)
Articol de Alin Buzărin - Publicat marti, 29 martie 2022 12:04 / Actualizat marti, 29 martie 2022 12:06
România U19 a acces la Turneul Final luând fața Croației, pe care a învins-o cu 2-1 la ea acasă. E o performanță, să recunoaștem. Dar și un motiv de griji pentru talentele acestei generații pe care nu vom ști să le îngrijim
Dacă din turneul de patru echipe (croații, noi, islandezii și georgienii), din care o singură echipă urma să se califice, noi am fi terminat pe locul doi, după gazda Croația, n-aveam de ce să strâmbăm din nas.
Dincolo de avantajul terenului propriu, fotbalul croat mai are și alte avantaje. În primul rând, acela de a fi neîndoielnic mai bun decât fotbalul românesc, măcar prin statutul de vicecampioană mondială al primei reprezentative, încă în vigoare.
Valoarea și regula U21
Din trupa trimisă pe teren contra Croației de selecționerul Adrian Văsâi măcar doi oameni sunt deja nume cunoscute. Portarul Robert Popa, de la Craiova, și Rareș Ilie, de la Rapid, despre ei vorbindu-se la superlativ în ultima vreme și probabil că ambii ar fi titulari în echipele lor de club și dacă n-ar funcționa regula U21.
Pentru că ei sunt U19, iar dacă ar fi fost ca Rapidul și Craiova să respecte strict obligațiile competiționale, ar fi putut alege doi fotbaliști de 21 de ani fără câteva zile, nu pe Robert și pe Rareș, care mai au doi ani până la soroc.
Dar aceasta e o polemică interminabilă, taberele adepților și contestatarilor regulii recitându-și argumentele cu același contraproductiv aplomb, de mai mulți ani.
Ce facem cu ei?
Le dorim lui Rareș, lui Robert și tuturor colegilor lor de la U19 să aibă cariere frumoase, să ajungă la prima reprezentativă și să prindă angajamente la marile cluburi ale Europei.
Puțin probabil însă ca aceste lucruri să se întâmple, pentru că nici echipa U21 din 2019, nici alte generații anterioare mustind de promisiuni n-au ajuns să împlinească așteptările. Dacă vom pune față în față, peste patru-cinci ani, echipele României și Croației care s-au înfruntat la 26 martie 2022, vom vedea că pe legitimațiile învinșilor noștri va scrie cu totul altceva decât pe ale noastre.
Alte nume de cluburi, mult mai mari. Așa s-a întâmplat și cu învinșii noștri englezi din 2019. Wan Bissaka e titular la Manchester United, Foden la City, Abraham la Roma, Mount la Chelsea. Oameni pe care noi i-am bătut entuziasmant, dar după aceea ei au crescut mult mai bine decât noi.
Repere de evoluție
La 19 ani încă primează valoarea tehnică individuală. Apoi, cu anii, încep să-și spună cuvântul pregătirea fizică, educația tactică și, mai importantă decât toate, educația fotbalistică, asezonată cu un psihic pregătit pentru o carieră la nivel înalt.
Foamea de a urca mereu, respingerea idei de a stagna în carieră, arta de a te dezvolta nu doar fotbalistic, ci și social, de a învăța câteva limbi străine. Refuzul de a te adăposti la umbra unui salariu frumușel, care-ți permite o mașină de fițe, câteva vacanțe de lux, dar nu-ți garantează că vei ajunge fotbalistul care ar fi trebuit să ajungi.
Ce facem cu fetele?
Deși nu prea are legătură cu performanța băieților lui Adrian Văsâi, pe care în mod cert și logic FRF și-o va afișa pe frontispiciu, să băgăm de seamă și un alt rezultat consemnat în aceste zile în aceeași parohie federală. Echipa feminină U17 a fost zdrobită de Norvegia cu nemilosul scor de 12-0!
E drept că Norvegia e una dintre marile puteri ale fotbalului feminin mondial, dar la fel de adevărat e și că fotbalul feminin românesc e un solid pilon de susținere al lui Răzvan Burleanu, un nesecat bazin electoral. Asta îi va asigura veșnicia în funcție domnului președinte? Un domeniu călcat în picioare, umilit pe plan internațional?
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
