Fotbalul românesc deplânge dispariția lui Nicolae Lupescu: "Tăcut, serios, un fotbalist de clasă"

Era atipic pentru boemia care guverna și în anii '60-'70 atmosfera Giuleștiului. Mai degrabă sobru, scump la vorbă, inclusiv la petrecerile jucătorilor, unde venea destul de rar. Un bun camarad, prieten, gata să ajute pe oricine, indiferent dacă pe terenul de joc sau în afara lui. Fotbalistic, părerile sunt unanime în rândul foștilor colegi: "Un jucător excelent, de mare clasă, inteligent, determinat, ambițios. Puteai să te bazezi oricând pe el! Un pol de echilibru al echipei".

Este imaginea lui Culae Lupescu creionată în amintiri de câțiva dintre cei care au jucat împreună cu el, fie la echipa națională, fie la Rapid.

Viorel Kraus: "Nu mai vorbi cu litere mari!"

Fost coleg cu Nicolae Lupescu la Rapid, timp de 6 ani, Viorel Kraus (77 de ani) spune că "ne-a impresionat de la început. Era tăcut, zgârcit la vorbă, dar un profesionist adevărat. Când doi colegi se mai certau, intervenea el. Îi spunea celui care țipa mai tare: «Nu mai vorbi cu litere mari!». A rămas celebră vorba asta printre noi".

Fostul atacant din Giulești își amintește că "doar o dată l-am văzut pe Culae să-și iasă din fire. Eram în armată, la Brigada Căi Ferate, vreo 12 băieți din echipă. În cantonament, stăteam la o casă de odihnă, undeva prin Chitila, la marginea unui lac. Cu două zile înainte de meciul cu Steaua, ne-am trezit cu niște ofițeri și niște soldați că veniseră să ne ia la unitate. Așa făcea Steaua, ne șicana. O dată ne-au pus să facem opt ore numai «drepți» și «pe loc repaus».

Primul de care au dat ofițerii a fost chiar Culae, care se întorcea de la pescuit. El știa ce urmează, așa că i-a mințit, că noi, ceilalți, eram plecați la plimbare. Între timp ne trimisese vorbă să ne ascundem prin stufăriș. Ofițerii nu l-au crezut, normal, așa că ne-au căutat și ne-au găsit. Tămbălău mare. Înjurături. Ei ne somau să ne urcăm în mașină, să ne ducă la unitate. Noi refuzam, Culae era cel mai înverșunat, a fost la un pas de bătaie cu un ofițer. Noroc că a venit antrenorul, nea Tinel, care l-a sunat pe ministrul transporturilor, acesta a vorbit cu omologul de la Armată și, până la urmă, ne-au lăsat în cantonament. Culae a fost atunci liderul rezistenței, toți l-au apreciat pentru acel episod. Fiindcă, de obicei, nu ieșea din «cutiuța» lui. Iar peste două zile am bătut Steaua cu 1-0".

"Dacă te întâlneai cu Culae pe stradă și îl salutai, el răspundea ridicând mâna. Dacă îl întrebai unde se duce, îți arăta direcția tot cu mâna. Era economicos la vorbe, dar extrem de darnic pe teren, un exemplu, pe toți ne încuraja"
Viorel Kraus, fost atacant al Rapidului

Puiu Ionescu: "Nu stătea la rummy, se ducea la culcare!"

Puiu Ionescu, fost golgeter al Rapidului în acei ani, își amintește despre Culae ca de "un tip care ne-a impresionat de la început prin seriozitate, modestie, dar și prin calitățile fotbalistice". Nașul lui Ionuț Lupescu, fiul lui Culae, fostul jucător rememorează:

"În ziua meciului, cu câteva ore înainte, serveam prânzul. Apoi eram liberi. Noi, cei mai mulți, ne strângeam la rummy. Culae, nu!, se ducea să se odihnească, să fie pregătit. Apărea și el când trebuia să mergem la stadion. Așa era, un meticulos, nu lăsa nimic la întâmplare. Și la petreceri venea rar, dar stătea mai retras și asculta. Seriozitatea asta a lui ne dădea însă nouă un sentiment de încredere, de siguranță pe teren. Era un fotbalist foarte inteligent, determinat, alegea mereu cele mai bune soluții de continuare a fazei. 

Emerich Dembrovschi: "Stai, Dane, că trebuie să-i batem!"

Emerich Dembroschi i-a fost coleg la echipa națională lui Culae Lupescu, dar și adversar în campionat. Timișoreanul își amintește că "odată, urma să jucăm pe Giulești cu Rapid, care se bătea la titlu. Eu jucam la Bacău, aveam echipă bună, stăteam pe locul patru. Înainte de joc, a ieșit Dan Coe de la vestiare, s-a întors către galerie și a început să strige: «Campionii! Campionii!». Eu i-am zis: «Stai, că mai ai un hop!».

Dan Coe mi-a răspuns că nu e nicio problemă, dar, din spatele lui, Culae Lupescu a intervenit: «Stai, Dane, că are dreptate. Hai să-i batem, vedem după aia!». Mi-a plăcut cum l-a temperat pe Dan, care era liderul Rapidului pe atunci. Culae era un om, dar și un jucător de excepție. Culmea, i-am bătut, parcă a fost 2-1! Le-am cam stricat atunci cheful".

"La un meci cu Finlanda, la Helsinki, în preliminariile Euro 1972, cînd am câștigat cu 4-0, Culae a dat un gol cu capul, din centrarea mea. A venit și mi-a mulțumit. M-a luat în brațe: «Asta, da, centrare!»"
Emerich Dembroschi, fost internațional român

Rică Răducanu: "Băi Rică, strigă că ieși, nu ne mai da pumni în cap!"

Printre cei mai puși pe șotii rapidiști, și în teren, dar și în afara lui, Rică Răducanu recunoaște că "nu prea aveam eu mare prietenie cu nea Culae. În primul rând, eram mai mic, nu-mi permiteam să am glume cu el. Nu puteam să-l corupem după meci, se ducea acasă direct! El era mai serios, cuminte, liniștit. Mă mai certa când luam câte un gol mai ușor.

Dar eu dădeam vina pe ei, pe fundași, îi mai înjuram, chiar dacă greșeam eu. Mă revanșam și eu apoi, pe șest. La câte o centrare, cum eram mare, ieșeam, nu strigam «Eu!» și le mai dădeam și câte una, inclusiv colegilor din apărare, lui Culae, lui Motroc. Nea Culae se lua de mine: «Băi Rică, strigă că ieși, nu ne mai tot da pumni în cap!». «Păi, am strigat, dar nu m-ai auzit!». Sanchi, mă mai răzbunam și eu pe ei. Dar nu era supărare, trecea repede". Tot Rică spune că "oricum, pe Culae îl admiram toți. Ca fotbalist, era cam cel mai profesionist printre noi, la Rapid. De aia a și ajuns să joace apoi în Austria, la Admira Wacker".

"Nea Culae avea un picior, cred că dreptul, mai scurt decât celălalt. Codreanu l-a poreclit «Șontropea», că șchiopăta un pic. Apoi, după Guadalajara, i s-a spus «Garrincha», care avea și el un picior mai scurt"
Rică Răducanu, fost internațional

"Când ne reuneam la lot, eu stăteam mai mereu împreună cu Culae în cameră. Eu liniștit, el liniștit, ne-am împrietenit la cataramă, chiar dacă eu veneam de la UTA și el de la Rapid. A fost un prieten special, un fotbalist extrem de bun. Mereu avea o vorbă bună, un sfat, sărea să ajute pe oricine"
Flavius Domide, fost internațional

Mircea Lucescu: "Mă voi mândri mereu că am fost prieteni"

Aflat în Turcia, unde, ca selecționer, a reușit marți seară prima victorie, 1-0 cu Croația, Mircea Lucescu a aflat cu tristețe despre decesul lui Culae Lupescu:

"Mi s-a comunicat vestea din țară. L-am sunat pe Ionuț, i-am transmis condoleanțe. Moartea lui Culae m-a marcat. A fost de o modestie și de un profesionalism deosebit, un om deschis și sincer, care nu cred că a avut vreodată un dușman. A avut calități ieșite din comun nu doar ca om, dar și ca jucător.

Fără să aibă o forță deosebită, deși șchiopăta puțin, având un picior mai scurt, a fost un fotbalist de clasă, dăruit de Dumnezeu cu detentă și cu rezistență, cu un moral mai rar întâlnit. Am fost prieteni și mă voi mândri totdeauna cu asta". 

CARTE DE VIZITĂ NICOLAE LUPESCU

Data nașterii: 17 decembrie 1940
A jucat la: ICAR București, Flacăra Roșie, Academia Militară București, Olimpia București, Rapid, Admira Wacker (Austria)
Debut la Rapid: 16 septembrie 1962, Rapid - Farul 4-2
Ultimul meci la Rapid: 21 iunie 1972, Rapid - Steagu Roșu 1-5
Meciuri/goluri la Rapid: 244/8
Trofee: campion (1967), Cupa României (1972), ambele cu Rapid
Meciuri/goluri la Admira Wacker: 134/8
Debut la națională: 25 iunie 1967, România - Italia 0-1
Ultimul meci națională: 17 iunie 1972, România - Italia 3-3
Meciuri/goluri la națională: 20/2
A fost titular în echipa României la Campionatul Mondial din 1970
Meciuri/goluri în cupele europene: 16/0