Articol de GSP - Publicat luni, 22 decembrie 2014 00:00 / Actualizat luni, 22 decembrie 2014 16:23
"Vreme de 5 ani, între 1998 şi 2003, AFC Steaua acumulase o datorie aproximativă de 12 milioane de dolari numai către bugetul de stat. De prin 2000, adunase şi către mine, persoana fizică Gigi Becali, alte 4 milioane de dolari.
Cu nea Viorel Păunescu eram prieten, dar, de la o vreme, simţeam că eram bun de finanţator, nu şi de acţionar. Practic, datoria concretă era de 16 milioane. Era aproape de Crăciun, 2002, şi noi tot ne certam cum să facem evaluarea clubului.
Eu, în calitate de investitor, nea Vio, ca preşedinte al Consiliului de Administraţie. Pînă la urmă, pe 24 ianuarie, de Ziua Unirii lui Cuza, am avut ceva emoţii, la şedinţa Adunării Generale, dar a ieşit bine: Gigi Becali 51%, AFC Steaua 36%, Păunescu 6%, Piţurcă 4%, Lucian Becali 3%".
A plătit datoriile către stat
"Pe 5 februarie 2003 am venit cu 120.000 de dolari de acasă, pentru plata restanţelor. Steaua acumulase datorii mari către alte cluburi, îmi era jenă... Cum jenă mi-a fost şi cînd am auzit ce salarii au antrenorii de la Centrul de Copii şi Juniori. Le-am achitat restanţele şi apoi le-am triplat salariile", se mîndreşte Gigi.
Gigi ca Napoleon
"M-am apucat de treabă. M-am pus cu Piţi la masă şi am decis că trebuie să pornim în cursa de urmărire a Rapidului. Am stabilit cu antrenorul că trebuie să clădim un departament de scouting, care să caute jucători de valoare atît în ţară, cît şi peste hotare.
Ca Napoleon, lucram pe mai multe fronturi. L-am sunat apoi pe Duckadam, eroul de la Sevilla, iar el a fost de acord să facă parte din organigramă. Era primul pas spre aducerea gloriilor de odinioară mai aproape de echipă".
)
)
)
)
)
)
)
