PASIUNE PURĂ „Voi fi numărul 1 ATP!” » Povestea fascinantă a lui Luca Preda, uriașul de 2,01 metri aflat în Top 5 mondial al juniorilor: „Mama m-a dus la tenis fiindcă eram îngrozitor de enervant în casă”

• „Pasiune pură” este un serial în care GSP.ro și-a propus să aducă în prim-plan cazurile excepționale din sportul juvenil, inclusiv din disciplinele mai puțin mediatizate.

Constanța nu înseamnă în tenis doar Simona Halep, ci și Luca Preda, puștiul de 18 ani care are deja o cotă formidabilă în turneele juniorilor. Când îl întâlnești, pentru a-l privi în ochi, ridici capul până când ai senzația că se rupe gâtul: băiatul are 2,01 metri și încă nu s-a oprit! Iar alonja brațelor sale l-ar ajuta să cuprindă tulpina unui baobab, ca și cum pentru noi, cei obișnuiți, am ține în palme o floare.

Vorbește calm, uneori chiar se fâstâcește în fața microfonului de parcă ar fi îndrăgostit, dar e numai timiditatea unei „dinamite” pe terenul de tenis.

Stai 15-20 de minute la un antrenament, urmărești cu atenție forța și fizicul incredibile ale lui Luca și-ți faci cruce să nu nimerești din greșeală în calea serviciilor sale plecate parcă de pe țeava unui tun! Poftiți la povestea unui băiat care știe ce vrea de la viață!

„A fost dragoste la prima vedere cu tenisul”

- Luca, ți-ai făcut deja o carte de vizită remarcabilă până la 18 ani, dar ar fi interesant să aflăm, te rog, începuturile tale în acest sport. Cum ai pornit?
- La patru ani și, sincer vorbind, părinții au ales să mă ducă la sport pentru că o enervam îngrozitor pe mama în casă! Așa am ajuns la tenis și m-am îndrăgostit de rachetă încă de la primele antrenamente. Mama mi-a povestit că eram destul de priceput încă de mic, puțin mai bun decât prietenii și colegii mei din acea perioadă. După antrenamente, mă mai jucam cu mingea încă trei-patru ore la perete. A fost dragoste la prima vedere!

- Ești acum locul 5 mondial în topul ITF, cum sună planurile pe termen scurt și mediu?
- Pe 16 octombrie încep Mastersul din China, de unde sper să mă întorc cu un rezultat foarte bun. Voi continua cu câteva turnee Futures și, din 2025, mă voi axa pe turnee mai mari, de 50.000 și 75.000. Iar în maximum doi ani îmi propun să joc deja în Grand Slam-uri și să intru în primii 100 ATP.

+10 FOTO

- Cât de complicat e însă să accesezi nivelul actual, fie și doar în clasamentul ITF? Mă refer aici și la partea financiară, fiindcă sunt în ecuație costuri mari, da?
- Sunt susținut în prezent de Adidas și Tecnifibre, care înseamnă un ajutor semnificativ pentru mine. Tenisul e, într-adevăr, foarte costisitor, iar aici trebuie să le mulțumesc în primul rând părinților mei, care au făcut foarte multe sacrificii ca să mă sprijine. Și n-au pus niciodată presiunea asta pe mine, că sunt probleme și costă mult tenisul. M-au ținut departe de acest subiect. Dar, de la vârsta asta, dacă începi să ai rezultate, apar destui sponsori.

„M-au fascinat dintotdeauna tradiția și eleganța Wimbledonului”

- Cum arată o zi din viața lui Luca Preda?
- Foarte plictisitor! Zilnic, două antrenamente de tenis și unul fizic. Plec la 8 dimineață de acasă, mă întorc pe la 5 seara. În general, acumulez în fiecare zi câte șase ore de pregătire, uneori și mai mult.

Trei calități mă definesc: disciplină, răbdare și dorință. Va fi un pas important trecerea la seniori, dar nu voi cădea în capcana să stau cu mintea că sunt numărul 5 mondial ITF sau dublu campion european la juniori. Muncesc în fiecare zi să fac pașii următori în mod corect
- Luca Preda, loc 5 ITF, pentru GSP.ro

- Care-i suprafața preferată?
- Hard-ul, deși, până la 13 ani, n-am jucat niciodată pe această suprafață! Am crescut pe zgură. Dar hard-ul îmi place mult pentru că e foarte rapid, adică stilul meu preferat.

- Dar turneul cel mai apropiat de sufletul tău?
- Wimbledon! De când eram mic, m-au fascinat tradiția și eleganța acestui turneu, pe care mi-aș dori mult să ajung să-l câștig cândva.

- Idol?
- Federer! Când eram mic, jucam numai cu bandană, încercam să arăt ca el. Nu am însă aceleași lovituri și calități cu ale lui, dar am apreciat mentalitatea și determinarea de a juca până la 40 de ani. S-a menținut foarte bine într-un mod incredibil.

- Ești foarte înalt, 2.01 metri, cu această înălțime și alonjă ai uneori 1-0 de la vestiare, cum se spune. E corectă observația?
- În tenisul de azi, ai un avantaj foarte mare la serviciu cu acest fizic. Acoperi mai bine terenul, dar, pe de altă parte, ai mai mult de muncă decât un jucător mai scund. Nu mă încurcă însă acest detaliu, pentru că eu n-am avut atingerea talentului, ci mă bazez mai mult pe muncă, pe efortul de zi cu zi.

Momentul impulsului: „Am simțit că pot ajunge unde vreau după Europenele de la 14 ani”

- A existat un moment la începutul carierei când ai simțit că poți realiza lucruri importante în tenis?
- Când am câștigat Europenele la 14 ani. Am jucat cu cei mai buni copii de pe continent, apoi am pierdut un turneu în Suedia doar în fața numărului 1 din acel moment. Atunci m-am gândit că am o șansă să ajung unde aș vrea.

- În 2018 ai câștigat un alt turneu, la Belgrad, la Academia lui Tipsarevic, bunul amic al lui Djokovic. Un alt imbold?
- O experiență fantastică. Am și schimbat câteva vorbe cu Tipsarevic, am făcut și o poză împreună. Aveam 12 ani și a însemnat un moment energizant pentru mine. M-a făcut să-mi doresc și mai mult.

La Grand Slam-urile la care am apucat să particip anul acesta, am avut ocazia să-i văd pe cei mari, pe Djokovic, pe Medvedev, pe aproape toți din Top 15 ATP. O motivație în plus să merg și pe tabloul de seniori în curând, la Roland Garros, la Wimbledon sau US Open, să concurez chiar împotriva lor
Luca Preda, loc 5 ITF, pentru GSP.ro

„Îmi place istoria, nu sunt prieten cu matematica. Nu plec în State!”

- Cu școala cum stai și cum te împarți între studii și tenis?
- Sunt în clasa a 12-a la LPS Constanța, unde sunt ajutat foarte mult de domnul director Cătălin Ganera și de întreg corpul de profesori. Le mulțumesc tuturor! Sunt foarte înțelegători, trebuie să plec deseori, îmi trimit lecțiile din timp să mi le pot face la București sau când merg la turnee. Va fi mai dificil anul acesta cu BAC-ul, dar mă voi descurca.

- O materie preferată și una cu care nu ești prieten?
- Îmi place mult istoria și mă uit deseori la documentare pe YouTube. Mă pasionează în special povestea celor două Războaie Mondiale. În schimb, cu matematica nu prea mă împac și mă bucur că nu e o materie pentru BAC.

Vreau să fac Facultatea de Sport la Constanța. E adevărat că apar destule tentative de a te recruta în SUA pe durata turneelor importante de juniori, dar îmi doresc să rămân în România, să mă antrenez aici, să fiu alături de oamenii care m-au ajutat să ating rezultatele de până acum
- Luca Preda, numărul 5 ITF, pentru GSP.ro

- Provii dintr-o familie cu ADN sportiv, pentru că mama ta a jucat baschet. Nu te-a atras nimic către panou?
- Am și jucat baschet până la 13 ani, începuse să-mi placă mai mult, dar m-am gândit că pot reuși mai bine în tenis. Mă simt mai confortabil într-un sport individual. Nu am pe cine să dau vina. Nu depind de nimeni. E la mijloc doar munca mea, jocul pe care-l prestez.

- E aici și o chestiune mentală, în sensul că trebuie să fii foarte puternic și nu te poți ascunde după mai nimic în tenis, nu?
- Încerc să fiu un jucător calm. M-a ajutat mult că am răbdare. Nu mă impacientez dacă încep un meci prost și scorul se duce în defavoarea mea. Important e să mă focusez mai departe pe ceea ce am de făcut.

„Forehand-ul și serviciul, principalele arme”

- Loviturile tale de aur?
- Forehand-ul și serviciul sunt principalele arme.

- Și slăbiciuni?
- Mai am de lucrat la toate capitolele pentru a ajunge în primii zece ATP, dar, în special, trebuie să-mi îmbunătățesc partea de voleu și de slice.

- Ai răbdare să lucrezi la sală sau traversezi momente în care-ți vine să-ți iei lumea-n cap?
- Sunt multe momente de acest gen, numai că e imposibil în tenisul de azi să faci față seriei de turnee fără o pregătire fizică adecvată. Sincer, nu e o latură care-mi face plăcere, dar nu am de ales.

- Vorbește-ne, te rog, despre staff-ul tău! Cu cine lucrezi și cât de stufoasă e echipa din spatele tău?
- Momentan, antrenorul meu este Vladimir Ignatik. Pe partea fizică lucrez cu Cătălin Ganera de la Constanța, iar kineto – Claudiu Fătu. Ceea ce e vital este încrederea care funcționează între noi și știu că toți își doresc ce e mai bine pentru mine. Cu domnul Ganera colaborez de cinci ani, iar cu Vladimir am început destul de recent, dar ne-a mers bine. Le mulțumesc tuturor!

Nu mai am un nutriționist, dar deja mi-am sedimentat ideile despre ce și cum ar trebui să mănânc. Dimineață, de exemplu, am patru-cinci ouă omletă, cu legume, ovăz, iaurt, avocado. La prânz – carbohidrați, iar seara – un grătar de pui sau de vită, orez cu legume
Luca Preda, numărul 5 ITF, pentru GSP.ro

- Cum ții sub control toate chestiunile legate de doping, să te asiguri că nu pici într-un vârtej cum a pățit Simona Halep?
- Sunt foarte atent la lista WADA, la alimente, fiindcă orice chestie minoră te poate costa o suspendare drastică. Nu beau apă decât din sticle desigilate de mine, nu le las desfăcute în jurul meu. Niciodată nu știi ce se poate întâmpla. Ne informăm împreună cu staff-ul și suntem vigilenți referitor la tot ce consum.

„Cel mai tare mă supără adversarii care lungesc punctele”

- Au fost momente în care ai vrut deja să spui ”stop!” din diferite motive?
- Foarte multe! În viața oricărui sportiv apar momente de cădere, dar important e să știi să le gestionezi. Asta face diferența între campioni. Din fericire, am putut să trec repede peste aceste praguri și să merg mai departe.

- Cu ce te ocupi în timpul liber?
- Mai joc baschet cu prietenii. Sau ies la câte o plimbare prin oraș. Dar și în timpul liber parcă tot sport îmi vine să fac.

- Ai câștigat recent titlul european de juniori și la simplu, și la dublu. Te împaci cu jocul alături de un partener?
- Nu mi-a plăcut dublul la început. Nici măcar să mă uit! Dar depinde alături de cine joci, dacă te completezi cu partenerul în strategie sau, pur și simplu, te înțelegi cu el în plan personal. Acum am jucat alături de Ștefan Haită și am realizat un turneu foarte bun.

- Vorbeam mai devreme despre planurile în circuitul ATP și-mi închipui că e foarte important să închei anul în primii 10 ITF, pentru că de aici pot decurge niște facilități în ATP. Corect?
- Da! Dacă voi rămâne până la 1 ianuarie în primii 10 mondial la juniori, voi beneficia de opt wild-card-uri la turnee de 50.000 și 75.000 dolari, ceea ce ar însemna un ajutor enorm pentru mine. E vorba despre concursuri la care intrările pe tabloul principal sunt foarte grele.

- Ce te agasează cel mai tare la un adversar?
- Cei care sunt constanți și comit puține greșeli. Și cei cărora le plac punctele lungi, care nu mă favorizează din cauza fizicului meu. Dar încerc să contracarez cu serviciul și cu viteza imprimată loviturilor pentru a încheia cât mai repede o minge.

„Îmi place, nu-mi place, trebuie să fiu robot pe teren”

- Părinții, rudele, prietenii obișnuiesc să te însoțească la turneele externe?
- Am călătorit deseori cu tata la competiții în jurul lumii, dar, de la o vârstă încolo, trebuie să mergi în primul rând cu antrenorul. Când eram mai mic, pe la 10-11 ani, veneau și amicii. Se întâmplă rareori însă asta în prezent.

- Te încarcă pozitiv însă să știi că acolo, în tribună, e cineva la care ții mult? Contează detaliul ăsta?
- Da, dar depinde de fiecare jucător cum e construit. Unora le place să fie susținuți, alții se încarcă atunci când sunt huiduiți. Pe mine nu mă influențează aceste aspecte din afara terenului. Mintea mea e doar la ce am de făcut în meci.

- E cumva un stil robotizat, de acord? De fapt, tenisul de azi s-a transformat parcă într-o competiție între jucători-roboți: bagi o fisă și-i vezi într-o dispută departe de spectacolele de altădată!
- Trebuie să fii robot, să te setezi pe ceea ce ai de făcut. Nu contează adversarul, antrenorul, arbitrul. Este vital doar să fii tu însuți, cu munca și focusul tău. Așa este, tenisul s-a schimbat mult chiar și față de acum 10-15 ani. S-a avansat pe partea de tehnologie și în pregătirea fizică, dar, îmi place, nu-mi place, sunt obligat să țin pasul. Să-mi creez același joc agresiv și robotic, adică exact ce mi-a adus succes momentan.

Nu știu în ce stare mentală e acum Simona Halep și nici n-am văzut ultimele ei meciuri. Dar îi doresc tot binele din lume și sper să se întoarcă în Top 10 mondial
Luca Preda, locul 5 ITF, pentru GSP.ro

„Abia aștept să mă realătur echipei de Cupa Davis”

- Publicul duce dorul unei echipe de Cupa Davis care să facă din nou tribunele să fiarbă. Sunt încă departe în viitor aceste vremuri? Și cum se ciocnesc orgoliile într-o echipă? Fiindcă acolo e un conglomerat de personalități!
- Mă bucur foarte mult pentru băieți că au câștigat meciul cu China în septembrie și le urez succes mai departe. Sper să mă realătur echipei cât mai curând! E adevărat că, în orice echipă, sunt multe orgolii, dar e loc pentru toată lumea în top. Dacă un jucător ajunge locul 30 în lume, iar eu sunt 29, nu cred că am fi supărați unul pe altul. Prin urmare, le țin pumnii mai departe!

- Luca Preda peste cinci ani, măcar un sfert de finală într-un Grand Slam?
- Mi-aș dori ca până atunci să devin chiar numărul 1 mondial. E ceea ce gândesc în fiecare zi. O să am 23 de ani atunci, nu mi se pare un obiectiv imposibil. Fiecare are un vis, iar asta a însemnat marea provocare de mic, de când m-am apucat de tenis.

- Glumind puțin, au ieșit sau ies din scenă Federer, Nadal, Djokovic, va fi cale liberă spre vârf!
- A fost o epocă unică în istorie. Nici înainte și nici după, probabil, nu va mai exista cineva care să domine tenisul de maniera în care au făcut-o cei trei. Dar e clar că locul 1 ATP nu va mai însemna un monopol. Evident, rămâne însă o misiune extrem de complicată!