Articol de Cătălin Tolontan - Publicat sambata, 02 noiembrie 2019 14:05
”Doamna Firea m-a văzut în studioul Realitatea TV, a sunat direct la patron și de atunci n-am mai fost invitat”, a spus Ciprian Ciucu, într-o intervenție la emisiunea Adrianei Nedelea.
Consilier general PNL ales de către bucureșteni, Ciucu este considerat unul dintre potențialii contracandidați ai Gabrielei Firea pentru alegerile din 2020.
Mult mai puțin cunoscut și periculos pentru primar decât Nicușor Dan și Vlad Voiculescu, liberalul simte, totuși, pe propria piele controlul editorial impus de banii Primăriei.
Presa a scris de mai multă vreme despre cenzura la nivel de pixel. Primăria Capitalei și-a perfecționat câștigarea bunăvoinței cu de-a sila și a ajuns la o granulație mică a dominației, fără precedent în relația dintre autorități și presă, depășind perioada 2000-2004 a premierului Adrian Năstase.
Zeci de televiziuni, site-uri și radiouri sunt favorabile sau măcar necritice la adresa administrației care cheltuiește, central și pe sectoare, peste 2 miliarde de euro pe an, și de multe ori nu în folosul bucureștenilor.
Mărturii de la radio București FM, unde s-a intervenit până și la pagina de internet, și de la de publicațiile economice arată cum aparatul de marketing personal și PR politic al Gabrielei Firea nu se plictisește niciodată. Nici o nișă nu e prea mică pentru a fi cenzurată.
Sumele puse în joc pentru cumpărarea opiniei depășesc orice standard normal al pieței de publicitate. Conform documentelor publicate de Libertatea, Administrația Spitalelor a cheltuit 1,1 milioane de euro doar în ultimele trei luni.
În perioada 15 septembrie – 15 noiembrie 2019, Primăria a plătit, numai prin Administrația Spitalelor, mai mult decât au cheltuit pe spoturi TV companii precum Coca-Cola sau Orange, mari spenderi de publicitate.
Menținerea libertății de exprimare a devenit vitală. Zilele trecute s-a anunțat faptul că CME, companie americană deținută de Time Warner și-a vândut televiziunile est-europene către magnatul ceh Petr Kellner. Printre ele, cea mai mare televiziune din România, Pro TV.
Pagina de Media a constatat că, pe zona de presă de știri, a mai rămas în România un singur investitor occidental: elvețienii de la Ringier, care publică ziarele Libertatea și Gazeta Sporturilor. Au plecat nemții, francezii și americanii, au rămas doar elvețienii. Ziariști cunoscuți au făcut evaluări îngrijorătoare cu privire la viitor.
Chiar acum câteva zile, o întâmplare a testat capacitatea Ringier de a trece testul libertății de exprimare.
Pe fondul investigațiilor jurnalistice ale Libertății, referitoare la minciunile autorităților despre Colectiv, Patrick Andre de Hillerin a predat un comentariu acid la adresa finanțării parțiale de la bugetul public al filmului Colectiv, unde apar o parte din jurnaliștii de investigații.
Articolul a stârnit o reacție puternică de respingere în redacție. În parte, pentru că în toate redacțiile există un conflict intern natural între breasla aducătorilor de știri și ceea ce ei numesc ”solipsismul editorialiștilor”. Dar nu numai.
PAH e un comentator aparte, care merge contra curentului, uneori fără a-și baza opiniile pe o documentare extinsă. Nu a fost prima oară când a propus un punct de vedere complet diferit de cel al Libertății.
Am luat, fără nicio ezitare, decizia să publicăm articolul lui PAH. Discursul deranjant și, uneori, nedrept nu e protejat doar de Constituție, el reprezintă prețul pe care-l plătim pentru o presă liberă.
Noi, oamenii dintr-o societate democratică, ne asumăm disconfortul opiniei contrare, exagerările și chiar imixtiunile iritante și invazive, căci doar astfel propriile noastre drepturi sunt păzite. Alternativa este un stat autocratic, în care nu polemizăm, ci ne încolonăm.
Reporterul de investigații Răzvan Luțac a răspuns, tot printr-un articol de opinie, în Libertatea.
Sincer, ambele opinii au avut mai degrabă temperamentul unor postări pe Facebook. Am hotărât să le publicăm și ca să arătăm oamenilor cum tensiunea dintr-o colectivitate profesională le poate fi lor benefică, pentru că astfel cititorii pot vedea că libertatea funcționează mai ales în condiții imperfecte și dureroase.
Poate că majoritatea dintre noi consideră că statul are misiunea de a finanța cultura, care ar muri lăsată exclusiv la dispoziția pieței libere, dar în același timp avem sarcina de a tolera atacurile la adresa punctului nostru de vedere, indiferent dacă ele iau forma afrontului sau presupuselor calomnii.
Disputa a continuat pe Facebook, unde PAH a făcut ceva ce nu se face, lansând o melodie ”cu ochii pe tine” la adresa lui Răzvan Luțac.
Dacă un politician, un ziarist sau regizorul filmului ”Colectiv” i-ar fi făcut aceeași dedicație lui PAH, el s-ar fi socotit amenințat. Am trecut și peste acest episod, pentru că tânărul ziarist de investigații a avut luciditatea să nu riposteze.
Tot acest episod, derulat la vedere în Libertatea, n-ar fi fost niciodată posibil în Primăria condusă de Gabriela Firea.
Soluția nu e să aducem elvețieni să conducă Bucureștiul. Soluția e să ocrotim cultura disensiunii și a pluralismului, iar, la vot, oamenii să țină cont și de acest criteriu: cine suportă să-l contrazic și cine vrea să-mi bage în cap ideile lui.
Când suntem înfruntați, când ni se pun sub semnul îndoielii convingerile, simțim că suntem atacați personal. Undeva în profunzimea ființei noastre și, de foarte multe ori, făcă s-o conștientizăm, ne speriem. Acesta este prețul unei lumi libere. ”Noi nu ne învingem mereu teama, dar libertatea ne cere s-o îndurăm” – Wendy Kaminer.
)
)
)
)
)
)
)
