Articol de GSP - Publicat joi, 06 octombrie 2022 11:15 / Actualizat joi, 06 octombrie 2022 11:43
Bănel Nicoliță a fost invitat la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, unde a vorbit pe larg despre proiectul său de suflet, echipa din Făureiul natal, dar care i-a cauzat mai multe probleme decât bucurii. Acesta vorbește inclusiv despre implicarea familiei sale în viața echipei care a promovat din Liga 4 în Liga 3, dar care acum a intrat în faliment.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată miercuri de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Bănel, ultimii ani te-au găsit pe-un teren de fotbal din Făureiul natal.
- Istoria cu Făureiul s-a dus! Un eșec al meu. Un eșec financiar, dar și familial. Acolo când am ales să investesc mi-am pierdut și familia în același timp. Nu mai contează câți bani am băgat. Când eram mic, am spus că atunci când voi ajunge jucător mare și mă voi lăsa, primul lucru pe care-l voi face va fi să investesc la Făurei. Așa am făcut. Am fost jucător, antrenor, acționar.
- Erai omul bun la toate.
- Omul care făceam de mâncare, căram apă, îi antrenam... Făceam totul! Pe lângă ce făceam eu, mi-am mai băgat și familia. Mama pregătea mâncarea pentru toată echipa, băieții dormeau la mine. Era ca un cantonament. Nu știu dacă mai există așa ceva în România. Eu mi-am făcut casa în 2008 pentru familia mea, și acolo dormeau jucătorii. Avem opt camere.
- Și plăteau măcar?
- Fiind casa mare, am întrebat-o pe mama dacă acceptă. Nimeni nu plătea absolut nimic. Mama făcea mâncare din plăcere fiindcă știa nebunia mea. La masă erau câte 20-30 de oameni. Plus că eram eu și frații mei. Suntem șase în total, cinci băieți și-o fată. Mi-am asumat eșecul... Mi-am dorit să fac ceva pentru acel oraș.
„Mi-au furat țevile și plasele...”
- Când ai preluat tu echipa...
- Era vai de mama ei, în Liga a 4-a. Am schimbat vestiare, am făcut dușuri, am făcut multe. Am încercat să le ofer ceva pozitiv, dar mi-au furat țevile, plasele, tot! Eu am făcut ce a depins de mine. Am promovat în Liga a 3-a și am demonstrat tuturor că sunt unic, făcând totul pe banii mei și pe nebunia mea. Primăria ne-a promis două miliarde, însă îi băgau când voiau ei.
- Chiar că ai fost curajos, nu glumă.
- Mi-a fost greu pentru că aveam jucători care avea nevoie de motorină, de masă, de multe chestii. Unii au mai înțeles situația. Cel mai mare salariu cred că a fost 2.000 de lei, 400 de euro. Lumea venea la meciuri și asta a fost bucuria mea! La un moment dat a jucat Rapidul acolo și a venit tot satul.
„Mama și frații mei mi-au zis că sunt nebun”
- Pierdeai bani, de ce te nu te-ai oprit?
- Mama și frații mei mi-au zis că sunt nebun! Eu am băgat tot acolo și mi-am asumat. Chiar dacă nu iese la final cum mi-am dorit, eu îmi fac damblaua! M-am gândit la copii, că poate găsesc doi, trei care să joace ca mine. Și fotbalul să fie singurul lucru care să-i scoată din sărăcie.
- Spuneai că ai pornit din sărăcie.
- Din toate punctele de vedere. Niciodată nu mi-a fost rușine și mereu am fost cu capul sus. Mama lucra azi la cineva, mâine la altcineva. Tata avea și el un serviciu și lucra pe unde găsea. Toți copiii am rămas cuminți și mama e mândră de noi. Că ne-am văzut de școală, de fotbal, nu am necăjit-o. Toți au făcut fotbal pentru că eu i-am tras după mine. Au văzut în mine că sunt bun.
CITEȘTE ȘI:
)
)
)
)
)
)
)
