V-a fost dor de ai noștri?

S-a întors și fotbalul nostru cel de toate zilele, după pauza de Mondial-iarnă și, până acum, Rapidul ce a arătat binișor. Avem și noi, cum s-ar spune, croații noștri.

Mama lui Dugandzic

Marko Dugandzic a reușit o triplă în mai puțin de douăzeci de minute. Nu i se mai întâmplase până la douăzeci și opt de ani (aproape douăzeci și nouă) și e cu atât mai frumos cu cât a fost de ziua mamei. 

Mamele fotbaliștilor n-au viață ușoară pe stadioane, dar gestul lui Dugandzic de a-i dedica golurile n-a trecut neobservat și a fost aplaudat pe un Giulești totuși sentimental.

N-a ajuns Mutu la Salernitana, dar s-a intrat în anul centenarului giuleștean cu un 3-0 sec, în contra unui Sepsi îndeobște incomod ca o piatră în pantofi (e drept, nu și pe Giulești, unde nu reușește încă să fie altceva decât un sparring-partner).

Legea tăcerii

Iar între timp lumea își continuă deriva care pleacă de la cap. Noua normalitate e desfigurarea în palme pentru mărunțiș. Iar dintre vechile obiceiuri, omerta în jurul dopajului e tot aici, căci nu se cuvine să ne tulburăm iluziile.

Deși, la drept vorbind, sport curat nu mai găsești nici în miuțele dintre blocuri, mai ales că nici nu mai există frumosul obicei al miuței, iar între blocuri mai sunt doar mașini parcate alandala, farmacii, prăvălii în lanț și case de pariuri.

S-a întors și secolul XX

La Cluj, s-a întors Neluțu Sabău, dar s-a întors și secolul XX. Terenul a arătat nedemn pentru un oraș care își face un renume din aceea că este deja în viitor. Nu este. Am mai văzut și noi orezării și ne amintim un anume meci cu danezii la București. Nu de fotbalul în noroi ne era dor când tot spuneam că era mai bine înainte.

Și după gazonul de la Cluj să vezi un Liverpool-Chelsea e ca și cum ai trece direct din epoca de piatră în mileniul următor. Echipe pe locuri de mijlocul clasamentului de altfel, căci domnul Klopp, ajuns la meciul o mie în carieră, și-a pierdut bagheta magică, iar Chelsea cheltuie în exces cu rezultate minime (Mudryk totuși le dă mari speranțe londonezilor).

Dacia cu airbag-uri

Iar după aceea te întorci la Mioveni-Petrolul. Dică s-a dus să învețe o meserie acasă, în Argeș, e drumul corect, nu e nimic rușinos. A făcut-o înainte, și încă foarte bine, și Hagi însuși. Și uite că Dacia n-a pierdut controlul și are încă airbag-uri. 

A câștigat la limită, după un meci mai degrabă pierdut de Petrolul, care n-a avut de partea ei arbitrii, dar nici pe Grozav și Budescu nu i-a avut. Altfel, remarcabilă victoria, la limită și ea, a Botoșaniului în fața Universității Craiova, care cu "Geană" cu tot nu se mai ridică nici la nivelul scurtei epoci Rădoi.

Viața ca un talcioc

Bulibășeala antrenorilor cu patalama la mână e maximă – care are, care n-are, care e câștigătoare? Care n-are - de ce n-are? Și, ca de fiecare dată când nu se aplică legea, intervine tocmeala. 

Fotbalul nostru a rămas de talcioc, regulile sunt batjocorite, sub scuza că sunt proaste. Să se revizuiască primim, dar să nu se schimbe nimic. Și cine are dreptate? Există și varianta întotdeauna ignorată ca toți să greșească. Ce are voie să facă și ce nu are voie să facă delegatul lui Becali la marginea terenului?

Erau buni niște marocani!

Ne vom tot perpeli sub această întrebare ignorând realitatea că a început Campionatul Africii pe Națiuni doar pentru fotbaliștii din ligile interne ale africanilor, iar naționala României a bună n-ar bate nici Congo, nici dacă ar juca dragii de congolezi în nouă jucători de câmp și aceia într-un picior. Acasă, avem noi croații noștri, dar ne-ar fi prins bine și niște marocani.

Fotbalul ca oina

Altfel, nu neapărat fără legătură, un prieten de-al meu, nu-l știți dumneavoastră, a profețit așa: dacă nu ne băgăm mințile în cap (și nu ni le băgăm), o să ne ajungă fotbalul ca oina. 

Un sport național minor, jucat doar în siajul noii securități naționale, condus de cei noi, pe teren doar odoarele noilor, în tribune rudele noilor și copiii micilor securiști în ligile inferioare. Iar la fazele demne de VAR supraveghere cu echipamente de specialitate, microfoane în vestiare și interceptări.

Într-o țară cu legile educației făcute pe ascuns, de ce nu? Să mai avem puțintică răbdare. România Educată va fi tot mai spectaculoasă, atât că spectacolul o să fie prost făcut grămadă.

Și nu e adevărat că nu se întâmplă și lucruri remarcabile: iată că a apus epoca fotbaliștilor în formă de sarma, noua generație e mai mult în formă de șaorma, cu de toate, dar fără talent.