Selmani-Huja, brânci sau geopolitică?

Atacantul lui Dinamo s-a dus după fundașul Petrolului, într-un fel de pressing mai mult ca să fie, pentru că era clar că Selmani nu mai poate avea acces la minge.

L-a îmbrâncit pe Huja în afara terenului (noroc că acolo era banca dinamovistă, a agresorului, că dacă era a celui agresat poate că se lăsa mai rău), a venit mai multă lume, s-au pus mâini în gât de o parte și de alta, nimeni n-a lovit pe nimeni, iar Feșnic a rezolvat cazul cu două cartonașe galbene, câte unul pentru fiecare din protagoniștii inițiali.

Ai lui îl laudă

O fază cum sunt multe la fotbal, unde nu se dă numai cu exteriorul, ci mai sunt și brânci, și mâini în gât, și sudalme, și vorbe aspre. Selmani spune însă că au fost mult prea aspre, de țară, de mamă, de soră.

Conflictul româno-kosovar s-a reaprins la Ploiești. Iar ”victma” Selmani a primit aprecieri în țara de baștină, ”Indeks Online” titrând patriotic-revluționar ”Le-a arătat românilor cine sunt kosovarii”.

Adică nemernicilor acelora de români care i-au așteptat un ceas în ger, pe Arena Națională, în timp ce compatrioții lui Selmani mâncau pizza în căldura vestiarului și lăsau mizerie ca la porci în urma lor.

Nu-l confirmă nimeni

Nimeni nu știe ce și-au spus Huja și Selmani în miezul acelui conflict (stins repede!) de la Ploiești.

Fundașul Petrolului și-a expus însă, la Fanatik Superliga, propria versiune. Că nu i-a zis nimic de țară, de mamă, de soră, pentru că nici n-avea de unde să știe că Selmani are o soră, putea foarte bune să aibă șapte frați sau să fie singur la părinți.

Dar dacă Huja i-ar fi zis de soră și de țară, pesemne colegii lui Astrit de la Dinamo ar fi confirmat. Sau ar fi confirmat cei de pe banca lui Dinamo, dar nimeni nu și-a susținut cu vreo silabă camaradul, semn că n-a prea fost așa. Când tu spui ceva și nu te susține nimeni, deși erau mulți de-ai tăi prin preajmă, înseamnă că ai cam mințit.

Să ne înțegem, Selmani e un jucător bun, e golgheterul la zi al campionatului românesc, și chiar dacă e ocolit de selecționerul Franco Foda, pentru România și pentru Dinamo de astăzi el e ce trebuie. Nu e însă ce trebuie ce face el.

Nu brânciul, nu mâna în gât, din astea se mai întâmplă (va fi suspendat runda viitoare, dar cartonașul galben n-are nicio legătură cu declarațiile sale de după meci). Alăturea cu logica e victimizarea aceasta, căutatul nodului în papură, mutatul unor lucruri banale de pe terenul de joc către gheața atât de subțire a geopoliticii.

Un adversar nu un kosovar

Fotbalul e cel pe care-l știm și chiar dacă nimeni nu încurajează îmbrâncelile și rățoitul la adversari, ele au fost, sunt și vor mai fi. Însă în momentul în care intri pe teren cu idei preconcepute, că are cineva ceva cu tine doar pentru că ești kosovar, nu e în regulă.

Orice fundaș ar fi fost îmbrâncit ca Huja, ar fi avut un dram de ripostă chiar dacă agresorul era burkinabez, inuit din nord sau pigmeu din Jungla Amazoniană, ba chiar dacă-i era cunoștință veche, prieten, fost coleg.

Să te joci însă cu bricheta pe lângă un butoi cu pulbere al Balcanilor, al cărui conținut poate că nici nu-ți este foarte clar, nu mai e geopolitică, e doar tupeu și lipsă de bun-simț.