Articol de Vlad Nedelea - Publicat marti, 21 decembrie 2021 20:55 / Actualizat marti, 21 decembrie 2021 21:07
La 76 de ani, Mircea Lucescu a primit pentru a 5-a oară trofeul de „Antrenorul anului" în Ancheta GSP, pe care și-l mai adjudecase în 2004, 2010, 2012, 2014!
- Mircea Lucescu: „Tinerii de la Dinamo Kiev aveau nevoie de un sprijin moral! Atât!"
- „Nu bag în seamă suporterii care mă contestă! Încă suferă"
- „Sper să scăpăm de pandemie. Și de psihoza unui conflict armat în Ucraina"
- „Am plecat de la națională și n-am fost protejat! Atunci am spus că nu voi mai reveni niciodată"
- „Cei ce sunt acum la Dinamo să se gândească ce brand au pe mână!"
- Mircea Lucescu a devenit cel mai titrat tehnician din istoria Superlativelor GSP, detronându-l pe Dan Petrescu, care avea 4 astfel de distincții în CV;
- Felicitări, domnule Lucescu! Primiți a 5-a oară trofeul pentru cel mai bun antrenor român în Ancheta GSP. Care e sentimentul dominant?
- Mulțumesc! E ca o întrecere paralelă, între voi și ziariștii din Ucraina. Acolo am 10 astfel de premii. Aici mă strecor printre ceilalți, deși nu mi-am mai desfășurat activitatea de foarte mult timp în România. Sunt mulțumit, mândru. Dar am și un gust amar.
- Gust amar?
- Da, pentru că m-aș fi așteptat să apară un antrenor mai tânăr, care să fi dat suporterilor fotbalului nostru speranța că poate asigura viitorul fotbalului românesc la nivel de performanță internațională. Pesemne că lucrurile încă nu merg cum trebuie. Nu iese niciun antrenor mai tânăr în evidență, pentru a forța aprecierile suporterilor. Sigur, eu ar trebui să le mulțumesc conducătorilor, căpitanilor de echipă, antrenorilor, suporterilor, tuturor celor care au considerat că longevitatea mea în fotbal merită acest premiu. Îl iau ca atare!
- Ați câștigat pe linie, toate categoriile, datorită performanțelor din Ucraina!
- Am câștigat pe linie și în Ucraina! Cupa, campionatul și Supercupa. A fost un an foarte bun, după o perioadă de întrerupere, așa că m-am reîncărcat. Toate astea nu se pot obține decât cu ajutorul celor din jurul tău.
- Al staff-ului, al echipei?
- Capacitatea unui antrenor depinde în mare măsură de modul în care își organizează activitatea și de cei din jurul său. Că-s jucători, staff tehnic, staff medical. O mare importanță în evaluarea unui antrenor o au suporterii. Pentru că ei pot aprecia cel mai bine! Pot compara foarte bine diferite reușite ale unor antrenori. De asemenea, mulțumesc și Gazetei, care reușește să mențină un nivel de interes mare. Prin aceste inițiative și nu numai. Voi, Gazeta, reușiți aceste lucruri și o faceți într-o manieră foarte corectă și apreciată de toată lumea.
Mircea Lucescu: „Tinerii de la Dinamo Kiev aveau nevoie de un sprijin moral! Atât!"
- Ați reușit să transformați Dinamo Kiev, care venea după o perioadă de secetă, cu o strategie deloc costisitoare: jucători tineri și ucraineni. Care-i rețeta?
- Așa e, cei mai mulți sunt ucraineni. Mereu am avut încredere în jucători, indiferent unde am fost. Nicăieri nu am cerut transferuri deosebite. Chiar și la Șahtior. Sigur, dacă aprecierile se fac după 5-7 ani, când acei jucători au crescut și au ajuns la un nivel extraordinar, apoi mulți vor zice că am avut noroc de asemenea jucători. Nu-i așa!
- De ce?
- Acei jucători au venit la mine la 18-19 ani. La Dinamo Kiev, la un moment dat, după plecarea mea din Ucraina, s-a produs o schimbare. Clubul a renunțat la jucătorii care au făcut performanță, jucători evaluați la nivel internațional, foarte buni. Maturi mulți dintre ei! Mă refer la Vida, Danilo Silva, Dragovici, Veloso, care e acum căpitan la Verona, Iarmolenko, Gusev, Mbokani. Au renunțat la ei și au trecut la altceva. Încercaseră să cumpere și să facă echipă doar cu jucători cu experiență. În disputa de atunci cu Șahtior au pierdut, s-au dus foarte sus cu niște cheltuieli, care s-au resimțit apoi. Așa au ajuns la concluzia că trebuie să joace doar cu jucători din propria academie.
- Adică ce faceți dumneavoastră azi!
- Da, dar timp de 5 ani n-au câștigat nimic, nici performanțe internaționale nu aveau. Iar diferența față de Șahtior în ultimul sezon era de 23 de puncte. Ceea ce cred eu că a contat a fost încrederea pe care eu le-am acordat-o jucătorilor. Nu puteau fi jucători fără valoare la Dinamo Kiev. Dar aveau nevoie de un sprijin mental important. Cu această echipă tânără noi am abordat fiecare competiție în parte cu mare încredere în noi. Imediat a venit reacția celor de la Șahitor, care au cumpărat jucători de 50 de milioane. L-au adus și pe De Zerbi, un antrenor bun, așa au reușit să se țină în echilibru în acest sezon. Până în ultima etapă, când noi am clacat.
- Vă referiți la remiza cu Zoria.
- Da, noi am făcut un meci nul cu Zoria, iar Șahtior a câștigat cu Oleksandria, greu, cu o mare gafă a unui fundaș. Așa au trecut cu două puncte peste noi. Dar eu sunt încântat că, imediat, un tânăr jucător al meu ajunge la Everton, mă refer la Mikolenko. În locul său va fi promovat un alt tânăr jucător de 18-19 ani. Restul în apărare au 19 și 20 de ani. Deci noi ținem ritmul cu o echipă foarte tânără. Cu care trebuie să lucrezi mult mai mult decât cu cei experimentați.
„Nu bag în seamă suporterii care mă contestă! Încă suferă"
- Apropo de strategia asta, care-i cheia reușitei? Sunt puține echipe campioane în Europa care să aibă o medie de vârstă atât de scăzută. Poate Ajax și Salzburg. FCSB nu reușește!
- Uite Barcelona, care încearcă cu jucători tineri și nu reușește. Nici internațional, nici la nivelul campionatului Spaniei. În schimb, Benfica a reușit, vorbind chiar despre grupa noastră de Champions League. Și cum a făcut-o? Cu Otamendi, cu Vertonghen, Gilberto sau Joao Mario. În general, așa e, echipele mari încearcă să-și mențină nivelul cu jucători de mare experiență.
- Asta și costă!
- Așa e! Din acest motiv costurile pentru unii jucători au crescut exponențial. Și Bayern încearcă ceva de genul, dar nu-i folosește mereu. Cei care sunt stăpâni sunt Lewandowski sau Muller. Ei rămân stâlpii. Nu poți construi o echipă doar cu jucători tineri. Trebuie să găsești soluția echilibrată care să permită și jucătorilor tineri să crească, dar trebuie să te gândești și la performanța imediată, pe care n-o pot da decât jucătorii cu mare experiență.
- În ciuda performanțelor, există totuși un grup de suporteri care vă contestă! O parte a fanilor nu-i deloc lângă dumneavoastră!
- O parte mică! E o chestie de orgoliu. Nici nu-i mai bag în seamă. La început i-am mai aplaudat, le-am zâmbit. Dar nu-i mai bag în seamă. Ei nu pot uita cei 12 ani în care au suferit. Din cauza prezenței mele la echipa adversă. Nu asta e important, nu ei reprezintă marea masă a suporterilor lui Dinamo Kiev. Eu îi respect pe toți. Atât timp cât există respect în toată chestia asta, nu mă deranjează că mă contestă.
- N-aveți totuși...
- Pe mine mă interesează relația mea cu jucătorii și conducerea clubului. De asemenea, și cu celelalte cluburi sau cu Liga și cu Federația. De unde vine respectul meu pentru rivali? În sport e mai important cine e al doilea, nu neapărat cine e primul. Pentru că valoarea primului e dată de cel de-al doilea. Îmi aduc aminte de o rivalitate extraordinară din ciclism, dintre Bartali și Fausto Coppi. Nu se poate fără concurență, doar așa ții cursa sus. Ce-ar fi însemnat ca eu să nu merg în Ucraina? Șahtior câștigase cu 23 de puncte avans și, probabil, ar fi continuat dominația. Dar prezența mea a revigorat tot fotbalul ucrainean. Și am demonstrat că se poate performa fără mari cheltuieli. Ci cu pasiunea și organizare.
- Ce vă mai motivează totuși, la aproape 77 de ani?
- Pasiunea! Pasiunea pentru fotbal. Am încercat să stau acasă și a fost greu! Ha, ha, ha! Tot ce obțin, fiecare moment, fiecare clipă, totul înseamnă foarte mult pentru mine. Fac ceva ce îmi place foarte mult! Fac ceva prin care ofer și celorlalți ceva din experiența mea.
Apar din ce în ce mai mulți jucători foarte buni și foarte tineri pentru că nivelul de pregătire s-a schimbat. Total! Academiile de fotbal au adus în prim-plan metode de pregătire deosebite. Jucătorii de 17-18 ani deja sunt maturi. Nu mai e ca înainte! Tactic însă, lucrurile nu-s simple, acolo e mai mult de muncă
- Mircea Lucescu, antrenor Dinamo Kiev
Mircea Lucescu: „Sper să scăpăm de pandemie. Și de psihoza unui conflict armat în Ucraina"
- Cum ați găsit campionatul din Ucraina față de momentul în care ați plecat?
- A scăzut mult! Multe echipe au dispărut. Abia acum încep să mai revină. A făcut-o Dnepr, revine și Metalist, care va promova în prima divizie. Oamenii care au plecat din fotbal revin. Ei au renunțat atunci pentru că au văzut că Șahtior câștigă totul foarte ușor. Oamenii cu posibilități s-au întors! Anul viitor va fi un campionat extrem de echilibrat. În cinci ani apăruseră alte echipe, care n-au fost la nivelul celor de dinainte.
- Situația politică, mă refer la conflictul cu Rusia, poate aduce o nouă prăbușire?
- Cine știe ce se va întâmpla? Nimeni nu știe! Toată lumea așteptă ca lucrurile să meargă înainte. Pasiunea oamenilor pentru fotbal merge înainte. Interesul este foarte mare!
- Interesul celor de acolo sigur, dar poate interesul străinilor va scădea, tocmai de teama conflictului.
- Depinde ce le oferi! În general, tinerii vin! Pentru că li se dă posibilitatea să joace, mai ales la primele 4-5 echipe, care au șansa să meargă și în cupele europene. Așa își fac și ei o imagine importantă pentru marile clubului.
- Ce dorință aveți pentru 2022? E strict legată de fotbal?
- Să scăpăm odată pentru totdeauna de această pandemie! Evident, și de psihoza unui eventual conflict armat. Pentru că există permanent această amenințare. Unii dintre cei care conduc sunt inconștienți. Sper ca oamenii să fie plini de entuziasm indiferent de ceea ce se întâmplă. Mâine va fi o altă zi.
24 de trofeea adunat Mircea Lucescu în Ucraina: 3 cu Dinamo Kiev și 21 cu Șahtior
573 de meciuria adunat Lucescu pe banca lui Șahtior în 12 ani
În România, oamenii nu mai vin la stadion din cauza dezinteresului față de fotbal. Ne trebuie un alt tip de organizare. E nevoie de un schimb de idei cu străinătatea. Să se uite cei de aici cum arată centrul de pregătire de la Benfica! Fotbalul e altceva, de asta acolo e o sursă de venit extraordinară, de imagine și nu numai
- Mircea Lucescu, antrenor Dinamo Kiev
Mircea Lucescu: „Am plecat de la națională și n-am fost protejat! Atunci am spus că nu voi mai reveni niciodată"
Mircea Lucescu știe unde-s problemele fotbalului românesc, însă nu e convins că se vor rezolva curând. A vorbit și despre situația tragică a lui Dinamo și a întărit încă o dată ideea că nu va mai reveni pe banca echipei naționale, de care s-a despărțit pe 10 septembrie 1986, după meciul cu Austria din preliminariile Europeanului.
- Care e problema fotbalistului românesc? De ce nu reușim să ținem pasul cu Vestul?
- Pentru că nu ne preocupăm așa cum trebuie! De creșterea jucătorilor spun! Înainte, antrenorii erau foarte preocupați de fotbaliștii tineri, de cum cresc, de cum sunt educați. La noi încă nu se găsesc resorturile. În perioada aceea mai era o discuție importantă. Cluburile aparțineau departamentelor, ministerelor, universităților. Ei depindeau atunci de performanțele sportive. Așa că erau foarte implicați.
- S-au dus acei ani, domnule Lucescu...
- Nu-i de mirare că oameni extrem de importanți din politic forțau prezența lângă sportivi. Pentru că știau ce imagine le dau! S-a creat un sistem favorabil marii performanțe. Jucai sub o presiune care azi nu mai e. Ziua meciului și cam atât. În vremea mea, un fotbalist era înconjurat cu foarte multă atenție. Așa că simțea răspunderea pe care o are. Privirea și aprecierea pe care le ofereau oamenii. Azi nu mai e asta! Entuziasmul a dispărut! Azi e un dezinteres uriaș. Doar ziarele și emisiunile unde se mai discută. Atât! Puțin!
- Deci vedeți o soluție în cluburile departamentale. La Steaua se încearcă ceva, la fel Dinamo la Liga 4!
- Sigur, nu pot decât până la un anumit nivel. Dar să meargă cât pot, iar apoi să se transforme în club profesionist. Cu siguranță, înseamnă mult pentru sport. Ele pun baza unei organizări, o bază pe care un club particular nu o poate avea niciodată. În departamente, totul arată altfel. Acolo toată lumea se ocupă! Noi aveam Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport. Era Federația Română de Fotbal, care erau foarte bine organizate și mențineau un nivel foarte bun de interes.
- Ce simțiți când vă uitați azi la Liga 1?
- Nu mă uit pentru că nu am cum să văd! Nu mă uit! Nu știu! Totuși cred că s-a făcut un pas înainte cu stadioanele noi. Asta e foarte important. Infrastructura trebuie pusă la punct peste tot. Stadionul e imaginea unui oraș! Sunt niște construcții noi care apar și schimbă inclusiv arhitectura unui oraș. Chiar azi am trecut pe lângă Giulești! Arată superb! Ghencea la fel, sper ca și Dinamo să apară. E un alt nivel! Când toate orașele vor avea așa ceva, fotbalul se va schimba. Jucătorii vor simți o altă presiune.
„Cei ce sunt acum la Dinamo să se gândească ce brand au pe mână!"
- Spuneați despre Dinamo, despre un stadion nou, până acolo are mari probleme în campionat. Credeți că se salvează?
- A fost un moment în care cei ce s-au ocupat de echipa de fotbal s-au gândit mai mult la interesele lor, vânzând jucători și atât. OK, vinzi jucători, e normal. Cumperi, la fel de normal. Dar nu au asigurat o continuitate! Dar când schimbi 7-8 jucători anual, nu faci o echipă! Niciodată!
- Cum trebuia făcută schimbarea?
- Trebuie un nucleu de jucători atașați de club, de culori, iar în jurul lor manevrezi în funcție de interesele echipei. Nu știu dacă se salvează acum! Sunt oameni care trebuie să se ocupe. Să se gândească ce înseamnă Dinamo, ce înseamnă acest brand, la fel ca Steaua și Rapid! Brandurile astea poartă în spate speranțele a zeci de mii de suporteri. Nu poți să-i faci peste noapte. Fanii nu se pot transfera. Fiecare echipă are grupul ei de suporteri care se creează în ani de zile. Poți trăda pe oricine, dar nu culorile unei echipe. Când plângi pentru echipa aia, e imposibil să o faci pentru o altă echipă peste 50 de ani.
- Credeți că ar fi fost o formă de respect din partea Federației, acum când a căutat antrenor, să vorbească și cu dumneavoastră?
- Haideți să nu vorbim despre asta pentru că nici nu s-ar fi putut. Sunt sub contract. An de an am refuzat! Am plecat de la națională câștigând 4-0 cu Austria și nu am fost la acel moment protejat. Am hotărât din acea clipă să nu mă mai întorc niciodată la echipa națională. Am mai cochetat, a fost un moment când puteam s-o fac, am mai discutat, însă s-au strâns câțiva care nu voiau să mă vadă în conducerea echipei de fotbal și atunci am renunțat definitiv. La fel s-a petrecut și cu Răzvan. La noi e greu, pentru că e greu de acceptat succesul altuia.
58 de meciuri oficialesau amicale a strâns Mircea Lucescu pe banca echipei naționale ca selecționer: 24 de victorii, 19 remize și 15 înfrângeri
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
