Articol de Luminița Paul - Publicat miercuri, 06 noiembrie 2019 17:15
Raluca Andrei, 29 de ani, a fost arbitru de linie la WTA Finals, iar următoarea ei oprire este la turneul omolog masculin, care îi reunește pe cei mai buni 8 jucători ai anului.
An după an, adună realizări tot mai vizibile în cariera de arbitru de linie, pe care a început-o însă, după cum spune chiar ea, „din pură înâmplare. Eram la momentul potrivit la locul potrivit ! Mă aflam la mare pe vremea aceea, era un challenger la Mamaia și aveau nevoie de arbitri de linie. Am intrat în echipa lor, mi-a plăcut, am învățat cum se face și-atunci am mers și la alt turneu, și la alt turneu”.
De acum, Raluca Andrei are o reputație consolidată, deși este foarte tânără, doar 29 de ani.
Ea a oficiat la linie la WTA Finals de la Shenzhen, turneu la care Simona Halep a fost calificată pentru a șasea oară consecutiv. Nu e ușor să ajungi acolo, iar criteriile sunt clare.
„Noi suntem selecționați pe bază de invitație. Aici nu putem aplica. Echipa WTA ne invită pe baza muncii noastre din timpul anului. Ce turnee arbitrăm, ce note avem de la concursurile respective și în funcție de asta ne invită pe cei care suntem mai sus, în fruntea clasamentului”, detaliază ea condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a putea fi la Turneul Campioanelor.
Finale de Grand Slam
Are multe alte turnee importante în palmares. În 2017 a arbitrat la ultimul act de la Madrid, câștigat de Simona în fața Kristinei Mladenovic, iar anul trecut a urcat ștacheta, fiind prezentă la prima ei finală de Mare Șlem, cea de la Roland Garros, tot cu Halep învingătoare în disputa cu Sloane Stephens. Acela a fost începutul.
„Apoi am fost prezentă și la finala de la US Open, tot feminină. Anul acesta am fost din nou la finala feminină de la US Open și voi face parte din echipa de arbitri de la Londra, pentru finalul sezonului. Și anul trecut am fost prezentă acolo. Așa îmi închei sezonul pe 2019".
La Londra va arbitra un alt sportiv român, pe Horia Tecău, calificat și el tot pentru a șasea oară la ATP Finals, turneu pe care l-a și câștigat în 2015. La finala de la US Open a fost cu ochii pe minge la succesul Biancăi Andreescu contra Serenei Williams.
A făcut cunoștință cu tenisul de mică, a și jucat în jur de cinci ani. „Eram mai tot timpul cu sora mea la meciurile ei. Ea este jucătoarea în familie", povestește Raluca. Sora ei este Laura Andrei-Paar, 31 de ani, actualmente ocupanta locului 228 mondial.
Și cea care în acest sezon a izbutit cel mai bun rezultat al carierei în circuitul WTA: calificarea pe tabloul principal de la Nurnberg și trecerea unui tur, până în „optimi”, unde a întâlnit-o pe Sorana Cîrstea.
Arbitraj și facultate
„Așa am ajuns să fiu arbitru și mi-a plăcut foarte mult chiar dacă nu am mai jucat. Am reușit să-mi urmez pasiunea și, în ziua de azi, încă lucrez în tenis”, continuă să istorisească tânăra blondă. A făcut-o însă fără să renunțe la studii.
„Am terminat facultatea și am făcut Master-ul în management sportiv. Am întotdeauna un plan de rezervă. Dacă obosesc de la atâtea călătorii, pot să am întotdeauna alt loc de muncă”, explică Raluca.
Lucrul cel mai inedit și fericit, în același timp, pe care i l-a adus arbitrajul este că astfel „l-am cunoscut pe prietenul meu din ziua de astăzi. Locuim împreună în Mexic și cred că nu există ceva mai bun din ce mi-a oferit tenisul”.
Poate fi o meserie
Arbitrajul i-a oferit o bună oportunitate de a vedea cât mai multe locuri în perioada în care studia. „Mi-am luat insigna internațională la 21 de ani si de-atunci am călătorit din ce în ce mai mult și am reușit să fac, în paralel, și scoala”, spune ea.
Crede că să fii arbitru de tenis poate fi o meserie ca oricare alta. „Eu sunt dovada vie, este cariera mea!”, exclamă Raluca. „Acum nu am niciun alt loc de muncă, dar nu e pentru toată lumea. Trebuie să fii dispus să călătorești foarte mult și să stai pe-acasă destul de puțin. Este însă o variantă”.
Puțin timp de vizitat
Raluca nu a văzut mare lucru cât a stat la Shenzhen. „Foarte puțin, de fapt. Am fost într-o singură zi la un restaurant tradițional și am reușit să gustăm din delicatesele lor. În rest, nu prea am avut mult timp liber, am terminat, aproape in fiecare seară, în jur de 00.30-01.00 noaptea”, a povestit ea.
„Diminețile am încercat să profităm un pic. Am fost la un centru comercial tipic chinezilor, mai mult să vedem cum funcționează decât să cumpărăm, dar a fost interesant”, a încheiat ea.
Vezi și:
)
)
)
)
)
)
)
)
)
