VIDEO Interviu-eveniment cu Alex Maxim, noul star al naționalei: „Copiii sunt promovați pentru bani!” » Trage un semnal de alarmă înaintea meciului decisiv cu Islanda

„Decarul” naționalei a acordat un interviu amplu Gazetei Sporturilor, pe care îl redăm, mai jos. Gazeta Sporturilor poate fi „răsfoită” și în format digital, aici!

Alexandru Maxim, eroul din victoria cu Austria, 3-2, e cel mai important om de atac și la Gaziantep. Șumudică l-a împrumutat întâi de la Mainz pentru 6 luni, apoi turcii l-au achiziționat definitiv, convinși de prestațiile românului. El a marcat 7 goluri în 15 partide din ediția trecută a campionatului turc și a ținut astfel formația lui Șumi pe poziția a 8-a, într-o zonă liniștită a clasamentului. De Maxim sunt legate și calculele lui Rădoi, și speranțele suporterilor naționalei pentru partida cu Islanda, de pe 8 octombrie, semifinala barajului de calificare la Campionatul European.

- Alex, deși aveai deja zeci de meciuri la națională, lumea privește acum ca o revelație prestația ta din partida cu Austria, „Uau, Maxim chiar e bun!”. De ce crezi că abia acum au remarcat oamenii? 
- Nu știu, cred că lumea judecă mai mult prin prisma rezultatului și de aceea mă remarcă și pe mine. În ultima vreme, naționala nu a mai avut o evoluție atât de bună împotriva unui adversar de top. Cred că mai mult decât să fiu lăudat eu ar trebui să fie scoasă în evidență evoluția echipei, fiindcă ne-a lipsit mult timp un asemenea joc. Am câștigat în Austria și a fost o victorie muncită, una obținută cu atitudine bună, cu devotament. Eu am avut norocul să marchez al treilea gol, însă mai mult contează victoria. 

- E într-un progres echipa sau ne entuziasmăm exagerat? 
- Nici nu aș vrea să sărbătorim o lună, între partida cu Austria și cea cu Islanda! Ar trebui să rămânem cu picioarele pe pământ. Într-adevăr, am câștigat un meci important. După egalul cu Irlanda de Nord, toată lumea era dezamăgită, inclusiv lumea din jurul naționalei. În fotbal, lucrurile se schimbă radical de la un joc la altul. Când ai succes, toți te apreciază și sunt alături de tine. Când lucrurile nu merg bine, e normal să mai fii și criticat.

VIDEO Alex Maxim: „Doar rezultatele contează, nu stilul!"

- După zeci de ani în care România a obținut calificări apărându-se și contraatacând, pare că Rădoi încearcă acum să joace altfel, mai deschis. E posibil să câștigăm și cu rețeta nouă? 
- Fiecare antrenor a venit cu un fel de a vedea fotbalul și a încercat să implementeze regulile pe care le credea el necesare. E adevărat, am avut rezultate bune în momente în care mai mult ne apăram. Eu am 7 sau 8 ani în națională și am avut norocul să lucrez și cu Pițurcă. Am debutat în tricolor cu nea Piți. Într-adevăr, erau meciuri în care mai mult ne apăram, dar echipa a avut rezultate bune cu el pe bancă, deci nu i se poate reproșa nimic. Câtă vreme naționala câștigă, stilul contează prea puțin! Știu, pentru persoanele din afara fotbalului e plăcut să vadă că echipa atacă, înscrie goluri multe. Adevărul e că trăim în vremuri în care contează rezultatele, mai ales la națională! 

- Într-un club e altfel? 
- La club e diferit, da! Când pierzi un meci ai timp un an de zile să te redresezi. Începi sezonul prost, e vreme destulă să începi să câștigi și să urci în clasament. La națională e rău dacă pierzi un meci. După ce ai pierdut două, deja devine imposibil să te mai califici. Din cauza asta e presiune mai mare la națională și pe jucători, și pe antrenor. Și atunci e normal ca toată lumea să fie concentrată pe obținerea punctelor, nu neapărat pe un stil de joc plăcut. 

VIDEO Alex Maxim: „Pot fi criticat, înjurături nu accept!”

- Ai fost criticat pentru un gest dintr-o partidă cu Armenia, din 2017, când te-ai certat cu niște suporteri după ce ai marcat golul victoriei. Vrei să explici ce s-a petrecut atunci? 
- Erau niște persoane în tribună, un grup, care m-au înjurat din clipa în care am ieșit la încălzire. Mă înjurau și de familie, când membrii familiei mele se aflau chiar în apropierea lor! Am clacat, efectiv, și am avut o dispută verbală cu acel grup. Specific: cu acel grup! Că s-a discutat foarte mult că aș fi avut o dispută cu fanii echipei naționale. Așa ceva nu e adevărat! Din punctul meu de vedere, oamenii aceia nu erau suporteri ai naționalei. Câtă vreme tu vii pe stadion ca să-i înjuri pe unii jucători din primul minut până în ultimul, nu poți fi numit fan! Aaa, eu sunt total de acord că spectatorii pot avea opinii, e normal ca ei să remarce că un fotbalist nu e într-o formă bună sau să spună că un jucător nu e bun! Nu am nicio problemă să fiu criticat. Să fiu înjurat nu accept!

VIDEO Alex Maxim: „Turcii au bani, așa atrag vedete"

- Crezi că ai reacțonat totuși greșit? 
- Știu, fiind o persoană publică, trebuia să am un alt comportament. Îmi asum greșeala, n-ar fi trebuit să am acea reacție, deși fusesem provocat. Până la urmă, sunt și eu om, am sentimente, când am auzit cum mă înjurau de mamă nu m-am mai putut controla. 

- Ai reușit să te obișnuiești în Turcia după ce ai petrecut 7 ani în Germania? 
- A fost mai ușor fiindcă tot staff-ul e din România, i-am avut în jur pe Alin Toșca și pe Junior Morais, cu care am putut să vorbesc în limba română, de aceea a fost mai simplu să mă adaptez. 

- Campionatul cum este, în comparație cu acela din Germania? 
- Trebuie să fiu realist și sincer și să recunosc că nu este același nivel ca în Germania. Sunt însă câteva cluburi, mai ales cele din Istanbul, care investesc bani foarte mulți în fotbaliști cu nume mari. Unii dintre jucătorii cunoscuți sunt trecuți de prima tinerețe, însă au calitate și experiență foarte mare. După transferul în Turcia am avut norocul și plăcerea să joc pe stadionul lui Beșiktaș, pe al lui Galatasaray. Atmosfera și nivelul jocului sunt foarte bune aici, fiindcă salariile mari atrag fotbaliști de top.

Indiferent de echipă, că e o națională sau că e un club, doar rezultatele bune aduc bucurie, atmosferă plăcută, entuziasm. Acesta e câștigul principal în urma partidei din Austria. Dar s-o luăm pas cu pas, să nu exagerăm cu petrecerea!

Alexandru Maxim, mijlocaș

40 de selecțiiși 6 goluri are Maxim la prima reprezentativă

VIDEO Alex Maxim: „La Stuttgart adormeam în vestiar”

Maxim povestește cum a călătorit din adolescență în Spania și apoi în Germania și explică de ce fotbaliștii țin să-și cumpere mașini scumpe.

- Vorbeai despre vedetele din Turcia. În etapa a doua ai jucat împotriva lui Biglia, în meciul cu Karagumruk. 
- Exact! A fost un pic surprinzător să-l văd pe Biglia pe teren când jucam cu o nou-promovată. M-a cam surprins și pe mine să-l am adversar pe argentinianul care a trecut pe la cluburi mari din Europa, când noi întâlneam o formație care tocmai a urcat în prima ligă! Turcii investesc bani mulți, așa a devenit campionatul lor atractiv și pentru fotbaliști mari.

- Ai jucat aproape două sute de meciuri în Germania, deci cunoști campionatul. Ce fac nemții de ajung cu două echipe în semifinalele Champions League, dintre care una, Leipzig, nici măcar nu e foarte cheltuitoare. 
- Cred că nici măcar Bayern nu e foarte cheltuitoare, dacă vrei să comparăm la nivelul întregului continent.

- Corect, nu e City. 
- Tocmai! Ca să înțelegem succesul nu trebuie să vorbim doar despre fotbal, trebuie să observăm toată cultura germană. Nemții au felul lor de a face lucrurile, din cauza asta nici nu e simplu să te adaptezi acolo ca străin, nu e deloc ușor să lucrezi în Germania. E plăcut să joci în Bundesliga fiindcă nu ai nicio altă grijă în afara fotbalului. Cluburile îți pun la dispoziție absolut tot ceea ce îți dorești, tu trebuie doar să te antrenezi la maximum zi de zi. Nu există jumătăți de măsură, nu există nici măcar ideea că poți munci la 80 la sută din capacitate, acolo trebuie să oferi sută la sută în fiecare zi. Acesta e secretul rezultatelor pe care le au cluburile din Germania.

„Am stat un an accidentat"

- Te-ai adaptat ușor la sistemul acesta? 
- Mi-a fost foarte greu în primele două-trei luni. După antrenament adormeam în vestiar, nu mai aveam forță nici să ajung până acasă! Era un alt nivel, simțeam clar. Nu neapărat volumul de muncă mă epuiza, cât intensitatea antrenamentelor. Dacă dura un antrenament 45 de minute sau 70 de minute, totul era foarte intens, încontinuu. Și încălzirea, și partea tactică, și pregătirea fizică. Cu greu m-am obișnuit, a durat vreo trei luni. Pe urmă, participând și la meciuri, mi-am intrat în ritm. Am avut și norocul că antrenorul Labbadia avea încredere în mine, m-a ajutat să mă integrez. 

- Erai obișnuit să fii printre străini, după ce fuseseși junior în Spania.
- Da, am semnat cu Espanyol când aveam 16 ani. 

- Cum ai ajuns la Pandurii de la Espanyol? 
- Am stat patru ani și jumătate sau cinci ani în Spania. Trecusem de juniorat, ajunsesem la formația secundă și mă antrenam des cu prima echipă. Eram într-un moment destul de bun. Apoi a intervenit o accidentare la al cincilea metatarsian, am stat pe margine vreo patru luni și ceva. Când am revenit, Espanyol m-a împrumutat undeva în liga a treia ca să joc. Fusesem accidentat la piciorul stâng. În primul meci oficial din liga a treia am suferit aceeași accidentare, tot la metatarsian, dar la piciorul drept. Am stat iar mai mult de patru luni. Cu totul, am luat o pauză de aproape un an de zile. După a doua accidentare a fost dificil să revin și a trebuit să iau o decizie: să continuu să joc în liga a treia spaniolă sau să mă întorc în România, în prima divizie.

- Ai ales soluția a doua. 
- Am considerat că era mai bine așa. Teoretic, era un pas înapoi din Spania în România, dar vorbim despre sezonul 2011-2012... 

- Era mai bun campionatul decât este acum? 
- Da, erau trupe puternice: Vaslui, care juca bine și în cupele europene, Dinamo, Oțelul... Șase sau șapte echipe își propuneau an de an să câștige campionatul. D-aia am considerat că era o alegere bună să revin în România. Înainte să semnez cu Pandurii avusesem discuții cu Astra, dar nu s-a concretizat nimic. La Pandurii am ajuns și cu ajutorul prietenilor mei Chiricheș, Răduț. A fost pasul potrivit pentru cariera mea. Cel mai important pentru un fotbalist e să întâlnească un antrenor care crede în calitățile lui.

„Chiricheș și Răduț m-au ajutat"

- Grigoraș a fost un astfel de antrenor? 
- El m-a lăsat să joc, să fac ce-mi plăcea. A fost o transformare, în mai puțin de un an debutam în națională și după un sezon am fost transferat la Stuttgart. 

- Adevărul e că Grigoraș vorbea despre tine aproape ca un fan, nu ca un antrenor. Și îți convenea și stilul de joc. 
- Era o echipă ofensivă, domnului Grigoraș îi plăcea stilul acesta, planul era să înscriem un gol mai mult decât primeam, nu ne propuneam să ne apărăm. Mi-a convenit stilul, mă avantaja și simțeam o conexiune specială cu antrenorul. Nici acolo nu mi-a fost ușor, țin minte că am avut o perioadă de o lună sau două în care jucam la echipa a doua. A durat până m-am adaptat, fiindcă veneam după câteva luni în care nu mă antrenasem. Echipa avea rezultate bune, n-a fost simplu să prind un loc de titular. 

- Experiența din Spania te-a ajutat cumva? 
- Da, clar! Am ajuns acolo la o vârstă fragedă... Bine, acum nici nu mai pot să spun că era fragedă vârsta, din moment ce apar jucători de 16-17 ani titulari în cele mai bune ligi din Europa. Dar în perioada aceea, în 2006-2007, nu prea vedeai fotbaliști atât de tineri în echipele de seniori. În Spania am văzut ce însemna fotbalul de performanță, m-am convins și ce însemna un club foarte bine organizat. Espanyol avea un centru de tineret dintre cele mai bune din Spania. Avusesem norocul să joc și în România, ca junior, într-un club bun, la Ardealul. Eram acolo eu, Chiricheș, Răduț și domnul Mihai Georgescu ne-a ajutat foarte mult. Fără el, nici unul dintre noi nu ar fi ajuns la nivelul la care jucăm acum.

- Cum te-a influențat perioada de la Espanyol? 
- În primul rând, nu e ușor să te muți singur, la 16 ani, într-un oraș ca Barcelona. A trebuit să fiu responsabil, atent la toate lucrurile din viața mea, nu numai la fotbal. Cred că perioada pe care am petrecut-o în Spania m-a ajutat să mă adaptez și în Germania mai ușor.

VIDEO Alex Maxim: „Copiii sunt promovați pentru bani"

- Ce i-ai spune unui tânăr jucător român care primește o ofertă dintr-un alt campionat? 
- Revin la ce discutam mai devreme: în urmă cu 8-9 ani erau foarte puțini tineri care ajungeau să joace în echipele de seniori. „Tânăr" atunci însemna de 20 sau de 21 de ani. Poate chiar 23 de ani. Lucrurile s-au schimbat în ultimii 5-6 ani, de când a crescut cu mult nivelul financiar din fotbal. Au început să vândă jucători cu sute de milioane de euro, cu sume imposibile în trecut. Înainte costa 15 milioane de euro un fotbalist foarte bun. Acum se plătesc 15 milioane de euro pentru un jucător din liga a doua. Și tinerii costă cel mai mult. 

- Sunt forțați dintr-un interes economic, spui. 
- Multe cluburi care nu au ca scop să câștige titluri sau să ajungă în Champions League tratează lucrurile ca într-un business obișnuit. E mai ușor să te autofinanțezi când folosești tineri și îi vinzi. În Spania, în Italia, în Belgia, țări cu fotbal bine cotat, e simplu să promovezi jucători de 18-19 ani, îi bagi să joace și ei devin imediat mai scumpi. În Germania am avut colegi care fuseseră achiziționați cu 3 milioane de euro. Au jucat un sezon și au fost vânduți pe urmă cu 30 sau cu 35 de milioane de euro. Prețul crescuse de zece ori în doar un an! De când folosirea tinerilor a devenit o afacere atât de mare, cluburile îi promovează de la vârste tot mai mici. Dacă nu e diferență mare de valoare, un club o să-l folosească întotdeauna pe un jucător de 19 ani, nu pe unul de 25 de ani. 

- Parcă și apar tineri tot mai buni, nu ți se pare? 
- Sunt, da, sunt unii foarte buni, dar nu e în regulă nici să folosești mulți tineri. E greu să aduni mulți de 18, de 19 ani și să-i folosești în Serie A sau în Bundesliga. Dacă judeci doar în funcție de interesul economic, să vinzi fotbaliști, n-ai nicio șansă în campionatele acestea, nu reziști. Nu sunt toți Mbappe!

„N-am cum să le fac tuturor pe plac!"

- Te întrebasem care ar fi sfatul pentru fotbaliștii români tineri. 
- Da. Ca să aibă succes trebuie să aleagă, atunci când pleacă din România, locuri în care simt că sunt doriți cu adevărat. Cluburi care le permit să aibă o primă perioadă nefastă, o lună, două, chiar o jumătate de an în care nu le iese jocul. Să fie înțeleși în momentele acelea și să li se permită să joace în continuare, chiar dacă au probleme. Un tânăr care ajunge înr-un club care-l judecă după două meciuri va ceda! 

- Tu ai ales corect? 
- Eu am avut norocul să-l întâlnesc pe Bruno Labbadia atunci când am semnat cu Stuttgart și mi-a oferit șansa aceasta de a juca meci de meci chiar dacă am avut și momente mai slabe. M-a ajutat să mă dezvolt și pe teren, și în afara terenului. Acesta ar fi sfatul meu: să analizeze bine jucătorii români înainte să se transfere și să aleagă locul potrivit, cu oameni care le acordă încredere.

- Rădoi a spus recent „Auzisem că Maxim era arogant, că era greu de discutat cu el. Am vorbit cu Labbadia, primul lui antrenor din Germania, și mi-a spus că nu era adevărat". De ce crezi că s-a ajuns la bârfele acestea? 
- Nu știam despre asta, eu am aflat după meciul cu Austria, când mi-a spus Mirel. Probabil, oamenii mă văd diferit din afară, au o părere greșită despre mine. Nici nu pot să le fac pe plac tuturor persoanelor cu care intru în contact. Grija mea e să fiu pregătit fizic și mental ca să pot juca la nivelul cel mai bun posibil, nu să fiu pe placul tuturor oamenilor. Fiecare poate să aibă o părere despre mine, nu am nicio problemă. Oamenii pot chiar să exprime opiniile lor despre mine, nu am nimic împotrivă. N-am cum să-i împac pe toți! 

- A existat vreun conflict? 
- Eu știu că am avut relații foarte bune cu toți selecționerii, relații bazate pe respect. Nu pot să controlez dacă au existat și altfel de discuții despre mine. Mă bucur că Mirel a văzut ce fel de caracter am, doar asta contează pentru mine.

„Am avut mereu cele mai noi mașini Mercedes"

- Ai participat de curând la un interviu pentru siteul FRF și ai zis că ți-ar plăcea să concurezi în automobilism? 
- Ha, ha, ha! Da, mi-a fost creată imaginea de pasionat extrem pentru mașini. Nu e chiar departe de adevăr, însă nici nu mai am 23 de ani! Atunci, da, eram înnebunit după mașini. Adevărul e că mi-ar plăcea să particip într-o cursă, dar nu e tocmai un scop al meu. În interviul despre care spui tu am fost întrebat dacă mi-ar fi frică să concurez în automobilism și am zis că nu. 

- Și chiar nu ți-ar fi sau doar ai spus așa? 
- Nuuu, deloc! Dimpotrivă, îmi place adrenalina, simt că mă ajută. Și în meciuri prefer să joc cu stadioane pline, cu 70.000 de oameni în tribune. Mă simt mai bine așa. 

- Nu e mai greu cu stadionul plin? Nu te sperie atmosfera? 
- Din afară se vede diferit față de ceea ce simțim noi pe teren. Pe mine mă face să mă simt confortabil când văd zeci de mii de oameni în jur, parcă joc mai bine. 

- Care a fost cea mai bună mașină pe care ai avut-o? 
- În șase sezoane pe care le-am petrecut la Stuttgart, sponsorul oficial a fost Mercedes, deci era foarte simplu pentru noi să luăm cele mai noi modele de mașini, de ultimă generație. Am avut noroc, am condus multe mașini. E o pasiune și simt că îmi oferă și un confort dacă mă gândesc la cum a decurs viața mea. Am plecat de mic de acasă, am stat singur, fără familie, fără prieteni. Nici nu mai știu câți ani am de când am plecat de acasă, din Piatra Neamț, cred că vreo 16. 

- Mașinile sunt ca o consolare. 
- Da, cam astea sunt satisfacțiile: să am o mașină bună, să locuiesc într-o casă sau într-un apartament confortabil. Sunt lucruri de care ai nevoie atunci când trăiești atât de mult timp singur, așa cum a fost viața mea în ultimii 16 ani.

Lumea are impresia că fotbaliștii consumă banii aiurea, dar am avut norocul să-mi permit mașini foarte bune și să obțin un confort. Pasiunea aceasta este, probabil, și o consolare pentru tot efortul, tot sacrificiul din carieră
Alexandru Maxim, mijlocaș

116 meciuriși 16 goluri a contabilizat Maxim la Stuttgart, doar în campionat. La Mainz a înregistrat 49 de partide și 3 goluri

18 meciuriși 8 goluri a înregistrat Alex la Gaziantep, un club la care a ajuns la începutul acestui an

Citește mai multe știri de actualitate:

FCSB. Cornel Dinu îl face praf pe MM Stoica: „Aduce mai mult cu zgomotul oiţelor patronului!”

Leo Messi, la Atletico Madrid?! Anunțul președintelui: „Totul este posibil!”