În plină anchetă DIICOT la Caracal, procurorul DIICOT care ancheta transplanturile pleacă și trimite o scrisoare către colegi în care îi acuză pe „micii dumnezei dedulciți la arginti și înțoliți în halate mânjite cu sânge”

Marian Delcea a fost procurorul din dosarul doctorului clujean Mihai Lucan și a unor companii multinaționale pe ai căror reprezentanți urma să-i audieze drept suspecți de dare de mită pentru mai mulți medici importanți.

El pleacă din DIICOT după 14 ani. Conform surselor din DIICOT, îndepărtarea sa are legătură cu întârzierea în mai multe dosare.

Din mesajul lui se înțelege că plătește cu îndepărtarea dosarele medicale pe care le-a cercetat. Scrisoarea sa adresată colegilor procurori este cifrată, pe alocuri exaltată, și, totodată, dură.

O publicăm integral.

”Ptr. cei interesați, Prin voia grabnică a sorții mă văzui nevoit sa ies prin Sărindar desi-mi propusesem o ieșire decentă cu cel puțin două rechizitorii privind pe niște mici dumnezei dedulciți la arginti și înțoliți în halate mânjite cu sânge.

Nici pentru un personaj pitoresc, slobod la gură către mitocănie, flecar către fanfaron, libertin și de un curaj la limita inconștienței, șutul la popou nu fu ușor de digerat după peste 14 ani în DIICOT, vârstă pe care mulți dintre pacienții pauperi ai distinșilor profesori n-au fost lăsați s-o împlinească în beneficiul unor privilegiați ca Socaciu, Arșinel și…. mă opresc aici fiindcă doar numele astea au transpirat în presă până la data asta.

Mă rog, subiectul prezentului mesaj este altul și fac oarece eforturi sa-mi stăpânesc emoția și să relev conjectura derivată din conjunctură.

Căci, asumându-mi determinismul și nu obsesia în detrimentul unor îndatoriri familiale ori hobby-uri, am născut și crescut niște dosare frumoase iar colegii care m-au verificat zilele astea pot confirma ca volumul de munca materializat în acte nu e expresia ritmicității formale si fluturate îndelung ci a unei pasiuni generate de dorința de îndrepta câte ceva și de a arăta ca nu suntem într-un sat părăsit.

Așadar, lăsând la o parte părerea despre care o am pentru o parte din cei ce sălășluiesc pe la DIICOT caci nici despre mine nu am o părere mai buna, vreau sa asigur pe cei cărora le vor fi repartizate câteva dosare mai măricele ca le pot pune la dispoziție folderele cu tot ce am încropit în ăst răstimp.

Poate că lecturându-le le vor fi de folos si, mai știi, vor începe sa dea credit demersului meu vizând lumea medicala si sa aibă încredere în logica mea.

Hait, apropo de logica si încredere, de la o parte dintre plasatorii care mi-au indicat ieșirea din spate nu am nicio pretenție însa va asigur ca, daca Alina Albu mi-ar fi spus în urma cu trei luni sa o iau cătinel către Vladivostok, pe spezele mele, cred ca pe la Moscova aș fi sunat-o s-o întreb ce trebuie sa fac pe acolo.

Dar, nu-i așa, cel pe care socotești aproape ti-o trage cel mai strașnic si cu metoda, iar oamenii se mai schimbă …

In final, caci în toate este unul pentru toți, țin sa mulțumesc singuraticilor dintre voi cei care mi-ați adresat cate un cuvânt de îmbărbătare și nu v-ați arătat grăbiți sa întoarceți capul ori sa rupeți vreo ușa, așa, la întâmplare, intrând în vreo încăpere făr de motiv.

Mai mult, auzind că o sa ajung eu într-un birou, o distinsă doamna dedulcita la foietaj și la tânjeală de câțiva ani chiar părăsi în graba locația cu pricina în care se afla la o parolă să-i treacă timpul, decretând că nu vrea să mă vadă.

Sictir, cucoana, uitași că tot pentru lucrări vechi te poticniși în carieră !

Cu părere de rău a mai trebuit sa constat ca unchiul Soros, mătușa Securitatea si frații Opoziția m-au lăsat din brațe prada hainilor.

Mai cred că, pentru bunul mers al DIICOT, trebuie reparat liftu’.