Articol de Justin Gafiuc - Publicat miercuri, 20 aprilie 2016 00:00
Fosta campioană olimpică, mondială și europeană Ecaterina Szabo, 49 de ani, spune că îi este imposibil să accepte că România va lipsi din competiția de gimnastică de la Rio
Din Franța, unde e stabilită de 25 de ani, Ecaterina Szabo e șocată de ratarea calificării gimnastelor la Olimpiada de la Rio. Fosta mare campioană, 20 de medalii la JO, Mondiale și Europene, între care 4 aur și un argint la Jocurile de la Los Angeles '84, pare revoltată de rezultatele din Brazilia, unde fetele au încheiat preolimpicul pe locul 7.
- Doamnă Szabo, ați văzut concursul de la Rio?
- Nu! Și mai bine că nu l-am văzut! Am urmărit doar informațiile de acolo și încă nu cred că este adevărat. Mi-e imposibil să accept că nu vom fi la Olimpiadă! Pur și simplu, simt că mă sufoc! Sunt atât de tristă, atât de goală în interior încât nici nu pot să mai vorbesc. Este foarte dureros. Am impresia că lumea nu mai respiră. Că trăiesc un coșmar! Am vorbit și cu niște vechi colege în Canada și ele îmi spuneau același lucru.
"Ne iese limba de epuizare la bârnă sau la sol!"
- De unde a început prăbușirea?
- N-aș fi fost niciodată de acord cu plecarea de la Deva. Primul lucru pe care ar trebui să-l facem imediat e să ne întoarcem acolo. Deva e sufletul gimnasticii românești din toate punctele de vedere. Și încă ceva care mă frapează. Observ că nu se mai face o pregătire fizică serioasă. Nu mai ducem un integral la capăt? Un minut și jumătate la bârnă, la sol? Ne iese limba din gură! Nu se mai fac nici cantonamente de iarnă mai dure. Noi am vrea să plesnim din degete și să iasă rezultatul. Nu se poate așa. Trebuie doar muncă, muncă, muncă!
- Au existat inclusiv discuții că fetele nu mai vor la Deva!
- Păi, fetele decid? Așa se întâmplă azi? Noi n-aveam voie nici să deschidem gura. Cum adică? Dacă oamenii cu putere de decizie iau hotărârea că se lucrează în regim centralizat la Deva, îți iei bagajele și pleci la Deva. Cui nu-i convine, la revedere! În câțiva ani formezi altă copilă. Nu se poate să decidă sportivele. Că n-am chef, că nu vreau acolo, că mă doare burta îmi pun fundul jos. Ce-i aia?!
"De ce antrenorii titrați n-au luat lângă ei tineri ca să-i formeze?"
- Vi se pare un argument onest că absența Larisei Iordache a fost, probabil, decisivă în acest dezastru?
- Sigur, putea ajuta, dar unde au fost celelalte fete din lot? Au contat doar notele lui Ponor, care a venit și după o operație, special ca să ajute pentru calificarea la Olimpiadă! Nu te poți baza doar pe Cătălina și să te vaiți că lipsește Iordache! Trebuie șters absolut tot și luat de la zero, exact așa cum ne spunea la lot în anumite momente Adrian Stan, care acum coordonează pregătirea echipei Angliei. Șters și luat de la zero!
- Probabil cu o tentă ironică, Octavian Belu se oferea să fie țapul ispășitor dacă e nevoie de cineva pe acest post. Îl vedeți reimplicat la lot în viitor?
- A anunțat că a ieșit la pensie, nu? Și că a lucrat doar voluntar până acum. Nu cred că se întoarce la lot, mai ales în rahatul în care suntem azi. M-ar mira s-o ia de la capăt. Dar ce, doar ei există ca antrenori? E Nicu Forminte, sunt soții Moldovan, care s-au retras când au venit înapoi Belu și Bitang. Dacă nu dăm ocazia antrenorilor tineri să se afirme, n-o să avem niciodată oameni la loturi. Formați-i! De ce antrenorii titrați n-au luat pe lângă ei niște tineri, câte trei, patru ani, să-i învețe, să le explice și să asigure viitorul la nivel de tehnicieni?
"Prăbușirea era previzibilă de vreo zece ani"
- E un accident ce s-a întâmplat sau să ne așteptăm la o serie lungă de eșecuri similare?
- Nu e deloc un accident! Prăbușirea era previzibilă încă de acum vreo zece ani, când lucrurile au început să scârțâie. Dar nimeni n-a luat situația în serios, au zis toți că România e România și n-avem cum să cădem. Eee, uite că suntem pe fundul prăpastiei! Mă șochează când văd câte probleme medicale se invocă. Eu n-am avut nicio accidentare în douăzeci de ani de carieră. Asta însă pentru că am lucrat enorm la partea fizică, ceea ce acum mi se pare că se neglijează.
- Cum mai stați cu sănătatea acum? Știu că aveți mari probleme cu spatele, ați fost și imobilizată la pat câteva luni.
- Tot la fel sunt! Mă chinuiesc. Din ianuarie sunt în piuneze rău. Nu pot să mă mișc ca lumea, m-am blocat, a mai trebuit să fac un RMN, am deja pentru săptămâna asta o grămadă de programări la doctori. Dar eu nu bat la ușa nimănui să mă ducă de mână la spital la Viena. Caut să-mi rezolv problemele aici, la Clermont-Ferrand.
"Mă tem că nu se va găsi niciun vinovat"
- Dacă ar fi să arătați un vinovat pentru dezastrul de acum, pe cine ați pune în fruntea listei?
- Putem să invocăm o grămadă de motive. Eu aștept însă cu interes care vor fi concluziile oficiale în țară. Sunt sigură însă că vor începe să arunce vina unii pe alții. Comitetul Olimpic o va da pe Belu și Bitang. Belu și Bitang vor zice de Petrache. Petrache va acuza ministerul. Ministerul va arunca pisica la federație. Și nu vom înțelege, de fapt, nimic! Mă tem că vom rămâne fără răspunsuri la întrebarea "Cine e de vină pentru prăbușirea gimnasticii românești?".
2 băiețiare Cati Szabo: Lorenzo, 19 ani, e student în anul 1 la o școală de comerț internațional din Clermont-Ferrand, iar Enzo, 13 ani, e în clasa a opta și un mare fan hip-hop
"Când m-am întors de la Olimpiada din '84 și am avut prima ședință, mi s-a reproșat că putea fi și mai bine. Am venit cu 5-6 medalii și ni se reproșa că puteam mai bine. S-a gândit cineva că peste 30 de ani vom fi însă la pământ?"
"Sunt foarte mulți antrenori români de gimnastică peste hotare, dar e o utopie să crezi că vreunul se va întoarce să antreneze acasă în situația actuală. E o stupiditate să visezi la o asemenea soluție"
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
