La 28 de ani și specializată pe dublu, Raluca Olaru își evaluează cariera: ”Mă gândesc doar la prezent”

E vorba tot despre rachetă. De o minge, un fileu și un teren puțin mai mare. Și de o parteneră de joc. Aceasta este lumea tenisului pentru Raluca Olaru din 2014-2015 încoace, de când s-a concentrat pe proba de dublu. Nu cu mult diferită față de cea dinainte, la fel de competitivă și de solicitantă. Acea lume în care se simte în siguranță, dar și în solitudine. Și îmbrățișează ambele jumătăți ale acestei combinații de pasiune, job, existență.

Filmul se derulează un pic înapoi, spre zilele călduroase ale miezului de vară bucureșteană. Raluca a încheiat de puțin timp antrenamentul de dimineață, a mâncat și se pregătește de cel de după-amiază. Până atunci însă, are timp de un cappuccino. Vacanța s-a terminat, victoria alături de Irina Begu la BRD Bucharest Open încă e vibrantă în minte, dar urma o parte a anului în care cuvântul cel mai des rostit e hard. Poate și un moment de bilanț la mijlocul unui sezon bogat. Avea, până la acea dată, două titluri, o finală și cea mai bună performanță într-un turneu de Mare Șlem, "sfertul" de la Roland Garros.

"Alt nivel, eu cu mine"

"Simt că sunt într-o perioadă bună, parcă am trecut la alt nivel, eu cu mine. Și mă bucur de lucrul acesta. Îl văd ca pe ceva pozitiv și sunt motivată în continuare să cresc și să mă dezvolt mai mult. Mai simt că m-am maturizat mult ca sportivă în ultimii ani, am acumulat așa, puțin câte puțin, și asta îmi doresc să fac și în continuare", așa își caracterizează Olaru anul.

A intrat și se menține într-o rutină care călește, solidifică. "În momentul de față mă gândesc doar la prezent, la ce am de făcut, efectiv, la lucrurile care depind de mine, antrenamente, pregătire fizică, program. O să încerc să iau mai des antrenorul cu mine la turnee pentru că mă ajută foarte mult lucrul acesta. Acum, mergându-mi bine, sunt mai liniștită financiar și simt că pot să-mi permit". N-a fost întotdeauna așa, însă vremurile au evoluat în bine, iar Raluca a făcut-o alături de ele.

Pregătirea fizică, indispensabilă

Maturizare... pare a fi un alt clișeu al tenisului, al sportului în general. E însă și o realitate care, înțeleasă corect, ajută. N-a obținut-o grație unei singure chei, "ci cu mici chestii puse laolaltă. Experiența pe care o acumulezi de la an la an. Apoi, de la relația bună pe care o am cu antrenorii și colaborarea cu ei, care mereu a crescut și ea, până la pregătirea fizică și faptul că am îmbrățișat mai mult domeniul ăsta și cumva m-am motivat eu însămi mai mult".

Zâmbește ușor în colțul gurii. E suficient să te uiți la un meci de tenis competitiv, orice meci, ca să realizezi cât de importantă a devenit latura fizică. "Am văzut că altfel nu se poate și am ajuns la concluzia că dacă nu fac asta, șansele scad semnificativ. Sunt mai implicată". Când era mult mai mică, în primele faze ale carierei profesioniste, a mers la un stagiu de pregătire în Florida, la Pat Etcheberry, considerat unul dintre cei mai duri preparatori fizici. Raluca își amintește blurat de acea perioadă, însă treptat episoadele din trecut devin mai vii. "Aș zice că e similar ce am făcut atunci cu ceea ce fac acum din punctul de vedere al durității. Acum însă, pentru că sunt la dublu, pregătirea fizică nu e neapărat mai puțină cantitativ, ci diferită. Avem nevoie de alte calități fizice la dublu decât la simplu", explică ea.
Lucrurile mai diferă și între turneu și perioadele de pregătire. "La turneu încerc să nu fac mai mult de o oră pe zi. Uneori depășesc, în funcție de câte zile sunt până la meci. Dacă sunt mai multe, și volumul este mai mare. Când sunt în perioadă de pregătire, o oră și jumătate-două", detaliază Olaru. Și-a dezvoltat o disciplină proprie, se vede asta și din felul în care povestește. Și accentuează acea idee a convingerii individuale. "Contează când tu realizezi că este bine, nu faptul că îți spune antrenorul ce să faci și tu-l asculți orbește". Un alt avantaj al maturizării.

OK și singură

Raluca și-a descoperit un drum al ei în circuit și când vine vorba de relațiile cu ceilalți. Într-un sport solitar, dar într-o probă în care comunicarea e necesară, cum face ea media? "Când îl am pe Adi Gavrilă alături, chiar mă gândesc: "Doamne, cum făceam toate lucrurile astea singură...?". Însă când știi că aceasta este unica opțiune, pur și simplu te adaptezi. Eu sunt OK și singură, n-am nevoie de multe persoane în jurul meu ca să mă simt bine. Sunt destul de serioasă și organizată pe ceea ce am de făcut".

Iar vestiarul? E oare un loc un loc în care intri, spui "bună ziua" și îți vezi de treabă sau un loc în care mai schimbi o vorbă, zâmbești, interacționezi? "Un pic din ambele. Depinde și de cât timp ai, când e următorul meci, antrenament", spune Raluca și imediat demolează tabloul fosforescent pe care poate ni l-am zugrăvit în minte despre acel loc comun tuturor turneelor. "În principiu, vestiarul e un loc foarte aglomerat, multă lume, e un du-te-vino continuu. Sunt momente când nu vrei decât să faci duș, să-ți faci geanta și să pleci și momente când, mai ales dacă ai timp, mai schimbi o vorbă, mai zâmbești...". Celebrele pauze de ploaie? "Fiecare cu ale lui. Stai cu echipa, asculți muzică, citești, vorbești. Sau mergi la fizio", izbucnește Raluca în râs. "O mare parte din zi se petrece la fizio!".

"Am lucrat, m-am uitat la jucători buni"

Au trecut deja 3-4 ani de când s-a axat pe dublu, iar progresul e vizibil. Jucătoarea îl vede însă în felul ei, detaliat, specific, aplicat. "În mod sigur am crescut la partea de fileu, sunt mult mai activă, unghiurile și tactica le văd mult mai bine. Nu că le văd, nu s-a întâmplat peste noapte, am lucrat la ele, am citit și m-am uitat la alți jucători buni și mi-am întărit partea asta. Apoi, acum sunt solidă și greu de dat pe spate și în jocul de pe fundul terenului, mai ales pe partea de dreapta. Cred că e o armă mare și pot să o folosesc în multe feluri, pot să dau agresiv sau lob, sau lung de linie, să folosesc terenul foarte bine, am multe soluții", explică ea.

Raluca de azi e concentrată pe prezent și nu are nostalgia acelui trecut de pionierat. Începând cu 2007, rezultatele ei au trezit iar interesul pentru tenisul românesc. Sau pentru tenis în România. Poate că acum nu mai par atât de spectaculoase, dar au fost startul necontestat. E ca și cum însă ea a pus un ecran între acea perioadă și cea de acum, separându-și cariera în două teritorii distincte. "Amintirile nu mai sunt atât de vii pentru că a trecut ceva vreme de atunci și s-au întâmplat multe. Știu însă că nu-mi venea să cred, era complet wow! pentru mine, eram foarte tânără și reușisem ceva ce nicio altă româncă nu mai reușise de multă vreme. A fost ceva special", rememorează. Finala de la Bad Gastein 2009, Roland Garrosul 2007, cu turul 3, meciurile cu Venus Williams, totul rămâne acolo, e al ei.
Așa cum e și prezentul. Și, mai ales, viitorul. "Când jucam simplu și eram încă destul de tânără, cu siguranță mă afectau mult mai mult înfrângerile și căderile în clasament. Acum privesc totul mai clar și mai obiectiv decât înainte. Cu siguranță e un plus". Sau un semn de maturizare. Care vine, ca în cazul Ralucăi, și pentru că ți-o dorești.

7 titluri din 14 finale disputate la dublu a adunat Raluca Olaru, dintre care două anul acesta: Hobart (cu Olga Savciuk) și București (cu Irina Begu)

34e locul cel mai bun atins în carieră la dublu de româncă, poziție pe care se află săptămâna aceasta

"Anul trecut a fost cam slab, însă am învățat multe lucruri. Deși se spune că înveți din greșeli, uneori e mai greu decât pare, dar așa e, simt că am tras multe învățăminte bune din ceea ce s-a întâmplat atunci"
Raluca Olaru

"E greu să revii în turnee mici, după ce ai fost în prima sută și ai jucat turnee de Mare Șlem. Undeva în subconștient vezi ca pe un eșec faptul că ești acolo din nou"
Raluca Olaru

"Cele mai grele adversare mi se par cele care joacă și simplu, și dublu. Sunt cele mai periculoase pentru că le au și pe una, și pe alta"
Raluca Olaru

Echipament vioi

De ceva vreme, Olaru are contract cu firma Sofibella. "Mai multe fete au, mai ales la dublu. E o companie americană intrată recent pe tenis, de trei-patru ani, era pe yoga înainte. Este o firmă mică, pornită de o familie, sunt foarte pasionați de sport. Hainele sunt foarte drăguțe, în culori vii", spune Raluca.

Tabloul, pas cu pas

Românca nu e dintre cei care studiază în amănunt tablourile de concurs. "Prefer să știu doar cu cine avem în următorul tur. Se mai întâmplă din greșeală să văd tabloul, dacă cred că important e prezentul, nu contează ziua de mâine dacă nu treci prin ziua de azi. E foarte multă concentrare la turnee și sunt sigură că din exterior lumea nu-și dă seama exact, nici chiar noi", explică ea.

INTERVIU. Galben, Omnia, o geantă cu cărți

Pentru numărul 34 mondial, timpul dincolo de tenis înseamnă autocunoaștere, timp puțin pentru rețelele de socializare și un singur parfum

- Raluca, te uiți la tenis? Mai mult la feminin sau la masculin? Ai vreo preferință?
- Feminin, cu siguranță, și în special dublu. Încerc să mă uit când pot, mai ales la echipe pe care nu le știu, mai noi sau care sunt într-o formulă nouă, sunt curioasă cum joacă. Și nu știu de ce la Grand Slam-uri mi se pare cel mai interesant să mă uit și la meciuri de simplu și de băieți, parcă acolo totul e mai frumos, mai interesant de privit.

- Ai vreun favorit la masculin?
- Nu, nu pot să zic decât că sunt Federer type. (râde)

- Cum te descurci în călătoriile lungi?
- M-am obișnuit. Nu mai e așa de greu pentru că ai entertainment în avion. Te uiți la filme, dormi. Eu, din fericire, pot să dorm oriunde. Și într-un fel văd aceste ore ca pe un timp pentru tine.

Spectatori încântați

- Ți se pare că dublul e sublicitat?
- Mie dintotdeauna mi-a plăcut dublul, mi se pare foarte interesant pentru că sunt scheme și lovituri de finețe pe care la simplu nu le mai vezi, e mult mai robotic la simplu. Din păcate, nu are atât de mult marketing, televiziunile sunt axate pe simplu și atunci telespectatorii văd simplu. De multe ori, spectatorii care sunt în club la un turneu și nimeresc la un meci de dublu spun că sunt impresionați, că le place mult și că s-au distrat.

- Se vorbește mult în aceste zile despre un psiholog, persoană care să te ajute din punct de vedere mental. Crezi că ar fi potrivit și pentru tine?
- Nu simt nevoia. Foarte mulți ani și de la o vârstă fragedă am lucrat pe partea asta și momentan nu simt nevoia. Discuțiile pe care le am cu antrenorii și cu mine însămi mi se par suficiente, mai ales că am experiența asta în spate. Sunt capabilă să văd niște lucruri. Acum mi se par mult mai necesare celelalte componente, fizic și recuperare, și cred că diferă de la persoană la persoană tot capitolul cu psihologia.

- O carte?
- Da, multe. Mereu am multe cărți cu mine, când călătoresc. Am o geantă mare. termobag-ul și o geantă mai micuță pe role, destul de plină. Toată lumea mă întreabă: Doamne, ce ai în geanta aia?

Citit numai pe hârtie

-Și ce ai în ea?
- Cărți.

- Nu poți să citești pe iPad, tabletă, reader?
- Nu, nu e stilul meu. Am mai multe cărți cu mine pentru că le combin. Una este pe dezvoltare, una e ușurică, un roman relaxant, una este despre un subiect anume. În funcție de starea pe care o am, aleg ce să citesc. Multă lume râde de mine pe seama asta, dar mi se pare foarte OK. Așa cum muzică asculți în funcție de stare, așa și cu cărțile. Am citit ceva de curând foarte interesant,"Puterea ascunsă a introvertitului".

- Îți plac chestiile de autocunoaștere?
- Da, păi, altfel cum să mă mai dezvolt și eu? Și e foarte interesantă pentru că explică foarte bine cum funcționează și cum se comportă persoanele mai tăcute. Introvertit mi se pare cu tentă negativă și acolo scrie clar că n-ar trebui.

- Cum te descurci cu rețelele sociale?
- Rău (râde). Nu am cum să ascund asta, e o realitate. Nu e stilul meu, nu simt nevoia să postez ceva.

"Mentalitatea nu e OK"

- Citești ce se scrie despre tine?
- Extrem de rar pentru că foarte mulți ani consider că jurnalismul sportiv în România nu a fost la cel mai înalt nivel. Cred și că mentalitatea jurnaliștilor și a oamenilor nu e OK, avem mult de îmbunătățit pe partea aceasta în România.

- Film?
- Da, îmi plac mult și filmele. În ultima vreme nu prea am reușit să mă uit pentru că am fost foarte ocupată. Însă totdeauna mă relaxez cu film și, evident, dacă nu pot să merg la cinema, mă uit pe net, la fel, în funcție de stare.

- Parfum?
- Nu prea sunt cu parfumurile. Sunt destul de clasică. Am unul, când se termină, îmi iau alt flacon. Bvlgari, Omnia Crystalline.

- Dacă ar fi să alegi o culoare pentru viața ta de acum, care ar fi?
- Sunt într-o perioadă în care sunt pasionată de galben. Nu știu dacă e doar o fază, până acum nu am avut chestia cu galbenul, dar acum m-am pornit. Mi se pare o culoare vie și veselă.