7 scurte » Atenție, Dennis Man! Capcanele transferului la Parma + exemple dureroase cu Zicu și Claudiu Răducanu

1. Primul transfer adevărat al lui Becali din postura de patron la Steaua, așa cum se numea în acte pe-atunci, a fost Claudiu Răducanu la Espanyol Barcelona în 2004. Suma: 1,3 milioane de dolari. Era un record al acelor vremuri și o victorie personală, pentru că Gigi lupta împotriva verilor impresari, cu care era la cuțite și care se dădeau peste cap să-i blocheze "marfa" la export. 

2. Fix 17 ani mai târziu, flerul lui Gigi, moștenire din ADN-ul negustorilor machidoni, marchează un nou record. S-a schimbat moneda și a dispărut virgula, de la 1,3 milioane s-a ajuns la 13, dar n-au dispărut nici verii, nici scandalurile. Alianțele sunt altele, mizele sunt neschimbate: bani, putere, influență. 

3. În ziua în care stelistul Răducanu semna cu Espanyol, dinamovistul Zicu era transferat la Parma (via Inter Milano) pentru doar 500.000 $. Iar Gazeta titra pe prima pagină: "De ce?". Ne miram cum de Dinamo vinde așa de ieftin, în comparație cu rivala ei. Răspunsul l-a dat după câțiva ani tot Gazeta, completată de Justiția română: milioane de euro se scurgeau din club spre buzunarele "investitorilor". Așa au apărut condamnările din Dosarul Transferurilor. 

4. Atunci, pe final de ianuarie 2004, cu exact 17 ani în urmă deci, făceam traseul București - Parma - Barcelona pentru a relata în Gazetă debuturile lui Claudiu Răducanu și Ianis Zicu la noile cluburi. Două episoade scurte petrecute atunci vorbesc atât despre eșecurile ulterioare ale celor doi, cât și despre pericolul care-l pândește pe Man acum. 

5. După primul antrenament la Parma, Zicu a apărut în parcarea plină de bolizi, a dat roată cu privirea și a zis topit de admirație: "Mamă, ce mașini șmechere au ăștia pe aici!". Ianis avea pe-atunci 20 de ani. Ajunsese în Serie A, era antrenat de Prandelli și stătea în vestiar lângă Paolo Cannavaro, Gilardino, Bresciano, Benito Carbone, Marchionni, Benarrivo sau Matteo Ferrari. Dar atenția lui imediată s-a dus spre mașinile de zeci-sute de mii de euro ale colegilor, nu către șansa fotbalistică imensă de care beneficia. Și pe care n-a valorificat-o. 

6. Două zile și 1.400 de km mai târziu, Claudiu Răducanu înscria chiar la debutul său în Primera Division, 1-0 la Villarreal. În dimineața de după meci, lăudat de presă și de fani, plutea pe un nor de mândrie. "Frate, cred că Real și Barcelona sunt deja cu ochii pe mine. Nu mai stau mult pe aici, sigur mă transfer!", mi-a aruncat. Era antrenat de Luis Fernandez, iar printre colegii de echipă se numărau Ivan de la Pena, Torricelli, Pochettino, Raul Tamudo, Maxi Rodriguez sau Jordi Cruyff. După doar 15 minute jucate, Claudiu se vedea deja la o echipă mai bună și cu un salariu mai mare. N-a avut parte nici de una, nici de cealaltă. 

7. Astea-s pericolele care-l pândesc și pe Dennis Man. Să creadă că Everestul a fost deja atins, că o mașină mai scumpă e tot ce îi trebuie acum, că ofertele mai bune vor veni de la sine, că impactul fizic și tactic cu Serie A va fi ușor, că oamenii de-acolo îl vor aștepta o veșnicie să se adapteze. De la distanță, Man pare cerebral, liniștit și ambițios. Asta, la pachet cu talentul său indiscutabil, l-ar ajuta să nu repete greșelile altor copii-minune de pe urma cărora au profitat doar impresarii și președinții de cluburi. Să sperăm că va reuși, cu toții avem nevoie de succesul lui. In bocca al lupo, Dennis!

PS. Arhivele de acum 17 ani, în epoca transferurilor lui Zicu la Parma și Răducanu la Espanyol, ne amintesc că fotbalul de pe la noi era la fel de fistichiu, o colecție de scandaluri și personaje dubioase: Dinel Staicu îl dădea pe Cârțu afară de la Craiova, Mutu sprinta hotărât spre "Scandalul Cocaina" la Chelsea, un fotbalist al "Științei" era prins la furat din magazine într-un cantonament din Italia, Crăciunescu îl scotea pe Chivulete din arbitraj și îl promova pe Deaconu, mai multe gimnaste povesteau în Gazetă tratamentul inuman de la lotul național. Iar Gigi Becali anunța că intră în politică. Reacția umoristului Toni Grecu a fost monumentală atunci: "Mă tem pentru țară, mă bucur pentru Divertis". Nimic nu se schimbă, totul se reciclează.