EXCLUSIV VIDEO Alin Minteuan și-a caracterizat foștii antrenori de la CFR Cluj: ”Stilul lui Petrescu e să se plângă întotdeauna”

- Alin, ai apărut în prim-plan în ultimele săptămâni din cauza conflictului cu Dan Petrescu. Povestim și despre cine este Minteuan dincolo de diferendul cu "Bursucul"? 
- Dacă o luăm cu începutul, aș spune că sunt un produs al lui CFR Cluj, unde am început fotbalul la 12 ani. Am și retrogradat, am și promovat, am și cucerit trofee ca jucător și antrenor secund cu acest club. La Universitatea Cluj am ales să joc la un moment dat pentru a avea șansa să evoluez în Liga 1. Nu exista această rivalitate ascuțită dintre CFR și U, care a apărut din perioada Paszkany, când a început să se facă performanță în Gruia. Nici azi nu mai există momente tensionate între suporterii clujeni, fiindcă Universitatea nu reușește încă să se întoarcă în prima divizie. 

- Ai avut și treceri meteorice pe la Rapid. De ce nu te-ai impus acolo, inclusiv cu Lucescu antrenor? 
- Au existat două momente în Giulești. Liță Dumitru m-a adus de la CFR, dar o întindere m-a scos din circuit patru luni. A fost perioada în care a promovat mulți tineri, însă, din păcate, n-am prins acel tren. Am revenit la CFR, după care m-am întors la Rapid, unde am rămas jumătate de sezon sub bagheta lui Mircea Lucescu. Am jucat destul de puțin, dar mă aprecia, mi-a spus că vrea să mă păstreze o perioadă mai lungă. A plecat însă la Inter și așa s-a încheiat și aventura mea la Rapid.

„La Bistrița, lucrurile se întâmplau câteodată prea ușor pe teren”

- Patru sezoane la Bistrița lui Pădureanu într-o perioadă de înflorire a celebrei Cooperative. Cum te simțeai când jucai în partide strategice?
 - N-aș intra în detalii. Sigur, probabil că au existat și momente de acest gen. Am simțit oarecum meciuri cu probleme, noi marcam, adversarii la fel, lucrurile se întâmplau câteodată mult prea ușor. Îți mai puneai semne de întrebare. Dar erau jocuri frumoase, goluri multe, fiecare se descurca așa cum putea. Îmi aduc aminte mai degrabă episoadele plăcute, precum un meci de la Pitești, în care jucam cu doi oameni în minus, tabela arăta 2-2 și am înscris punctul victoriei cu un șut de la distanță. Plus faptul că mi-am făcut mulți prieteni acolo și am evoluat alături de jucători admirabili. 

- Sânmărtean? 
- E unul dintre ei, da! Rămâneam deseori și făceam dueluri unu contra unu, care-l motivau extraordinar. Un jucător foarte valoros. De altfel, lumea uită că, an de an, Gloria avea echipă bună, care se putea bate de la egal la egal cu oricine din campionat. De Iftodi vă amintiți, de exemplu? O capacitate de efort extraordinară, netemător, unul dintre cei mai buni mijlocași pe care i-a avut fotbalul românesc.

„Am primit recent oferte de principal la Liga 1"

- Ți-ai construit cariera de antrenor în postura eternă de secund. Nu te-a tentat niciodată să o iei pe pista "principalului"?
- M-am gândit de multe ori la asta, dar ori nu mi s-a ivit prilejul, ori am avut puțin timp la dispoziție ca interimar. Mi-au venit însă recent câteva propuneri chiar de la Liga 1! În timp, a trebuit să-mi găsesc un loc, să-mi întrețin familia, din fotbal trăiesc. Am mulți amici printre antrenori, niciodată nu pot refuza o propunere bună ca secund. Lucrurile se mișcă mai greu pentru a deveni "principal". E o luptă destul de dură. Sunt și o fire mai distantă, nu mi-am făcut suficiente prietenii printre conducători. 

- Hai să discutăm despre "principalii" alături de care ai lucrat la CFR, cu unii ai câștigat campionate, Cupe! Și poate începi cu câte un adjectiv de caracterizare la fiecare. Uhrin junior? 
- Disciplină! Un tehnician foarte sever cu jucătorii. Era la început de carieră și probabil că nu s-a impus din cauza felului lui de a lucra. De exemplu, existau mulți portughezi în lot, obișnuiți să se pregătească în special cu mingea, dar Uhrin punea accent pe partea fizică. O comunicare fisurată. Au apărut și controverse, dar e un antrenor foarte bun. Mână de fier! 

- Miriuță? 
- Jovial! Stil nemțesc, o filozofie aparte. Am lucrat împreună și-n Ungaria. Îi place jocul direct, știe să întrețină o atmosferă bună. Mi se pare că a fost îndepărtat nu prea elegant de la Sibiu. Ar trebui să ne gândim la mai multă stabilitate la cluburi, fiindcă ăsta e unul dintre atributele către performanță.

„Mandorlini încă mai vine la Cluj, la vânătoare”

- Cârțu? 
- Orator! Am un mare respect pentru el. Un om fantastic! Ar fi putut discuta ore-n șir cu jucătorii. Cred că a existat o chimie aparte între noi și fiindcă suntem născuți în aceeași zi și aceeași lună, pe 12 noiembrie. Ne-am îmbrățișat când am jucat la Craiova, l-am văzut recent bucurându-se în vestiarul de la Cluj după succesul contra lui CFR. Titlul e departe de a fi jucat, chiar dacă partida directă va fi în ultima etapă, în Bănie. 

- Conceicao și Jorge Costa? 
- Jucători mari la vremea lor, antrenori care și-au pus amprenta la Cluj, unde au câștigat trofee. 

- Mandorlini? 
- A avut la dispoziție un lot incredibil valoric și numeric. Ținea grupul în tensiune până în ultimul moment înaintea începerii jocurilor. Mai erau 70-80 de minute până să înceapă partida, iar jucătorii veneau să mă întrebe pe mine cine intră. Când anunța titularii, exploda adrenalina! Zburau pe teren! M-a întrebat dacă vreau să-l urmez ca secund, fiind și vorbitor de italiană, dar l-am refuzat, intenționând atunci să merg pe cont propriu. Încă ținem legătura, mai vine la Cluj la vânătoare!

„Bergodi ne distrugea cu tactica”

- Craiova atacă acum titlul cu Bergodi, căruia i-ai fost elev la CFR Cluj. 
- Un mare antrenor! A venit cu idei noi la CFR, stăteam câte două-trei ore pe teren ca să lucrăm tactic. Eram epuizați. Ne distrugea cu școala italiană: trasee, așezare, multe pase. Aveam însă un joc foarte consistent. Mie îmi plăcea și am învățat multe lucruri în acea perioadă. Am încercat să le și pun în practică în scurtele perioade când am fost "principal". La Craiova a întâlnit acum un grup extraordinar, a știut să gestioneze și perioada de pandemie.

 - Ai ratat două momente epocale din istoria lui CFR, succesele de la Roma și Manchester, dar ai prins victoria minunată cu Celtic. 
- Așa este. Cu Roma n-am jucat fiindcă eram accidentat, n-am mai putut reveni, iar președintele Mureșan a insistat să rămân în staff-ul tehnic. Apoi, când CFR a jucat cu United, lucram la Dej. Dar cu Celtic, da!, a fost un succes incredibil. Am crezut în fiecare secundă în acea victorie, lucrurile au decurs formidabil, cu un deznodământ incert, dar finalul a însemnat o explozie de bucurie. Iar petrecerea a fost pe măsură, cu dansuri pe mese, cu tot tacâmul. E bine să te descătușezi când obții o performanță, pentru că stresul e extraordinar pe durata competiției.

"Voi proceda la fel, de o mie de ori"

- Spuneai că nu vei putea refuza antrenorii care-ți sunt prieteni și-ți solicită să-i ajuți ca secund. Presupun că Petrescu nu mai intră pe această listă, nu? 
- Nu se știe niciodată, au mai fost cazuri de acest gen. Suntem oameni, încercăm să uităm și să iertăm. Doar proștii țin dușmănie. Nu sunt supărat pe nimeni. Eu doar am venit cu o replică la niște neadevăruri legate de mine, iar când știu că am dreptate, merg până în pânzele albe. Și voi proceda exact la fel, de o mie de ori, dacă situația se va repeta. Am tăria de a-mi recunoaște greșeala când e cazul. A fi om e mare lucru și aștept să mi se răspundă cu aceeași monedă. 

- Ai mai încercat să ai un dialog cu Petrescu după izbucnirea scandalului? 
- Da, dar n-am reușit. Lucrurile au rămas așa. Țin mult la asta, ca oamenii să fie oameni. Am avut o colaborare extraordinară cu toți antrenorii, nu poate spune nimeni ceva rău despre mine, nu înțeleg nici acum cum s-a plecat spre această nebunie publică. Răspunsul e că nu s-a dorit rezolvarea problemei.

„Tu, Petrescu, ești antrenor! Lasă-l pe patron să discute contractele!"

- Afirmai la un moment dat că Petrescu promite multe și nu se ține apoi de cuvânt. La ce te refereai? 
- Uite un exemplu! S-a spus că toată lumea va primi restanțele pe data X, salarii, prime. Asta a promis Petrescu. S-a întâmplat așa? Nu! Deci, nu te poți angaja la niște lucruri la care nu deții controlul! Asta m-a deranjat! Și încă ceva: nu poți veni tu, Petrescu, să discuți partea financiară cu Minteuan. Tu ești antrenor. Suntem colaboratori. Lasă-l pe patron sau pe cineva din administrație să vorbească treburile astea! N-am acceptat, iar el mă întreba: "De ce? Nu ai încredere?". Ba da, am, dar uite că a venit ziua X și nu s-a petrecut ce-ai promis! Cine a avut dreptate? Petrescu sau Minteuan? E ca și cum lucrezi pe teren cu jucătorul și apoi îl chemi să-i discuți contractul. 

- S-a întâmplat asta? 
- Nu știu. Am făcut doar o paralelă. Un antrenor nu poate lucra pe teren și apoi să negocieze salariile. E conflict de interese. Te duce mintea în altă parte și nu mai poți lua deciziile corecte când vine meciul. Nu mai ții cont de ceea ce ai lucrat la antrenamente, ci de ceea ce ai negociat.

 - Dacă Petrescu vine și-ți întinde mâna să faceți pace, accepți gestul? 
- Niciodată! Nu voi mai lucra la CFR cât va fi acolo Petrescu. N-am nimic cu nimeni, repet, dar, pur și simplu, nu mai am ce să caut la CFR cu Petrescu antrenor.

"Există căi amiabile, n-am pus niciodată cuțitul la gât cuiva"

- Citez dintr-o declarație recentă: "Petrescu inventează inamici". Același discurs are și în cabină? 
- Nu vreau să detaliem, sunt chestii de bucătărie internă. N-am ce să-i reproșez profesional. A avut rezultate la CFR, nu doresc să pun etichete. Dar așa probabil că gândește, îi face pe jucători să reacționeze, are dreptul să-și aleagă propria strategie. La Petrescu, stilul lui e să se plângă întotdeauna. Nu-mi propun însă să insist, e problema fiecăruia cum procedează. 

- Problemele financiare s-au rezolvat între timp? 
- Da, în mare parte, dar eu n-am pus niciodată cuțitul la gât cuiva. Nu-mi stă în caracter. Lucrurile se puteau rezolva elegant, nu cu forța, că asta n-am acceptat niciodată, nici ca jucător, când am fost căpitan și un lider peste tot pe unde am evoluat. Am considerat mereu că există o cale amiabilă.

"Patronul s-a sinucis, a trebuit să plec"

Minteuan a avut două experiențe externe în Israel, la Hapoel Haifa și la Beersheva. Prima dintre ele s-a încheiat brusc: "Am avut o perioadă fantastică la Haifa, am obținut un loc 3, dar patronul s-a sinucis și clubul n-a mai reușit să facă față în prima ligă. Am fost nevoit să revin acasă, la Bistrița, însă am rămas cu amintirea unei țări formidabile și a unui fotbal popular. Am încă mulți amici de acolo, care mă vizitează al Cluj aproape în fiecare an".

Gabi Mureșan era cel mai rău în vestiar. Avea o atitudine fermă, iar când echipa avea probleme se ridica în picioare și făcea liniște în jurul lui. Reușea de multe ori să-și trezească toți colegii

În lupta pentru titlu, CFR are avantajul experienței și al spiritului de sacrificiu, impregnat în ADN-ul acestui club. Echipa știe să sufere și să treacă peste momentele dificile. În schimb, atuul Craiovei e Bergodi, un antrenor ales cu înțelepciune de Universitatea
- Alin Minteuan

6cluburi se află pe CV-ul de jucător al lui Minteuan, 205 meciuri în L1: CFR Cluj, U Cluj, Rapid, Bistrița, Hapoel Haifa, Hapoel Beersheva

10trofee a cucerit Minteuan în carieră: 3 ca jucător (2xtitlu – CFR și Rapid, 1xCupa României - CFR) și 7 ca antrenor secund la CFR (3xtitlu, 2xCupa României, 2xSupercupa)

Citește și alte știri despre CFR Cluj: 

EXCLUSIV CFR Cluj a cerut ajutor Guvernului maghiar » Așteaptă răspunsul lui Viktor Orban

Dan Petrescu, anunț-șoc în privința viitorului: „Dacă nu mă mai vrea clubul, eu ce să fac?!”