Articol de GSP - Publicat sambata, 12 iunie 2021 12:00 / Actualizat sambata, 12 iunie 2021 17:52

Ștefan Iovan, căpitanul de la Sevilla, rememorează episoade speciale din viața și cariera sa de fotbalist. Dezvăluie cum a trăit momentele din seara magică de 7 mai 1986 și ce i-a transmis lui Emeric Ienei, în momentul în care acesta a început să încropească lista executanților de la 11 metri, în finala Cupei Campionilor Europeni cu Barcelona

Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
Emisiunea a fost difuzată în premieră în mai 2021

- Fane, cel mai important moment al carierei tale a fost acum 35 de ani, la Sevilla. Ai avut emoții?

- Emoții nu am avut în joc pentru că ne acomodaserăm cu fotbalul european, dar am avut emoții înainte de meci, când am intrat pe stadion. Erau 70.000 de spanioli și noi, rudele și câteva persoane, vreo două avioane. Mi s-a făcut pielea ca de găină, dar în joc aveam personalitate, eram căpoși buni.

- Cu Lăcătuș în frunte.

- Lăcătuș avea o nebunie frumoasă, Boloni era liniștit. Aveam jucători cu calități ca grupul să funcționeze extraordinar de bine. Eu forță, Bumbescu detentă, Belodedici eleganță, Bărbulescu la fel, Boloni asigura liniștea, Tudor maturitate, Lăcătuș viteză, fantezie la picior, Balint marcator din orice poziție. Ienei a reușit să ne îmbine! Cum îmi place mie să zic, dintr-o adunătură de jucători aduși din toată țara a făcut o echipă care să facă performanță și să câștige trofee.

- De ce n-ai vrut, Fane, să bați penalty-ul cu Barcelona?

- Pentru că... Nea Ovidiu, când ajungi într-o finală de cupă europeană, nu-l pui să bată pe unul care n-a exersat niciodată loviturile de la 11 metri! După fiecare antrenament în Ghencea, Duckadam cu Balint, Lăcătuș, Boloni și cu Majearu făceau pariuri. Nu a fost lipsă de responsabilitate, ci un lucru normal să refuz, să nu mă bag și să stric Cupa Campionilor. Eu n-am bătut niciodată și să dau cu ea peste poartă... Ienei m-a întrebat și i-am spus că am ceva la genunchi și că nu pot să bat. N-am fost singurul care a refuzat.

- Nici Iordănescu n-a vrut.

- Vă dați seama ce scandal imens era dacă nea Puiu bătea și rata? A fost un lucru normal, o discuție benefică între Ienei și Puiu. El n-a refuzat de teamă, dar nejucând atâtea meciuri... El era retras, cum să-l pui să bată?! Eu și cei care nu s-au băgat cred că am gândit-o bine și am luat Cupa Campionilor cu cei care au exersat.