)
Articol de Alin Buzărin - Publicat miercuri, 07 iunie 2023 10:06 / Actualizat miercuri, 07 iunie 2023 10:09
Căpitanul „de drept” al echipei naționale nu prea mai apucă să-și exercite prerogativele. Accidentări peste accidentări îl transformă într-un fel de fotbalist cu o jumătate de normă
La puține minute de la startul meciului lui Cremonese cu Salernitana, Vlad Chiricheș a acuzat dureri musculare. În scurtă vreme, minutul 12, a fost înlocuit, iar presa italiană a scris că românul a ridicat (din nou) „steagul alb”.
A capitulat, la startul unui meci din ultima etapă, care nu prea mai conta. Echipa din orașul viorilor era oricum retrogradată, dar pentru căpitanul reprezentativei noastre n-ar fi fost deloc rău să joace o partidă întreagă înaintea convocării la lot. Pe care o ratează din nou.
199 de zile de pauză
Jurnaliștii peninsulari i-au numărat, doar în acest sezon, 6 accidentări, cu o perioadă totală de indisponibilitate de 199 de zile. Adică aproape 7 luni, mai bine de jumătate de sezon.
Iar în cei opt ani de jucat în italia, din 2015 până în prezent (Napoli, Sassuolo, Cremonese), șirul accidentărilor e extrem de lung. Mai de fiecare dată ele apăreau înaintea convocărilor la echipa națională.
Egalul lui Cornel Dinu
Iordănescu, Daum, Contra, Rădoi, Edi Iordănescu, dar și Pițurcă, în perioada în care Vlad evolua la Tottenham, probabil că înghețau la fiecare mesaj venit pe telefon: să nu apară pe ecran cel devenit tradițional, care îi anunță că la proxima convocare nu vor mai putea beneficia de serviciile căpitanului.
Pentru că nouă, ca nație fotbalistică, ni s-a încetățenit de mai mulți ani ideea că Vlad Chircheș e dintotdeauna și pentru totdeauna căpitanul naționalei României. Accidentat sau sănătos.
Pentru statisticieni, Vlad a adunat 75 de selecții sub tricolor, exact câte are și Cornel Dinu. De câtă imaginație avem nevoie ca să acceptăm o comparație între cei doi căpitani?
Liderul absolut
De data aceasta, Chiricheș ne va lipsi din nou. Se face anul de când n-a jucat pentru echipa națională, la ultimele cinci acțiuni (septembrie, octombrie, noiembrie, martie și acum, în iunie) leziunile sale musculare nu l-au lăsat să vină.
Cu toate acestea, multă lume îl consideră încă liderul absolut al echipei naționale, jucătorul în jurul căruia trebuie să se producă mereu anunțata și mereu amânata reconstrucție. Oamenii, prin definiție optimiști, cred că la aproape 34 de ani Vlad mai are ceva de spus. Ce, în afară de un nou anunț cu steagul alb ridicat?
Oameni de rând
Echipa națională s-a obișnuit fără el, banderola se mută de pe un braț pe altul (ba Stanciu, ba Răzvan Marin, care acum nu va fi nici el), în apărare existăm așa cum putem, cu băieți obișnuiți (Burcă, Rus, Nedelcearu, tânărul Drăgușin) care n-au învins-o, într-o tinerețe îndepărtată, pe Ajax și nici n-a dat Tottenham 10 milioane de euro pe ei.
Oameni de rând, adică, pentru o echipă națională de pluton, dacă nu cumva locul 46 din clasamentul FIFA definește chiar o reprezentativă modestă.
Bun pentru FCSB?
Mai e o discuție. Încă neaccidentat, până să ridice ultimul steag alb, Chiricheș făcea obiectul interesului FCSB-ului, amânarea deciziei ținând cont de alte oferte pe care Vlad le-ar putea avea. Acum, după ultimele dureri musculare, e posibil ca oferta de la eterna vicecampioană a României să rămână singura sa ofertă.
Sentimentali, roș-albaștrii probabil că se vor grăbi să-l înregimenteze, gândindu-se, nu-i așa?, că în Liga 1 nu sunt atacanții din Serie A, peisajul e mai puțin contondent. Adevărat, dar chiar și cu atacanții noștri nu e exclus să-l vedem pe Vlad ridicând câteva steaguri albe pe sezon. Nu ne-am mai mira, ne-am obișnuit demult.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
