)
Articol de Alin Buzărin - Publicat joi, 07 martie 2024 15:45 / Actualizat joi, 07 martie 2024 16:54
„Nici n-am închis bine cu Gaziantep, nici nu apăruse pe site-urile voastre, și deja primisem o ofertă din România, dar nu o iau în calcul deocamdată”. Așa și-a transformat Șumi demiterea de la turci într-un triumf personal.
Șumudică o lasă pe Gaziantep pe locul 18 (din 20) al clasamentului turc, după o jumătate de an de trai tumultuos, învolburat, cu mers pe sârmă aproape la fiecare meci.
Punctul luminos este că acolo, la Gaziantep, l-a reinventat pe Denis Drăguș, probabil unul dintre atacanții României la Euro 2024. Îi lasă acolo, în Turcia, pe lângă Drăguș, și pe Niță, Maxim și Junior Morais, „creații” de-ale sale în diverse perioade ale carierei acestora. Un fel de abandon familial, dar antrenorii pleacă, în timp ce jucătorii rămân…
Două decenii de aventură
Grabnici la taste, statisticienii au descoperit că Gaziantep a fost a 27-a echipă a carierei lui Marius. La 53 de ani (împliniți cu două zile înainte de fi pus pe liber de turci), Șumi acoperă în 20 de ani de antrenorat toată gama de echipe și de performanțe.
De la obscurele FC Dodu, Electromagnetica (pe atunci echipa a doua a Rapidului), Progresul și Rocar, până la titlul cu Astra și victoriile europene în fața lui West Ham United. De la coclaurile românești până la pulberea deșertului arab.
Autocertificat
Declarația sa din subtitlul acestui text vine ca un certificat de garanție pe care Șumi și-l emite singur, lui însuși. El semnează și ca emitent, și ca beneficiar.
Adică prima ligă românească stătea cu sufletul la gură ca el să fie dat afară de turci, pentru a-l înșfăca imediat și a-l pune pe una dintre nenumăratele bănci tehnice care scârțâie. Iar el refuză, spunând că are nevoie de liniște, acea liniște în care n-a putut să trăiască niciodată, în viața lui, mai mult de câteva zile.
Prietenia, drept criteriu
E posibil ca și acum perioada să fie la fel de scurtă, pentru că dacă nu iese bine în derby-ul alb-albastru, Ivaylo Petev s-ar putea să se afle la ultimul borcan cu zacuscă savurat în Bănie, și se știe de prietenia dintre Rotaru și Șumi.
Dacă Neluțu Varga și-a angajat prietenul, pe Mutu, la CFR, de ce nu s-ar întâmpla asta și pe meleag oltenesc? În fond, prietenia e un sentiment înălțător și ar fi bine ca toți patronii și primarii să-și aducă prietenii pe băncile tehnice ale cluburilor unde taie și spânzură.
Sâmbăta, zi de baie de mulțime
Dar până la deznodământul derby-ului oltenesc de duminică seara, Șumudică a anunțat că va merge sâmbătă pe Național Arena, la Rapid-FCSB, meci despre care am aflat cu toții că mai nou se numește „Derby de România”, un fel de replică, probabil, la italienescul Juve-Inter.
Acolo, în mijlocul galeriei, eroul nostru va face o reconfortantă baie de mulțime, apoi va da noi declarații. În funcție de rezultatul final al derby-ului, Bergodi va înțelege din ele ceva sau altceva.
Laszlo și Ninel
V-ați întrebat de ce oare în ultimele luni la noi s-a vorbit mult mai puțin despre Boloni decât despre Șumudică? E comparația între un antrenor aflat la retrogradare în Franța ("top 5 campionate", totuși, singurul technician român care a pătruns în selectul cvintet) și altul aflat tot la retrogradare, dar în Turcia.
Poate și pentru că Loți e ceva mai scump la vorbă. Dar și pentru că al doilea prenume al lui Șumudică e Ninel, un diminutiv șugubăț, despre care la un moment dat Cornel Dinu observa că reflectă perfect societatea noastră. E mult mai la îndemână, în timp ce Ladislau sau Laszlo sunt nume ceva mai complicate…
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
