Articol de Luminiţa Paul - Publicat duminica, 03 martie 2019 09:31
Rafael Nadal, 33 de ani, 2 ATP, și-a deschis sufletul, vorbind despre viața și cariera sa într-unul dintre puținele interviuri pe care le acordă pe parcursul unui an, de data aceasta pentru cotidianul spaniol ABC
Omul Nadal și jucătorul Nadal nu sunt diferiți. Îi preocupă aceleași lucruri, iar "normal" este cuvântul care apare des în discuția amplă purtată în Acapulco cu Enrique Yunta de la cotidianul ABC.
Undeva, pe o terasă de lângă plajă, simțind în nări mirosul aspru, sărat al mării, un pic din esența sa de ființă insulară, legată profund de apă, de valuri, de briză. Rafa tenismanul și Rafa cetățeanul, reflectați pe un chip expresiv, a cărui mimică personală îi însoțește și îmbogățește vorbele.
Interviul începe cumva abrupt, "În ce îți simți cei 32 de ani?", iar răspunsul vine un pic uimit: "Bufff. În general, eu nu îi observ în lucrurile de zi cu zi, nu prea mult. Am doar momente în care mă simt obosit de atâtea probleme care se acumulează. Din fericire însă, îmi mențin intactă speranța, păstrez dorința de a merge să mă antrenez și mă bucur mult făcând asta".
Ce e mai puternic, capul sau corpul? "Dacă ești rupt, oricât ai fi de concentrat și oricâtă determinare pui, capul nu e de ajuns. Ceea ce face însă este că te ajută să revii cu energie și chef".
Nu mai lucrează în mod specific pentru întărirea mentalului, "am făcut asta când eram tinerel, acum nu", dar asta nu înseamnă că își lasă creierul să lenevească. "Pentru mine e vital să nu pun timpul liber înaintea antrenamentului. Cred că e timp pentru toate în viață, dar într-o anume ordine".
O întrebare care revine, cea a retragerii, care, inevitabil, se apropie. Spaniolul va împlini 33 de ani la începutul lunii iunie și e conștient că parcurge ultimele etape ale unei carierei începute foarte devreme. "Nu mă sperie deloc finalul. Sunt conștient că va presupune o schimbare importantă în viața mea, dar, sincer, eu sunt foarte fericit în afara tenisului", spune el.
"Și cu tenisul, desigur, dar mă simt bine făcând și altceva. Accept lucrurile așa cum sunt, mai ales după tot ce s-a întâmplat din 2005, cu acea accidentare la picior, când nu știam dacă voi mai putea juca. Apoi genunchiul... Sunt mai aproape de adio, dar nu mi-e teamă. Sunt pregătit pentru viitor".
Asta înseamnă și că privește cu luciditate discuția care s-a accelerat din nou după ultimele triumfuri ale lui Novak Djokovic, cea legată de numărul titlurilor de Mare Șlem. Federer 20, Nadal 17, Djokovici 15, va rămâne oare așa podiumul?
"Păi, nu știu", răspunde Rafa. În ultimul an a avut unele ocazii care nu s-au concretizat, din cauza accidentărilor sau a altor motive. "Sunt momente care nu se întorc, aceasta e forma negativă de a privi lucrurile. Cea pozitivă îmi spune că am fost acolo, în luptă. Dar nu mă frământă gândul de a-l depăși pe Federer", explică Nadal.
Apoi adaugă că, dacă va fi întrecut de Novak, asta nu îi va altera fericirea.
"Nu poți să trăiești privind mereu peste umăr. Nu poți să te gândești că vecinul are o casă mai mare, mai mulți bani, mașină mai bună... Dacă mi-ar plăcea să am mai multe titluri decât ei? Clar, dar cariera mea, per total, e mult mai bună decât aș fi visat", încheie ibericul.
Și privește spre mare, acolo de unde vin spre el liniștea și speranța.
"Când pierd, sunt afectat. Dar toată viața am fost un bun perdant. Niciodată înfrângerile nu mi-au apăsat viața timp de trei săptămâni, în niciun caz. Ar fi ceva contra principiului meu, care e acela de a fi recunoscător pentru tot ceea ce am primit de la viață. Dacă pierd un meci precum cel din Australia, mă întorc la hotel și sigur că merg la cină. Dar nu înseamnă că sunt mulțumit".
"Mereu am avut multă determinare pentru a munci și a fi un jucător mai bun. Mă gândesc la tenis, dar nu sunt un obsedat, nu am fost niciodată"
"Sunt o persoană normală, obișnuită, nu doar un tenisman. Înainte de toate, sunt un cetățean spaniol ca oricare altul. Lucrurile care ni se întâmplă mă preocupă și mă interesează, ca pe oricine"
"Nu-mi place deloc să stau singur în casă. Când eram mic, mă speriam, acum nu mai e cazul, doar că prefer să fiu cu mai multă lume"
"Marele meu capriciu e marea. Tot ce e legat de ea îmi dă posibilitatea de a mă deconecta, mă ajută să evadez"
Rafael Nadal
Rafael Nadal: "Mă supăr rar"
Nadal recunoaște, și nu e prima dată când o face, că nu-i plac confruntările. "Dacă nu e vorba de o necesitate totală, încerc să evit problemele. Oamenii spun că atunci când există o problemă, ea trebuie atacată, iar eu răspund că dacă se poate eschiva, poate că e mai bine.
Dacă cineva ți-a făcut ceva, îți poate fi de folos să vorbești față în față. Alte lucruri nu au însă importanță atât de mare. Viața e mai plăcută dacă încerci să nu ai probleme sau discuții. Mă supăr rar, dar dacă se întâmplă pe moment, îmi trece repede", explică spaniolul.
O săptămână de anonimat? De ce nu?
Lui Rafa i-ar plăcea să aibă așa ceva, dar imediat nuanțează: "Niciodată nu mă veți auzi spunând că sunt sătul de cine sunt. Nu. Viața mi-a dat prea multe lucruri pozitive pentru a mă plânge. Până la urmă, ceea ce contează e că oriunde merg, mă simt iubit și susținut".
Nu-i place însă ceea ce el numește circ. Toate discuțiile apărute în legătură cu prezența sa în sprijinul celor afectați de inundațiile din Mallorca sau cele despre nuntă. "Nu am confirmat și nu am vorbit vreodată despre asta. Și apar atâtea trăznăi! Mai mult decât să mă supăr, îmi vine să râd. Puține chestii sunt adevărate".
Nu stă lipit de telefon
Nu știe câte persoane au numărul lui de telefon. "Sunt destui, nu știu cum au făcut rost de el, pe mulți nu îi cunosc și nu pot să stau toată ziua la dispoziția lor. Mereu mulțumesc însă pentru mesajele de sprijin și de afecțiune, chiar dacă uneori nu pot răspunde personal", spune ibericul. "Nu sunt însă dintre cei care stau toată ziua cu telefonul lângă ei. Vine un moment când îl las deoparte, simt această nevoie".
Marea iubire a lui Ion Țiriac are o afacere de succes » Cu ce se ocupă femeia: „M-a ajutat”
)
)
)
)
)
)
)
