt, serii vineri, finala sîmbătă, care poate fi încheierea glorioasă a unei cariere olimpice unice.

Latînina refuzată de CIO

Fosta gimnastă şi-ar fi dorit să-şi înmîneze lui Michael Phelps medalia lui cu numărul 19 cucerită la JO, în cadrul festivităţii de premiere de la ştafeta de 4x200 metri liber. Fiica Larisei Latînina, Tatiana, şi alte persoane familiarizate cu protocolul la asemenea evenimente spun că regulile CIO nu permit aşa ceva.

Pentru a preîntîmpina crearea unor precedente, forul olimpic suprem are un sistem rigid şi total nespectaculos de repartizare a celor care oferă medaliile. Aceştia nu sînt foşti mari sportivi, ci, mai degrabă, membri CIO sau persoane din conducerea diferitelor federaţii internaţionale ale fiecărui sport vizat.

"Dacă i-am fi permis ei să încalce regula, ne-am putea aştepta ca şi Carl Lewis să vrea să-i înmîneze o medalie lui Usain Bolt, spre exemplu, şi aşa mai departe", au explicat surse CIO.

"Am început să zîmbesc cînd mai aveam 20 de metri de înotat. Este pentru prima dată cînd fac aşa ceva într-o cursă" (Michael Phelps)

"Cariera mea olimpică e ca o cupă cu îngheţată. Încă nu ştiu ce topping-uri voi pune pe ea la finalul Jocurilor de la Londra" (Michael Phelps)