Articol de GSP - Publicat marti, 31 martie 2020 11:36
Marius Croitoru (39 de ani), antrenorul care a reușit să ducă, în premieră, FC Botoșani în play-off, a fost în această dimineață la GSP Live și a acceptat provocarea lui Costin Ștucan de a participa la o sesiune de Q&A.
Croitoru a vorbit, printre altele, de trăsnăile pe care le făcea în copilărie, primele amintiri din fotbal ca suporter și ca jucător, cel mai frumos gol din carieră și antrenorul cu care nu s-a înțeles deloc.
Care a fost porecla ta in copilărie?
Piticu.
Povestește-ne o amintire din copilăria ta.
Sunt prea multe, toată copilăria mea a fost legată de jocuri, fotbal. Mergeam la furat fructe. Eram aproape 20-30 de copii, vara, ne-am dus la furat. Ne-am urcat sus pe garaj și s-a rupt țigla cu noi, am căzut direct în garaj la om. Am rămas blocați acolo, ne-a rupt cu bătaia.
Mai ții minte care a fost primul meci pe care l-ai văzut pe un stadion?
Dunărea Giurgiu cu Alexandria sau Călărași, știu că era derby, la noi în Liga 2. Țin minte că tatăl meu m-a luat împreună cu fratele meu, cu o oră înainte la stadion pentru că nu aveai loc. Abia așteptam să vină zi de meci.
Cum a arătat debutul tău la seniori?
Am impresia că a fost la 16-17 ani, Liga 3, la Dunărea Giurgiu.
Cel mai dur adversar pe care l-ai întâlnit, ca jucător?
Alexa, era rău. Puternic, ambițios. Nu îi răspundeam, eram opus față de calitățile lui.
Cel mai frumos gol din cariera ta?
Bacău - Timișoara, scor 1-0. Țin minte că am primit o pasă de la Petcu, am făcut preluare de la 25-30 de metri, în poartă era Marius Popa cred, și am dat de la 30 de metri direct în vinclu. Avea o trupă extraordinară Timișoara.
Povestește un moment amuzant din cariera ta de jucător.
Îmi aduc aminte când am venit la Bacău, copil fiind, am dat să intru în vestiar, am intrat, erau doi mari fotbaliști pe vremea aia, Giani Căpușă: «Copile, ce faci mă? Nu bați la ușă?» Ies afară, bat la ușă și vine nea Ghiță «Ce faci mă aici?», eu spun «Păi mi-a spus omul ăla cu mustață...». Apoi mi-a zis să intru și când am intrat nu mai era nimeni în cabină, erau plecați la masaj. Așa erau vremurile atunci.
Ai avut vreo relație dificilă cu un antrenor?
Nu prea am avut, cu un singur antrenor poate. Sentimentul era reciproc, nu pot să mă ascund acum. S-a întâmplat la Timișoara, nu are rost să-i dau numele. Absolut nimic nu funcționa, e o perioadă de care sincer nici nu vreau să-mi mai aduc aminte. Când te crezi mult mai deștept decât majoritatea devii ridicol, penibil. Sunt unii oameni care sunt deținători al adevărului absolut, am avut o relație rece.
Dacă ar fi fost să alegi altă carieră, ce ai fi ales?
Îmi este greu să spun, nu m-aș vedea fără fotbal. Mi-ar fi greu să aleg o altă meserie. Și acum mi-e greu să văd foști mari fotbaliști alegând altă meserie, mă pun de multe ori în locul lor și mi-e greu să mă închipui făcând altă meserie.