Articol de Luminiţa Paul, Cristi Preda (foto) - Publicat vineri, 22 august 2008 00:00
"Ştiţi ce e acela un zero?". La Silk Market afli cum dispar zerourile şi cum poţi lua tot felul de lucruri cu preţul cerut iniţial de cinci sau chiar de zece ori mai mic
"Cît costă rochia asta?". Fata tastează repede pe calculator: 1.550 de yuani. "Cîîît?". Parează mirarea clientului cu abilitate feroce. "E mătase sută la sută, gulerul brodat manual, muncă multă, prietene". Engleza e surprinzător de bună şi de cursivă. Contraoferta cumpărătorului n-o mulţumeşte, doar 150 de yuani. Hollywoodul a pierdut o actriţă de Oscar. "Aţi uitat cumva un zero? Ştiţi ce e acela un zero? Z-e-r-o", recită ironic cu o faţă complet inocentă. N-are succes. Tot 150 apare pe ecran.
Trece brusc de la sarcasmul fin la dramă. E aproape să plîngă. "Şi eu ce mai cîştig, dragul meu? Şeful meu o să mă omoare!", spune, făcînd semn cu palmele strînse în jurul gîtului. Clientul rămîne ferm, 150, apoi dă semn că renunţă. Alertă! Se atîrnă de mînecă, suspină, "OK, OK!", şi acceptă. Vine apoi actul doi al negocierii. Cîte bucăţi vrei să iei? Pînă la urmă, frumoasa rochie de mătase face 100 de yuani, adică în jur de 10 euro. Cumpărătorul îşi ia punga, nici un bon, ce bon ar fi valabil pentru un preţ care se schimbă la fiecare minut?, şi pleacă. În urmă însă, zîmbetul chinezoaicei, pitit în colţul gurii, dezvăluie că afacerea mai bună tot ea a făcut-o.
Acesta este Silk Market. Un fel de Unirea de pe vremuri, înălţat pe cinci niveluri, cu spaţii înghesuite unul într-altul. Locul unde se găsesc de toate. Locul unde se vorbesc toate limbile. Dacă nu merge engleza, "socks you wanna buy now, this way, please", fata de la raionul cu ciorapi ştie şi ceva franceză, "des chausettes", spaniolă, "hola, mi amigo", iar cînd nu e nimeni prin preajmă citeşte de pe o hîrtiuţă, apoi repetă salutul în poloneză, "dzin dobry, kolega".
Comercianţii au o singură spaimă: poliţia. Atunci nu mai scot nimic de sub tejghea, fac semn să taci sau aşteaptă să treacă pericolul. Dacă trece, pentru că o vînzătoare de lenjerie intimă s-a trezit cu două sacoşe de marfă confiscate şi autorizaţia smulsă de pe perete.
Beijingul are destule mall-uri cu marfă şi preţuri aproape identice celor din Europa. Raiul cumpărăturilor e însă într-un loc ce poartă numele unei invenţii chinezeşti. Drumul Mătăsii nu mai ascunde taine, ele se vînd cu echivalentul a 10 euro.
Dacă ai nervi tari la negocieri, preţul scade spectaculos. Lucrurile poartă nume de firmă, iar calitatea este foarte bună. Iată cam ce poţi cumpăra şi pentru ce bani:
"Ştiţi ce e acela un zero?". La Silk Market afli cum dispar zerourile şi cum poţi lua tot felul de lucruri cu preţul cerut iniţial de cinci sau chiar de zece ori mai mic
"Cît costă rochia asta?". Fata tastează repede pe calculator: 1.550 de yuani. "Cîîît?". Parează mirarea clientului cu abilitate feroce. "E mătase sută la sută, gulerul brodat manual, muncă multă, prietene". Engleza e surprinzător de bună şi de cursivă. Contraoferta cumpărătorului n-o mulţumeşte, doar 150 de yuani. Hollywoodul a pierdut o actriţă de Oscar. "Aţi uitat cumva un zero? Ştiţi ce e acela un zero? Z-e-r-o", recită ironic cu o faţă complet inocentă. N-are succes. Tot 150 apare pe ecran.
Trece brusc de la sarcasmul fin la dramă. E aproape să plîngă. "Şi eu ce mai cîştig, dragul meu? Şeful meu o să mă omoare!", spune, făcînd semn cu palmele strînse în jurul gîtului. Clientul rămîne ferm, 150, apoi dă semn că renunţă. Alertă! Se atîrnă de mînecă, suspină, "OK, OK!", şi acceptă. Vine apoi actul doi al negocierii. Cîte bucăţi vrei să iei? Pînă la urmă, frumoasa rochie de mătase face 100 de yuani, adică în jur de 10 euro. Cumpărătorul îşi ia punga, nici un bon, ce bon ar fi valabil pentru un preţ care se schimbă la fiecare minut?, şi pleacă. În urmă însă, zîmbetul chinezoaicei, pitit în colţul gurii, dezvăluie că afacerea mai bună tot ea a făcut-o.
Acesta este Silk Market. Un fel de Unirea de pe vremuri, înălţat pe cinci niveluri, cu spaţii înghesuite unul într-altul. Locul unde se găsesc de toate. Locul unde se vorbesc toate limbile. Dacă nu merge engleza, "socks you wanna buy now, this way, please", fata de la raionul cu ciorapi ştie şi ceva franceză, "des chausettes", spaniolă, "hola, mi amigo", iar cînd nu e nimeni prin preajmă citeşte de pe o hîrtiuţă, apoi repetă salutul în poloneză, "dzin dobry, kolega".
Comercianţii au o singură spaimă: poliţia. Atunci nu mai scot nimic de sub tejghea, fac semn să taci sau aşteaptă să treacă pericolul. Dacă trece, pentru că o vînzătoare de lenjerie intimă s-a trezit cu două sacoşe de marfă confiscate şi autorizaţia smulsă de pe perete.
Beijingul are destule mall-uri cu marfă şi preţuri aproape identice celor din Europa. Raiul cumpărăturilor e însă într-un loc ce poartă numele unei invenţii chinezeşti. Drumul Mătăsii nu mai ascunde taine, ele se vînd cu echivalentul a 10 euro.
Dacă ai nervi tari la negocieri, preţul scade spectaculos. Lucrurile poartă nume de firmă, iar calitatea este foarte bună. Iată cam ce poţi cumpăra şi pentru ce bani: