Cum se moare în fotbalul italian

Morțile lui Sinișa Mihajlovic și Gianluca Vialli au scos din nou de sub preș mizeria dopingului din sportul rege, și nu doar din Italia, doar că foști fotbaliști, precum Dino Baggio sau Florin Răducioiu, au început să vorbească. 

În 1998, magistratul Guariniello a luat 400 de dosare de fotbaliști din 1960 și până în anul Mondialului din Franța, din evidențele a 24.000 de fotbaliști italieni. A constatat că 70 de jucători au murit în condiții suspecte. Ajuns la 81 de ani, judecătorul italian consideră și azi că „substanțele administrate în stil doping” fotbaliștilor, cu sau fără știrea lor, îi omoară mai devreme sau mai târziu. 

Paralela cu Germania de Est

Ian Rush, Liam Brady, Graeme Souness sau Paul Ince au jucat și ei în Italia, iar după ancheta lui Guariniello s-au întrebat și specialiștii englezi dacă nu cumva fotbaliștii din Marea Britanie ar putea suferi de boli similare. Cei 4 trăiesc și spun că străinilor, în special englezilor, nu prea le dădeau substanțe sau medicamente, că mulți veneau băuți la antrenamente. 

„Dacă este adevărat că există o legătură dovedită între abuzul de droguri și fotbal, aceasta ar avea implicații pentru eforturile noastre de a menține sportul fără droguri”, a declarat Michele Verroken, șeful antidoping al Consiliului Sportiv din Regatul Unit, care scria către autoritățile din fotbal atrăgând atenția asupra dovezilor apărute în Italia, la finalul anilor 90. 

Verroken a spus că există paralele între bolile care afectează jucătorii italieni și cele suferite de sportivii din Germania de Est, care au fost dopați conștient de autoritățile comuniste. Fișierele Stasi lansate în urma evenimentului au arătat efecte extrem de periculoase pentru sănătatea sportivilor care se dopau. 

Am aflat că regimurile de administrare de steroizi au cauzat probleme grave de sănătate - inclusiv, se pare, moarte prematură - în rândul alergătorilor, înotătorilor și alți sportivi din anii 70 și 80. Uitați-vă la documentarul Ikarus sau citiți capodopera “Faust's Gold: Inside the East German doping machine”, a doctorului Steven Ungerleider, pentru a vă convinge.

Amfetamine, radioterapii și sindromul Lou Gehrig

Legenda lui Inter Milano, din anii 60-70, Sandro Mazzola, i-a mărturisit lui Guariniello despre utilizarea de amfetamine și că la Inter se făcea radioterapie cu risc ridicat și se luau analgezice „grele”, înainte de meciuri. 

„Riscul de apariție a tumorilor hepatice și de colon este de două ori mai mare decât în rândul oamenilor obișnuiți sau sportivilor care n-au fost supuși la asemenea tratamente ucigașe. Pentru boala Lou Gehrig, ne așteptam la un caz, deoarece probabilitatea era de 0,61. În schimb, am găsit 45 de cazuri de boală, iar 13 dintre ei sunt deja morți”, declara Guariniello, care a mai scos în evidență un caz celebru, cel al lui Gianluca Signorini, decedat în 2002, de scleroză laterală amiotrofică sau sindromul Lou Gehrig, nume dat bolii de la fostul baseballist american.

Destinul tragic al lui Gianluca Signorini, fundaș la AS Roma, Genoa și Parma, i-a deschis și mai mult ochii lui Guariniello. După ce a oferit Italiei câteva dintre cele mai spectaculoase momente fotbalistice ale anilor 90, fundașul a ajuns complet paralizat, sindromul Lou Gehrig.

„Aș vrea să mă ridic și să alerg cu voi pe teren, dar nu pot”, le-a spus Signorini, în scaun cu rotile, celor 30.000 de fani devastați, la un meci, în mai 2001, într-un mesaj citit de fiica sa Benedetta. „Aș vrea să strig cântecele din galerie cu voi, dar nu pot. Mi-ar plăcea ca acesta să fie un vis din care mă voi trezi, dar nu este”. Signorini, care a murit din cauza sclerozei laterale amiotrofice rare (ALS) sau „boala lui Lou Gehrig”, în 2002, la vârsta de 42 de ani. 

Deși Signorini a dat vina pe destin, el a enumerat toate medicamentele care i s-au administrat. „Mi-au injectat mult Voltaren pentru durerile continue la tibie și Neoton și Esafosfina direct în vene înainte de meciuri”, a declarat el pentru revista Panorama din Italia.

„I-ați ucis cu bună știință”

Ancheta lui Guariniello începuse să capete sens, se făcea legătura între ratele mari de deces în rândul jucătorilor tineri și standardele de antrenament de la cele mai mari cluburi din Italia, Juventus, Inter, AC Milan, AS Roma etc. Cercetările au demonstrat că fotbaliștii făceau leucemie, din cauza utilizării hormonilor de creștere, iar tumorile hepatice erau cauzate de steroizi anabolizanți. Sinișa Mihajlovic a murit, tot din cauza leucemiei. Dar, în cazul sclerozei laterale amiotrofice, nu există încă o explicație științifică.

Guariniello spunea că toate cele 45 de cazuri de sindrom Lou Gehrig, din care îi amintim pe Guido Vincenzi, fost la Sampdoria, și Giorgio Rognoni, de la AC Milan, care a murit în 1986 la doar 40 de ani, ar putea fi legate într-un fel de o combinație de activitate fizică intensă combinată cu leziuni ale picioarelor. 

Un fost jucător de la AC Torino care avea deja ALS (scleroza laterală amiotrofică) i-a spus judecătorului despre presiunea cluburilor: „M-au pus să joc când eram deja bolnav. Dar clubul m-a convins să nu mă opresc. Au spus că am un viitor”. Atunci, Guariniello a explodat în sala de judecată și le-a strigat doctorilor acuzați: “I-ați ucis cu bună știință!”

Câțiva doctori au fost achitați

Ancheta fabuloasă a lui Guariniello a fost înghițită de sistem. A început celebrul proces antidoping de la Juventus, unde directorul executiv Antonio Giraudo a fost găsit vinovat, plus șeful doctorilor de la Juve, Riccardo Agricola. Ei erau acuzați că jucătorii lui Juventus au primit medicamentație interzisă între 1994 și 1998. Procesul începuse în ianuarie 2002, iar un farmacolog italian a declarat în cadrul procesului că Juventus a avut o magazie care conținea 281 de medicamente, majoritatea interzise. În dosarul respectiv apăreau jucători precum Roberto Baggio sau Zinedine Zidane. Deși Guariniello a demonstrat categoric cum erau dopați jucătorii, Riccardo Agricola a fost achitat.

Guariniello și-a început ancheta în august 1998, după afirmațiile lui Zdenek Zeman, care spunea că în Italia toți fotbaliștii sunt dopați. Au murit Mihajlovic și Vialli, iar Guariniello, la 81 de ani, a fost intervievat în Italia, și a spus: “Am muncit o viață să demasc mizeria din fotbalul italian, știți câte procese s-au încheiat? Cred că 3, toate cu achitări! Nici după 30-40 de ani, nu știm nimic despre doping! Li se spunea că fără doping nu pot ajunge departe. Dar aceste principii nu s-au bucurat de o viață sănătoasă, ci ne-au omorât campionii!”.