Articol de David Istrate - Publicat luni, 21 octombrie 2024 13:10 / Actualizat luni, 21 octombrie 2024 13:44
Novak Djokovic, tenismenul cu cele mai multe Grand Slam-uri câștigate (24), a vorbit, în cadrul unui interviu pentru La Nacion, publicație din Argentina, despre copilăria lui și despre modul în care a experimentat bombardamentul NATO din martie-iunie 1999, când a fost nevoit să devină omul de încredere al tatălui său în conducerea familiei.
Novak Djokovic (37 de ani) este unul dintre cei mai buni jucători de tenis din istorie. Are 24 de titluri de Mare Șlem în palmares (10 Australian Open, 7 Wimbledon, 4 US Open, 3 Roland Garros) și este la un singur turneu câștigat de o bornă uimitoare: 100 de titluri.
Dacă în prezent viața lui Djokovic pare extraordinară, lucrurile nu au stat mereu așa. Sârbul provine din Balcani, o zonă care a trecut prin multe conflicte în ultima decadă a secolului trecut.
Novak Djokovic: „Auzeam sirenele și alarmele... Ne trezeau în fiecare noapte”
Într-un interviu acordat pentru La Nacion, o publicație din Argentina, Djokovic a povestit despre cum a experimentat războiul:
„E o oroare. E cel mai rău lucru pe care ar putea cineva să-l experimenteze. E frica de necunoscut – nu știi când poate să explodeze o bombă lângă tine. Timp de două luni și jumătate, am experimentat asta zi și noapte. Auzeam sirenele și alarmele care sunau atunci când avioanele se apropiau. Ne trezeau în fiecare noapte, în timp ce dormeam profund, și trebuia să ne luăm bagajele și să mergem în adăpost”, a mărturisit campionul olimpic din acest an.
Djokovic a descris o întâmplare care o are ca protagonistă pe mama lui și a explicat cum această experiență l-a făcut mai puternic:
„Îmi amintesc că, într-o noapte, mama mea s-a trezit și a dat cu capul de calorifer și a căzut inconștientă. Dormeam toți împreună și, în acel moment, tata s-a trezit. Eu aveam 12 ani, frații mei aveau 8, respectiv 4 ani și plângeau. Era o panică foarte mare. Dar a fost o experiență care ne-a făcut mai puternici ca familie, ca oameni. Din nou, nu îi doresc asta nimănui. Trebuie să fiu foarte clar: nu cred că cineva trebuie să treacă prin război pentru a deveni puternic. Sunt și alte moduri de a dezvolta forța mentală însă, pentru mine, [războiul] a fost o parte importantă din formarea mea”.
Războiul l-a maturizat pe Djokovic: „Tatăl meu vorbea cu mine ca și cum aș fi fost un adult”
Având în vedere că Novak Djokovic este născut în 1987 și că amintirile pe care le-a povestit s-au întâmplat atunci când avea 12 ani, putem să afirmăm că acestea au avut loc în timpul Războiului din Kosovo (1998-1999).
Din 24 martie 1999 și până în 10 iunie 1999, NATO a luat decizia de a bombarda Iugoslavia (din care făcea parte Serbia), considerând că aceasta a realizat o epurare etnică a albanezilor. Acela a fost momentul în care Novak a devenit aliatul tatălui său în conducerea familiei:
„Foarte rapid, când eram încă un copil, a trebuit să mă maturizez și să îmi asum responsabilități. A trebuit să împart rolul cu tatăl meu fiindcă eram cel mai mare copil. El vorbea cu mine ca și cum aș fi fost un adult. Îmi zicea ce să fac, să am grijă de frați, era război. Toată lumea se panica, toată lumea era pierdută, toți urlau și tuturor le era frică. Întorcându-mă la acea vreme, mi se face pielea de găină și simt fiori pe șira spinării. E o senzație teribilă”, a povestit sârbul pentru La Nacion.
Novak Djokovic (@DjokerNole) habló en exclusiva con @LANACION y se refirió a lo que fue su infancia en Serbia, atravesada por la guerra. Mirá el mano a mano de Sebastián Torok (@sebatorok) con el máximo ganador del Grand Slams pic.twitter.com/xONHQTDjqY
— LA NACION (@LANACION) October 18, 2024
„Când mă uit la Orientul Mijlociu în ultimii 20-30 de ani, cum bombardează totul, mi se frânge inima”
Djokovic a mai rememorat cum ziua de naștere de când a împlinit 12 ani i-a fost stricată de un bombardament:
„Îmi amintesc când am sărbătorit 12 ani, eram la clubul de tenis și am văzut un avion. Alarmele au început să sune și, dintr-odată, avionul a început să bombardeze o bază militară, dar și spitale, școli și poduri. Mă gândeam „Ce pot face aici? Nu pot face nimic”. Iar acest sentiment era cel mai rău. Frica de a fi fără control, fără putere.
E o putere mai mare care poate face orice, care te poate distruge oricând. Văzând asta întâmplându-se în Orientul Mijlociu în ultimii 20-30 de ani, văzând cum bombardează totul, mi se frânge inima. E de necrezut că în secolul 21, cu toată istoria pe care o cunoaștem, încă folosim puterea armelor în acest mod asupra oamenilor nevinovați. E incredibil”, a concluzionat Novak Djokovic.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
