)
Articol de Mihai Mironică - Publicat vineri, 13 decembrie 2024 15:14 / Actualizat vineri, 13 decembrie 2024 18:37
Iată că vineri 13, și de la ora 13, se pot întâmpla lucruri extrem de plăcute și nu înfiorătoare, așa cum spune o superstiție. Nici dacă ne comandam noi grupa de calificare pentru Mondial nu puteam alege ceva mai accesibil decât Austria din prima urnă, Bosnia-Herțegovina din a treia.
Pentru pasionații de istorie, sună a turneu amical între națiuni din Imperiul Habsburgic. Pentru pasionații de teorii ale conspirației, grupa pare una special asamblată pentru un membru al Consiliului FIFA așa cum este președintele FRF, Răzvan Burleanu.
Nu știu cât e concidență sau nu, dar în „deceniul Burleanu” la FRF, am avut parte de multe ori de niște grupe preliminare “mai mult decât perfecte” și de niște arbitraje prietenoase, în contrast cu ce nenorociri ni s-au întâmplat deseori în epoca Mircea Sandu. Și am știut să profităm de grupele preliminare ideale pentru EURO 2016 și EURO 2024, calificându-ne de fiecare dată.
Niciodată în istorie drumul nostru spre Mondial nu a fost mai deschis, mai ofertant decât acum. Nu doar că avem o grupă preliminară cu Austria, Bosnia- Herțegovina, Cipru și San Marino, în care primul loc merge automat la Mondial și al doilea la baraj, dar avem și alternativa accesării barajului prin Nations League.
Poate doar în preliminariile Mondialului din ‘98 să mai fi fost o cale atât de lină spre calificare, când am fost în grupă cu Irlanda, Islanda, Macedonia, Lituania și Liechtenstein. România a avut 9 victorii și un egal în acele preliminarii, dar ne-am câștigat atunci dreptul de a fi într-o astfel de companie accesibilă și pentru că eram capi de serie după două Mondiale și un EURO la care participaserăm în acel deceniu de aur din anii ‘90.
Lucescu se întâlnește cu trecutul dureros
Mircea Lucescu se întâlnește cu trecutul său de la națională. Pe Cipru o învingea în preliminariile fabuloase pentru EURO ‘84, dar și recent, în Nations League.
Cu Austria, a trăit prima mare dramă a carierei sale de antrenor, fiind demis de la națională după o victorie cu 4-0 împotriva austriecilor, în preliminariile lui EURO ‘88. Cred că aceea a rămas cea mai dureroasă demitere din cariera atât de îndelungată a marelui antrenor. Un meci după care Lucescu și-a spus că nu va mai accepta să vină vreodată la națională.
La prima ediție din Nations League, am obținut un succes entuziasmant în Austria, scor 3RĂ2. Mirel Rădoi era la începutul unui mandat care promitea foarte mult. Am pierdut însă apoi cu Austria acasă și, treptat, magia adusă de tânărul selecționer la națională s-a estompat.
Austria ne-a oprit din drumul spre EURO ‘88. O face și acum?
În 1987, aveam nevoie de o victorie la Viena pentru a ne califica la EURO ‘88. A fost doar 0-0. Acum, Austria este o echipă nici prea prea, nici foarte foarte. A jucat recent în Nations League la un nivel mai ridicat decât noi, în Liga B, unde a terminat după Norvegia, dar înaintea Sloveniei și Kazahstanului. Teoretic, ne este superioară, dar această generație a României, alintată “de suflet”, a depășit în ultimii doi ani echipe care erau mai bine cotate, Elveția și Ucraina.
Mihai Stoichiță, aflat alături de Lucescu la tragerea la sorți, e urcat pe cel mai înalt catarg al corabiei conduse de Il Luce și, de acolo, strigă: pământ! În zare, se vede America: Statele Unite, Mexic, Canada. Ce-o fi în sufletul fostului căpitan de vas, Edi Iordănescu, cel care n-a dorit să se aventureze pe un Atlantic care, iată, e ocolit de mari furtuni? Probabil un uriaș regret.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
