)
Articol de Ioana Mihalcea - Publicat vineri, 06 ianuarie 2023 20:24 / Actualizat duminica, 08 ianuarie 2023 00:28
Dincolo de fotbalistul Gianluca Vialli, unul dintre cei mai mari atacanți din istoria Italiei, a existat un om extrem de inteligent. Gândurile sale despre viață, în ciuda problemelor grave de sănătate, sunt imposibil de uitat.
La fel ca îmbrățișarea eternă cu Mancini. Gemenii golului s-au regăsit după finalissima cu Anglia, de la Euro 2021. Uniți de un trecut strălucitor, într-un prezent de o bucurie imensă, întunecată însă de amenințarea dușmanului care revenise în corpul lui Vialli cu câteva luni înainte. Sau, așa cum a insistat chiar el, de-a lungul suferinței sale, o bucurie accentuată tocmai de această boală, prin conștientizarea importanței fiecărui lucru trăit.
"Ricordi, sbocciavan le viole
— Corriere dello Sport (@CorSport) January 6, 2023
con le nostre parole
Non ci lasceremo mai, mai e poi mai"
💔#CorrieredelloSport #Vialli #vialli #GianlucaVialli #Mancini #Italia pic.twitter.com/smKk6gcrtl
Mai presus de toate acestea sunt însă cele două dorințe ale lui Vialli, rostite de mai multe ori de-a lungul timpului: de a muri după părinții săi și de a-și putea duce fiicele (Olivia și Sofia) la altar, când se vor mărita. Soarta nu i le-a îngăduit.
„Acum că sunt și eu tată, realizez că nu e ceva mai rău decât să pierzi un copil. Așa că am făcut un jurământ: să nu permit să se întâmple asta părinților mei. Vreau să rămân în viață cât de mult posibil, pentru că nu vreau ca ei să treacă prin așa ceva. Acesta e obiectivul meu”, spunea Vialli.
Copilul neprevăzut
Născut la Cremona, pe 9 iulie 1964, Luca era cel mai mic din 5 frați, Mila, Nino, Marco și Maffo. Tatăl său, Gianfranco, are 92 de ani, iar mama, Maria Teresa, 87 de ani.
„Sunt copilul care nu era prevăzut”, glumea Vialli mereu, recunoscând că a avut o copilărie agitată. „Mama ne-a făcut între 20 și 30 de ani, iar la mine cred că-și consumase deja toată energia”.
„Arriverà la fine, ma non sarà la fine...”
Gianluca Vialli a fost unul dintre primii mei jucători favoriți, când eram un copil absolut fascinat de Chelsea a lui Dan Petrescu. Acei ani cu Gianfranco Zola, Gustavo Poyet, Tore Andre Flo, Roberto Di Matteo sau Dennis Wise au fost fabuloși. Îmi amintesc un Vialli letal în fața porții, ce părea arogant, curajos și puțin nebun. Idolul perfect.
Perioada Sampdoria nu am prins-o, însă mesajul de azi al formației din Genova transmite o tristețe pe care doar o uriașă pasiune o poate genera. Descrie perfect omul și fotbalistul, cu detaliile care l-au făcut unic pe toate planurile, așa că voi relua câteva pasaje mai jos:
„Frumos și puternic, cu acel număr 9 pe spate și cu tricolorul în dreptul inimii. Unul dintre noi. [...]
Indiferent ce tricou ai purtat în drumul tău prin Europa, ridicând trofee în diverse echipamente și culori, Gianluca Vialli a fost sampdoriano și Sampdoria a fost cu Gianluca Vialli. Cu tine la victorii și la înfrângeri, la sănătate și la boală. De la Berna la Goteborg, de la Marassi, din acel 19 mai 1991, la Wembley, un an și o zi mai târziu. Și din nou pe Wembley în iulie 2021: eram toți în acea îmbrățișare cu Mancio, în acele lacrimi pe care nu le vom uita niciodată.
Nu vom uita nici cele 141 de goluri, foarfecile tale, bluzele de cașmir, cercelul, părul tău vopsit blond, jacheta ta «bomber», de ultras. Ne-ai dat atâtea, ți-am dat atâtea. Da, a fost iubire, reciprocă, infinită. O iubire care nu moare azi, odată cu tine. Vom continua să te iubim și să te adorăm pentru că - știi bine - ești mai mare ca Pele (n.r. versurile melodiei dedicate de fani lui Vialli: „Luca Vialli, Luca Vialli, Luca Vialli alè alè / Noi ti amiamo e ti adoriamo, tu sei meglio di Pelé”).
Și pentru că, în ciuda tuturor lucrurilor, frumosul nostru sezon (n.r. La Bella Stagione, numele cărții și al documentarului despre sezonul magic al Sampdoriei încheiat cu titlul din 1991) nu se va termina niciodată. Va continua să strălucească în cerul albastru în care tu, Luca, ai înscris pentru totdeauna. «Pentru cine?». «Pentru noi!»”.
Emoționant și mesajul de adio al lui Gianfranco Zola:
Am învins împreună atâtea partide și am împărțit unele dintre cele mai frumoase clipe din viețile noastre. În dragostea noastră pentru fotbal, am mai fost și rivali uneori. Fără menajamente, dar cu respect maxim. Pentru că, în fond, am fost mereu aceiași: doi băieți italieni și o minge. Ciao, Luca, tovarăș de călătorie
„Voiam să rămân acel Vialli pe care-l cunoșteau”
Câteva dintre citatele memorabile ale lui Gianluca Vialli din ultimii ani:
Mi-e frică de moarte. Nu știu când se va stinge lumina și ce e de cealaltă parte. Dar sunt și curios să descopăr, într-un fel. Îmi dau seama că spectrul morții te ajută să înțelegi și să apreciezi viața
Am o stare de anxietate pentru că nu pot termina toate lucrurile pe care vreau să le fac, dar sunt norocos că pot fi implicat în aceste proiecte. Boala nu e doar suferință. Sunt și altfel de momente. Viața e 20% ce ți se întâmplă și 80% felul în care reacționezi la ce ți se întâmplă
Știam că va fi dur să le spun celorlalți ce se întâmplă, familiei. Niciodată nu vrei să-i faci să sufere pe cei care te iubesc. Te simți chiar puțin rușinat, ca și cum ar fi vina ta că treci prin asta. Uneori purtam un tricou pe sub cămașă, ca să nu-și dea lumea seama că sunt slab, bolnav, să rămân acel Vialli pe care-l cunoșteau
Nu pot considera că boala e o luptă, deoarece știu că voi ieși distrus din ea. Voi considera cancerul un tovarăș de drum nedorit, care poate mă va lăsa în pace cândva
Am fost un jucător și un om puternic, dar și fragil, poate cineva se va recunoaște în povestea mea. Sunt aici, cu defectele mele, fricile mele, dar și cu dorința de a face ceva important. Aș vrea să fiu o sursă de inspirație pentru alții. Vreau să spună „N-am renunțat, pentru că nici tu nu ai renunțat”
Copiii noștri ne urmează exemplul mai mult decât cuvintele. Am încercat să le învăț pe fiicele mele că fericirea depinde de perspectiva pe care o ai asupra vieții. Nu trebuie să-ți dai aere, trebuie să vorbești mai puțin și să asculți mai mult. Să fii mai bun în fiecare zi. Să râzi des. Să-i ajuți pe ceilalți. Acesta e secretul fericirii
A Vialli volley at Highbury in 1991.
— A Funny Old Game (@sid_lambert) January 6, 2023
What a goal. What a player. What legacy he leaves behind.
💔pic.twitter.com/gWBEJfyRKX
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
