CORESPONDENȚĂ GSP DIN ANTALYA Daniel Pancu, interviul începutului de an: „100% am mai fost mai respectat acolo decât în Giulești" » Cum îi compară pe Șucu și Copos și de ce titlul nu vine nici acum la Rapid: „Nimic nou sub soare pentru ei!”

Plecat în cantonament ca-n tinerețe, acum în alt rol, idolul Giuleștiului se simte în elementul lui în Turcia, țara care i-a schimbat definitiv percepția despre fotbal și viață în urmă cu două decenii. Pancu recunoaște că marele vis rămâne cel de a o antrena pe Beșiktaș și vorbește deschis despre filosofia și aspirațiile sale, într-un interviu de 45 minute, fără prelungiri, acordat Gazetei în hotelul Sueno din Belek, locul unde-i cazată și dragostea dintâi, Rapidul.

Căutat de un club din Turcia la finalul anului trecut, Pancu spune de ce a ales să continue munca de la U21, care-i mai e relația cu „rebelul" Tavi Popescu și cum îi compară pe rapidiștii făcuți, nu născuți, Copos și Șucu.

DRĂGUȘIN, LA TOTTENHAM

„Chiar nu știu cum a gândit-o” » Ce nu a înțeles Daniel Pancu din transferul lui Drăgușin la Tottenham: „Întrebați-l, sunt curios ce vă răspunde!”

Daniel Pancu, încrezător că va duce naționala U21 la un nou turneu final: Avem mai mult de 50% șanse de calificare. Dar sistemul e puțin ciudat”

- Domnule Pancu, ce concluzii ați tras după primele zile de cantonament? 
- Suntem aici pentru a avea o imagine mai clară asupra unor jucători care nu prea joacă în campionat, fiindcă în aceste teste de verificare li se dau minute tuturor. Vrem să ne facem o imagine mai clară asupra calităților lor, asupra posturilor pe care evoluează. În caz că e nevoie, normal că vom apela la ei.

- Avem în față un an extrem de important pentru naționala U21, bănuiesc că sunteți aici pentru a-i monitoriza pe jucători și mai atent decât o făceați înainte. 
- E anul decisiv pentru calificare, da. 2023 a fost un an foarte bun pentru Federația Română de Fotbal, ne dorim cu toții să avem parte de continuitate și, de ce nu, să ținem ștacheta ridicată, ba chiar să o ducem cât mai sus.

- Simțiți o presiune în plus? Naționala U21 a fost la precedentele turnee finale, s-a creat un fel de tradiție, chiar dacă ultima oară am participat în calitate de țară organizatoare, într-adevăr. 
- Întotdeauna e presiune și, în momentul de față, avem mai mult de 50% șanse de calificare. Suntem la 51%, asta înseamnă că e bine. Sistemul e puțin ciudat, se întinde pe o perioadă foarte lungă. Gândiți-vă că noi încă nu am jucat cu Muntenegru, îi vom întâlni în două dintre ultimele patru partide, care vor fi decisive. 

- Erați într-un moment bun. 
- Așa este. Echipa juca bine, am făcut un meci foarte bun și în Elveția, și cu Albania. Chiar și cu Finlanda, chiar dacă victoria a venit la ultima fază, în minutul 98. Jocul a fost unul bun, spre foarte bun. Dacă eram atenți la finalizare, am fi încheiat socotelile mai devreme. A fost și meciul de debut din Albania, dar nu cunoșteam bine jucătorii, echipa, am fost și neinspirat la schimbări. Dar a fost un joc care ne-a ajutat foarte mult. Vorbeai de presiune... Da! Există presiune, echipa națională are tradiție, dar sunt și lucruri foarte bune. Simt la jucători o mult mai mare încredere ei, simt o personalitate foarte puternică, îi simt cu mentalitate de învingători. Ăstea-s lucruri câștigate în timp. Așa a fost și la naționala mare. A fost o calificare... Dacă mai urmează una, deja jucătorii intră mai ușor în tricoul ăla.

Daniel Pancu remarcă o schimbare de abordare în Superligă: „Antrenorii au devenit preocupați de construcția jocului”

- Cum vi se pare nivelul din Liga 1? Ne-am întâlnit cu Bernd Storck de la Sepsi, spunea că a rămas plăcut impresionat de nivelul de aici, nu se aștepta ca toate echipele să joace ofensiv. Pare o diferență față de sezoanele trecute? 
- Da, da, da! Cu siguranță. Dacă ar fi venit cu 4-5 sezoane în urmă, ar fi avut cu totul altă impresie despre fotbalul românesc. Ne-am schimbat foarte greu, poate la 3-4 ani după ce s-au schimbat italienii, că și-au schimbat stilulul și vedem că se marchează foarte multe goluri în Italia. Și Liga 1 devenit una cu antrenori preocupați de construcția jocului, iar Mirel Rădoi a impus un stil la echipa națională, a pornit un trend. Foarte puțini antrenori, îi numeri pe degetele de la o mână, au rămas cu celebra „lungă și pe-a doua!”. Nu-i mai găsești, doar foarte, foarte rar! Noi trebuie să tindem spre fotbalul din Vest, cu ei trebuie să ne comparăm, la ei trebuie să ne raportăm. Văd și meciurile din campionatul Turciei...

- Așa. 
- Au rămas la fel de spectaculoase, aici au fost întotdeauna așa. De asta m-am și simțit atât de bine, e un fotbal deschis, un fotbal ofensiv, în care toți antrenorii și toate echipele urmăresc, în primul rând, să marcheze goluri, nu să nu primească. Plus că mereu s-a investit foarte mult aici.

Pancu n-are dubii: „Campioana din România nu prinde Top 6 în Turcia!”

- Chiar, campioana României unde s-ar clasa în Turcia? Pe 5, pe 6...? 
- Campioana noastră? Nu prinde primele șase, nu. Vorbeam cu Sinan Kaloğlu, antrenorul lui Gençlerbirliği, care mi-a fost coleg și la Beșiktaș, și la Bursa și l-am întrebat de curiozitate ce buget are el, la o echipă care are drept obiectiv evitarea retrogradării, chiar dacă acum e la jumătatea clasamentului. Aveau foarte puțin în comparație cu anii trecuți, 4 milioane de euro. Și l-am întrebat: «Dar echipele care se luptă la promovare?». Mi-a zis: «Cam 15-16 milioane».. Probabil că 15-16 milioane e bugetul echipelor noastre (n.r. - din România) din primele trei. Nu, echipa noastră campioană nu prinde primele șase în Turcia, sunt absolut convins. E și raportul investițiilor, n-ai cum! Iar drepturile TV de aici se vând, pe 3-4 ani, cu un miliard de euro. Sau mai mult.

- Apropo de Turcia, sunteți de câteva zile aici, alături de staff-urile naționalelor... Vă mai oprește lumea pe stradă, vă mai recunoaște chiar și aici, în Antalya? 
- Da. Întotdeauna. Sunt solicitat în continuare la fotografii. Pentru mine, un mic șoc a fost anul trecut, când am fost la derby-ul Beșiktaș - Fener. Meciul stătea să înceapă, nu prea mai era lume prin afara stadionului... Și apoi să văd oameni care veneau direct la mine, și dintre cei de la securitate, și dintre cei de la poliție! Am mulți prieteni turci în România și i-am întrebat: «Cum s-a întâmplat? Cum de știau că sunt eu? Merg pur și simplu pe stradă și vin la mine...». Și mi-au explicat clar că am rămas cu aceeași fizionomie, doar că am părul alb. Mi-au zis că e foarte simplu la mine să fiu recunoscut. Mi-au spus: «Arăți la fel, doar că ai părul alb».

- Simțiți o nostalgie, bănuiesc, când vedeți toate lucrurile acestea la ani buni de când ați plecat de aici. 
- Sigur! E o țară în care te faci foarte greu respectat ca străin. Trebuie să fii clar mai buni decât ei, să alergi mai mult decât ei, să bagi capul în contră la propriu! Așa te vor respecta până la final. Asta spre deosebire de mulți jucători din Superligă, care, nu știu... Au parte de un tratament foarte ospitalier, pentru că așa suntem noi, românii. Sunt respectați și iubiți fără să facă lucrurile acestea.

- De ce credeți că nu se întrebuințează suficient? 
- Mulți vin aici, au o perioadă foarte bună, în care sunt serioși, concentrați și responsabili... Iar după o perioadă, puteți să-i observați, mai ales după ce li se preungesc contractele, o să vedeți că performanța lor o ia mult în jos. Dacă ar fi după mine, contractele jucătorilor, fie ei români sau străini, le-aș face să aibă 60-70% garantat, iar restul în funcție de performanță, de minute, de jocuri, de meciurile câștigate. Așa îi ții întotdeauna motivați, concentrați, nu le-ai da niciodată prilejul să se relaxeze niciodată.

- Dar aici, odată câștigat respectul, se păstrează toată viața. 
- Da. Sunt o națiune care au o cultură deosebită, din punctul meu de vedere. Și au și o cultură a suporterului, cel puțin la Beșiktaș, unde am jucat aproape patru sezoane. Am avut două jocuri în care am fost conduși cu 3-0 acasă, iar suporterii cântau ca și cum am fi avut noi 3-0. Un joc s-a terminat 3-3, iar altul 4-4. Și dacă mai dura puțin, am fi întors. Sunt culturi diferite.

- Deci noțiunea de suporter de rezultat nu există aici.
 - Nu, nu. Aici, când se supără, au ceva cu antrenorul și cu conducerea. Dar să nu încurajeze echipa? Nu există!

Mai iubit la Rapid sau la Beșiktaș? Pancu a dat răspunsul: „Am fost mult mai respectat în Turcia decât în România”

- Unde v-ați simțit mai iubit? La Beșiktaș sau la Rapid? 
(n.r. - se gândește câteva secunde) - La Rapid să știi că am mai avut unele animozități cu publicul. Dar e normal, n-a scăpat nimeni în Giulești. Aici să știi că n-am avut parte de așa ceva. Beșiktaș e un club cu 15 milioane de suporteri, dar eu vorbesc de cei de pe stadion. Nu am avut niciun fel de problemă aici. Dar n-aș putea să fac o comparație. Ce pot să vă spun sigur, 100%, e că am fost mult mai respectat în Turcia decât în România. Asta o spun cu siguranță. Plus stea în muzeu și multe alte lucruri cu care rămâi.

- I-am auzit pe mulți spunând asta, chiar și Mircea Lucescu spunea că s-a simțit mai respectat în afara țării decât în România. 
- Dar toți spun asta. În România, pentru mine lucrurile sunt simple. Din momentul în care Hagi a fost înjurat la Constanța... Sau contestat, nu mai știu sigur ce s-a întâmplat, noi, muritorii de rând, nici nu are rost să mai vorbim. Nici nu are rost să ne mai plângem, să le luăm ca pe niște lucruri normale.

Daniel Pancu și ritualul unui bărbat la 46 de ani: „Mă antrenez aproape zilnic. Excese doar de Sărbători”

- Ați spus mai devreme că aproape semănați cu perioada în care jucați. Cum vă mențineți atât de bine, ce program aveți? 
- Mă antrenez aproape zilnic. Exces la mâncare, băutură... Doar în preajma Sărbătorilor, când mă relaxez total. A fost acum săptămâna Crăciunului, a fost Revelionul... Petrecere, party, am fost «out of service». După care e simplu: mă trezesc dimineață, dorm bine, mă antrenez aproape zilnic, fie că-i sală, fie că joc fotbal, fie că alerg în pădure. Alimentația contează și ea.

- Cum o gestionați? 
- Am rămas cu alimentația de fotbalist, cred că atunci îmi permiteam mai multe lucruri decât acum.

- Dar metabolismul era altul atunci. 
- Era altul. Dar și-acum îl forțez, pentru că după o vârstă, după 40 de ani, intervine sarcopenia - pierderea ușoară de masă musculară -, trebuie să învingi rezistența anabolică, trebuie să trezești fibra latentă, trebuie să lucrezi cu greutăți, iar eu o fac cu greutăți foarte mari, ca să simt. Dacă vreau să fac un sprint, mă urc pe bandă și fac sprint-sprint-sprint. Așa mă mențin. Sper să mă țină Dumnezeu în continuare, să pot să fac lucrurile acestea. Eu am avut norocul să joc în Italia la 21 de ani și m-a educat mult pentru viață. Am trecut de la ciorbele noastre și ce mâncam noi la altă alimentație, am avut șansa să mă cultiv pe partea asta și mi-a plăcut. Plus că și la jucători țin foarte mult la aspectul ăsta.

- Detaliați. 
- Deja, de la două kilograme, două kilograme și jumătate, nici pe la antrenamente nu prea mai au ce căuta. Și am salvat câteva cariere pe la Rapid, la jucătorii pe care i-am avut la Liga 3 și Liga 2, obligându-i și cântărindu-i în fiecare zi, cu o educație despre alimentație și nutriție. Au reușit să se definească, să li se cunoască și abdomenul la un moment dat, iar unii au mai jucat mult timp. Pentru că [înainte] aveau pur și simplu burtică, aveau strat de grăsime. Și încă mai sunt probleme de genul acesta, chiar și la lotul de tineret, unde am cei mai buni jucători din România. Sunt unii care încă mai suferă la aspectul ăsta și nu e normal! Consider că nu e normal. E o educație care ar trebui să înceapă undeva pe la 10-11 ani și s-o mențină pe toate planurile.

Sunt câteva probleme la jucători legate de nutriție, la controlul greutății, dar sunt lucruri care vin din urmă. Sunt chichiție din acestea... La noi, dacă trebuie să dormi la 23:00, ai noștri adorm la 00:00 - 00:30. Spui că nu contează, dar se adună. Unii se trezesc dimineață la 07:30, ai noștri ar prefera să doarmă până la 09:00. Iarăși se mai adună ceva. 

- Daniel Pancu, selecționer România U21

- Cât valora Daniel Pancu la apogeul carierei dacă ar fi jucat acum? 
- E greu de spus. Cea mai mare cotă a mea a fost undeva la 9 milioane. În comparație cu acum 20 de ani... Înmulțește cu 3 sau 4. Mi-a spus un manager că, normal, trebuie să înmulțești cu patru.

Pancu, după ce a asistat la antrenamentul FCSB-ului: „Mi-a trezit nostalgia”

- Ce relație aveți cu Edi Iordănescu? 
- Foarte bună, noi ne cunoaștem de mici. Am fost colegi la UEFA '96 la lot, avem întâmplări nostime împreună. Una pe la Reșița, Semenic, eram în cantonament și era viscol afară, două zile n-am ieșit din cabană. Venea ursul noaptea și ne ascundeam pe sub paturi pe acolo. Vorbesc de anii aceia, '92-'93-'94.

- Vă e dor de cantonamentele de odinioară, de rummy-ul din camere? 
- Eu nu jucam rummy, citeam seara întotdeauna. Fiecare cu ale lui. Aveam mulți colegi pasionați de rummy, a dispărut asta între timp. Nici nu mai știu dacă mai joacă. Acum stau cu alea (n.r. - consolele de PlayStation), se bat între ei, se împușcă dintr-o cameră într-alta, ascultă muzica aia pe care o ascultă... Dar mi-e dor de acele antrenamente... Am fost azi (n.r. - miercuri) la antrenament la FCSB...

- Așa. -
 Am văzut un antrenament foarte bun. A fost un mixt, a fost o parte tehnică și o parte fizică. Mi-au trezit puțin nostalgia, pentru că îmi plăceau antrenamentele de tipul ăla, eram chiar bun și mă simțeam foarte bine în perioada asta.

Primul cantonament cu Poli Iași l-am făcut la 16 ani la Predeal, la hotel Cioplea. Dimineața la 07:00, alergam printr-o zăpadă, știți cât de mare era? (n.r. - gesticulează). Prin zăpezile astea am crescut noi. Dar erau alte vremuri, toată lumea se antrena la fel atunci. Nu poți să mai faci lucrurile astea.

Și eu sunt fanul antrenamentelor pe teren. Am cinci ani de când m-am apucat de antrenorat, merg pe-al șaselea. De la început, din prima zi, doar pe teren, cu mingea! Din experiența mea de jucător, cele mai tari antrenamente erau cu mingea. Dacă vrei să faci și capacitate aerobă, o faci în jurul terenului, pe alergări pe anumite distanțe, 100, 200, 300 de metri.

- Daniel Pancu, selecționer România U21

Pancu, între meseria de antrenor și cea de selecționer: „Cunosc toată masa de jucători tineri din România”

- Vorbeați de relația cu Edi Iordănescu, cum colaborați cu dânsul? Încercați să îi creșteți pe jucători pentru echipa națională sau vă vedeți și interesul dumneavoastră, calificarea...? 
- Ambele, cu siguranță! Nici nu știu ce să pun pe primul loc între o calificare și a avea, spre exemplu, doi jucători la EURO. Nu poți să știi niciodată ce se întâmplă, nu poți să știi ce jucători ies din formă, ferească Dumnezeu de jucători accidentați. Vă răspund sincer, vă spun că aș prefera să am doi jucători din cei de aici la EURO.

- Mergeți la turneul final? 
- Aș vrea, să vedem care va fi programul, fiindcă și eu îmi doresc foarte mult, înainte de jocurile decisive din septembrie și octombrie, o perioadă de pregătire măcar de o săptămână. Chiar dacă nu sunt date oficiale, mi-aș dori să avem parte de un cantonament în Spania. Și dacă găsim și unul-doi adversari, cei mai puternici posibili, ar fi perfect.

- Cum este viața de selecționer comparativ cu cea de antrenor? 
- Sunt două meserii total diferite. M-am obișnuit la U20, a fost o perioadă de acomodare. Sincer, mă simt nesperat de bine, nu mă așteptam să fiu așa. Antrenez o dată la trei luni, două zile pe săptămână, nu mai mult. În rest, e o altfel de muncă, dar e o experiență și sunt convins că ma va ajuta foarte mult. În momentul de față, cunosc toată masa de jucători tineri din România, sunt sigur că asta mă va ajuta foarte mult pe viitor.

- La modul general, poți fi un antrenor și un selecționer la fel de bun? De exemplu, Victor Pițurcă s-a simțit mai bine în pielea de selecționer, poate. 
- Cred că poți fi și, și, să poți să te descurci și într-o parte, și într-alta. Ca selecționer, îmi lipsesc emoțiile zilnice și săptămânale. Nu e nimic altceva... Că tot fotbal facem. Doar dacă nu vreau să muncesc într-o zi nu muncesc. E de lucru, vreau să văd jucătorul ăla, vreau să văd meciul ăla. Începe week-end-ul, sunt pe stadioane. Doar că e o muncă total diferită față de cea de la club.

- Și cu ce înlocuiți acea adrenalină pe care o aveți la o echipă de club? 
- În sala de forță mă relaxez cel mai bine. Apoi e munca de birou, vine week-end-ul, vin meciurile. După jocul ăla din Albania (n.r. - pierdut cu 2-3 de la 2-0), care a avut specificul lui și a avut acel scor atât de dureros... Știți, jucătorii merg la echipele de club și peste trei zile au posibilitatea unei victorii. Eu am rămas bătut o lună și ceva! La fel și ca antrenor de echipă de club... Ești învins o etapă, două, dar apoi, într-a treia, o scoți peste 10 zile. La echipa națională, ai rămas bătut... Așa rămâi o lună și ceva (râde).

- Ați avut ceva nopți nedormite după meciul din Albania... 
- Am avut, da. Dar m-a ajutat foarte mult. Nu doar pe mine, pe absolut toată lumea.

Daniel Pancu, despre relația cu Tavi Popescu și unde-l vede la FCSB: „Poziția lui e cea de atacant stânga”

- În ce relație mai sunteți cu Tavi Popescu? 
- A fost la început o neînțelegere, el a luat-o în nume personal, dar eu n-am cum să am ceva personal cu cineva. Eu sunt doar pe fotbal, pe modul în care văd eu fotbalul și cum trebuie să arate un jucător și o echipă la care mă aflu, atât. [Lucrurile] diferă de la antrenor la antrenor, de la jucător la jucător, avem viziuni diferite, chiar dacă fotbalul rămâne același. Dar el s-a comportat extraordinar cât a fost convocat și chiar și-a dorit foarte mult să joace având o leziune confirmată după. El a plecat din cantonament și, având leziune, două etape a lipsit de la FCSB. Spune multe despre dorința lui. El își dorește foarte mult să reușească. E un jucător de mare talent, de care trebuie avut grijă.

- Dar ce s-a întâmplat cu el în ultimul timp? 
- Părerea mea e că el trebuie să aibă punctul lui fix în echipă, iar poziția lui e, din punctul meu de vedere, este cea de atacant stânga. Nu știu cum se mai schimbă la echipă, dar asta e principala lui problemă.

Visul Beșiktaș și oferta primită la final de 2023

- Cum vedeți viitorul dumneavoastră? V-ați făcut un plan? 
- Nu-mi mai fac niciun plan. Mă gândesc la ceea ce am de făcut în prezent. Sigur că... Aspirațiile mele sunt de a ajunge, nu mă ascund, la Beșiktaș, de a câștiga ceva important.

- Spuneați în trecut că ați mai avut discuții în campionatul Turciei, dar nu aveați atunci licență și nu v-au mai luat. 
- Da. Dar și acum două săptămâni! Am primit un telefon, însă acum, orice se întâmplă, refuz orice. Nu se discută până la sfârșitul campaniei de calificare. Doamne-ajută să ne calificăm, asta înseamnă că rămân cel puțin până în 2025 la Federație.

Nu am cum să antrenez cu licența A. Sperăm să terminăm la finalul acestui an. Eu am avut și o întârziere de doi ani cu pandemia. Am început școala de antrenori în 2015 și termin în 2025. S-ar putea să bat toate recordurile din lume. Într-adevăr, cu situațiile speciale care au fost, legate de pandemie... Dar cred foarte mult în legea compensației și sunt convins că așteptarea asta o să aibă și reversul medaliei.

- Daniel Pancu, selecționer România U21

Daniel Pancu a analizat Rapidul din 2024: „Mi-e foarte greu să cred că pot câștiga campionatul”

- Ce-i lipsește Rapidului pentru a face pasul la nivelul următor? 
- Investiții sunt, jucători buni aduc, antrenori bun aduc. Doar că e greu să te bați cu alea 3-4 echipe, e foarte greu.

- Au învins-o pe FCSB, apoi au avut o lună groaznică. E vorba, cum spuneați, și de greutatea tricoului? 
- Nimic nou sub soare la Rapid! Am trecut prin situații din astea de foarte multe ori. Aceasta-i tradiția clubului, de 100 de ani. Am citit și eu «Rapidismul», cartea lui Pompiliu Nicolae Constantin, și am văzut că lucrurile astea se întâmplau și în '34, și în '62. Dar au nevoie de un campionat câștigat. Anul ăsta mi-e foarte greu să cred. Doamne ajută, dar distanța e mare, trebuie să ai constanță în rezultat. Dar cred că locul 3 ar trebui să fie obiectivul Rapidului sezonul ăsta.

- Ei își propuseseră Cupa la începutul sezonului, din nou au ratat obiectivul. 
- Aici e o surpriză. Rapid, de când a revenit... Anul trecut a ieșit din grupe, acum la fel. La campionat, Rapid nu are tradiție, dar la Cupe, da. Cinci finale am jucat și eu, trei câștigate. Cupa la Rapid era tradițională, mă surprinde puțin acum.

- Campania de transferuri din această iarnă cum vi s-a părut? 
- În momentul în care un jucător precum Rrahmani îți dă randament, normal că te uiți în zona aceea, în aria aceea (n.r.- zona Kosovo). Dar nu-i obligatoriu să-i nimerești! Îmi aduc aminte de Petrolul, cu Hamza. A avut un randament foarte bun, apoi au urmt alte 7-8 transferuri din zona aceea și n-au mai nimerit niciunul. Eu eram singurul român în Turcia, în 2002-2003. Am jucat fantastic, am câștigat campionatul. Anul următor, au venit nouă jucători români! Toate echipele din Turcia căutau jucători români. Transferând tot din zona aceea, nu-i obligatoriu ca ei să aibă același randament (n.r. - kosovarii transferați de Rapid, Hasani și Krasniqi). 

- Suporterii pun și ei presiune...
- Iar campionatul începe foarte repede, presiunea este mare, jucătorii au nevoie să fie integrați. În mod normal, când plătești bani pe anumiți jucători, te gândești că ar cam trebui să joace. Concurență acum există, și-n stânga, și-n dreapta, și-n atac, la mijlocul terenului a venit Djokovic. În mod normal, pe hârtie, Rapid arată bine spre foarte bine. Dar nu garantează nimeni vreun rezultat, în niciun caz. Plus că, întotdeauna, returul e mai greu decât turul.

- S-ar hazarda atât clubul, cât și Horațiu Moldovan, dacă transferul lui s-ar realiza acum? 
- Rapid ar pierde un jucător foarte, foarte important. Horațiu are și el Campionatul European, dar am citit că are clauză, nu? (n.r. - potrivit căreia va merge doar într-un loc în care să fie titular). Dacă ai clauză, n-ar avea ce să se întâmple. Dar pentru Rapid ar fi o pierdere mare, imensă! De când au revenit în Liga 1, a salvat echipa în multe meciuri. Are foarte multe intervenții din astea decisive, prin prelungirile meciurilor. Rapidul ar fi avut, cu siguranță, mult mai puține puncte fără el.

Daniel Pancu, provocat să-i compare pe George Copos și Dan Șucu: „Amândoi îndrăgostiți de Rapid... Îi doresc să-l depășească pe nea George, dar va fi greu”

- Dacă ar fi să faceți o comparație între domnul Copos și domnul Șucu? 
- Amândoi mi se par oameni de afaceri foarte potenți financiari, amândoi mi se par îndrăgostiți de Rapid, chiar dacă n-au fost rapidiști de mici. Pe domnul Șucu îl văd cu o ambiție din aceasta ieșită din tipare de a reuși, de a face Rapidul campioană. Îi doresc să-l depășească pe nea George la numărul de trofee, cu toate că e foarte greu. Plus că Șucu a ridicat nivelul patronilor din România prin faptul că plătește bani pe transferuri. Îi obligă și pe ceilalți să investească mai mult, un lucru fantastic. A fost o mare gură de oxigen pentru fotbalul românesc.

- Pare, din exterior, modelul cel mai sănătos din fotbalul românesc. 
- Este. Bine, și ceilalți sunt. La CFR, la Craiova, la FCSB... Sunt patroni și acolo.

- Ce se întâmplă la Rapid? Domnul Șucu, cel care spunea că n-are nicio treabă cu fotbalul și cu Rapidul, pare acum mega-îndrăgostit de Rapid. 
- Spune-mi unul care intră în fotbal și nu se îndrăgostește. Sunt atâtea cazuri de primari în România care au devenit așa. Odată intrat în fenomen, e imposibil să nu-ți placă. Poate doar președintele țării are mai multă popularitate și mai multă imagine decât patronul de la Rapid, Steaua, Dinamo, Craiova, CFR Cluj. Plus că, odată intrat microbul de rapidist în tine, nu mai iese. Și ce face la Academia aia... am avut ocazie să văd două-trei grupe, copii extraordinari, foarte buni, aduși de prin țară. E clar că se gândește pe termen foarte lung la binele clubului. Din punctul ăsta de vedere, după toată suferința falimentului și dispariția Rapidului - că era un campionat trist fără Rapid - eu cred că e un club care merită ce i se întâmplă. Sper ca oamenii să-i arate respectul cuvenit și să nu se mai repete greșeșile din trecut.

- Cu toată popularitatea despre care vorbiți, la Dinamo nu se înghesuie nimeni atât de potent financiar. 
- Sunt convins că-și rezolvă problemele și cei de la Dinamo dacă-și fac stadionul. În momentul în care au stadion, să vedeți și la Dinamo ce se întâmplă.

VIDEO Daniel Pancu a dat verdictul. Ce nu înțelege din mutarea lui Drăgușin la Tottenham: „Sunt curios să văd asta, la Genoa n-a dat peste așa ceva”

Vezi și alte noutăți din cantonamentele echipelor românești:

FCSB

Păzea! Neubert la butoane! Ziua 3 în Antalya pentru FCSB, faza pe extenuare: imagini tari surprinse din dronă

SPECIAL

Japonezul de la Sibiu care îi iubește pe Hagi și pe Halep, între sashimi și ciorba de văcuță + Ce nu îi place: „Manele? No, sorry, no!”