FOTBAL  »  Superliga  »  INTERVIU GSP

CORESPONDENȚĂ GSP DIN ANTALYA Șocul pe care Dragoș Albu l-a trăit în Olanda: „În primele 6 luni acolo, nu puteam să termin antrenamentul”

Dragoș Albu // FOTO: Cristi Preda (GSP)
Dragoș Albu // FOTO: Cristi Preda (GSP)

Articol de , - Publicat marti, 14 ianuarie 2025 10:43 / Actualizat marti, 14 ianuarie 2025 10:57

Dragoș Albu (23 de ani), mijlocașul împrumutat de Adrian Mititelu în Superliga, la Gloria Buzău, a vorbit din cantonamentul din Antalya despre cariera lui, perioada petrecută în Olanda și cum e fotbalul la FCU Craiova și formația buzoiană.

Plecat în 2017, când avea 16 ani, la academia celor de la Utrecht, Albu s-a întors în România în vara lui 2020, la FCU Craiova, care atunci se afla în Liga 2. A promovat cu oltenii după doar un an, apoi a retrogradat. Însă continuă pe prima scenă, sub formă de împrumut la Gloria Buzău.

Mijlocașul a vorbit despre greutățile avute în adaptarea la fotbalul olandez, despre revenirea în România și planurile pentru 2025, într-un dialog cu Gazeta Sporturilor în Turcia.

VIDEO. Dragoș Albu: „A fost un an greu, dar trebuie să învăț ceva din el”

- Dragoș, cum a fost 2024 pentru tine?
- Un an destul de greu, să zic așa, având în vedere tot ce s-a întâmplat la Craiova. Dar pot să zic că trebuie să învăț din anul ăsta, pentru că doar așa pot să merg înainte și îmi doresc foarte mult asta, să nu rămân pe loc, pentru că încă pot oferi fotbalului foarte multe. Cred că mă ajută și vârsta în momentul de față și pot să trec peste tot ce s-a întâmplat. Mă bucur că am venit aici, la Buzău, mă bucur că am rămas î Liga 1. Asta este obiectivul echipei și îmi doresc să rămânem în Liga 1 anul acesta.

- Spui că ai vrea să înveți din 2024. Ce ai învățat?
- Au fost foarte multe lucruri de-a lungul sezonului la Craiova. S-au întâmplat foarte multe lucruri acolo. Dacă stau bine și mă gândesc, anul trecut pe timpul ăsta, înainte să înceapă campionatul, eram foarte-foarte bine. Am mers pe Giulești și eram la trei puncte de play-off. Am condus meciul ăla până în minutul 60-70 și dintr-o dată s-a întâmplat ceva și parcă de atunci, de la meciul ăla, am luat-o în jos. Însă trebuie să trecem cu toții peste. Asta e fotbalul, asta e viața. Nu avem ce face și trebuie să ne vedem fiecare de viitorul nostru.

Șocul pe care Dragoș Albu l-a trăit în Olanda: „În primele 6 luni acolo, nu puteam să termin antrenamentul”
Dragoș Albu a retrogradat cu FCU Craiova / foto Imago Images

- Cum se trece peste o retrogradare?
- Foarte greu. Îmi aduc aminte că, deși ajunsesem în ultima etapă să ne batem la retrogradare și nu credeam asta. Cum de altfel cred că nimeni nu a crezut. Și acum încă mă întreabă oamenii în fotbal ce s-a întâmplat acolo, cum de am retrogradat, că am avut echipă foarte bună. E dureros. Îmi aduc aminte că am pierdut meciul cu Hermanstadt, când am retrogradat oficial, și eram în vestiar și pur și simplu nu-mi venea să cred. Am ajuns acasă și o săptămână pur și simplu nu puteam să cred că am retrogradat și totodată stăteam și mă gândeam ce o să fac, ce o să facem cu toții. Pentru că începuse se audă foarte multe vorbe și zvonuri că patronul nu vrea să mai țină echipa. Adevărul e că în Craiova se vorbesc foarte multe lucruri negative despre fotbal și, să fiu sincer, m-am obișnuit cu ele. Dar mă bucur că echipa merge în continuare și cred că dacă intră în play-off, o să promoveze.

- Pentru 2025 te-ai gândit ce planuri ai? Cumva riști să pățești ca anul trecut.
- Nu îmi doresc asta. Să fiu sincer, deocamdată cred că atmosfera este bună și ăsta este un lucru îmbucurător pentru mine. Pentru că în momentul în care grupul este bine și este unit, atunci poți să ai rezultate. Pentru că degeaba ai echipă bună și jucători extraordinari, dacă nu ai un grup foarte bun. Și asta contează foarte mult la fotbal, din punctul meu de vedere. Suntem pe ultimul loc, ăsta e adevărul, e dureros, dar eu cred că putem să ne salvăm. Nu va fi ușor, dar ați văzut și dumneavoastră, echipa de pe ultimul loc poate să bată o echipă de play-off. Pentru că asta e valoarea fotbalului la noi în România, echipele sunt foarte apropiate, suntem de aceeași valoare. Și putem să batem orice echipă. Am dovedit-o chiar în prima parte a sezonului, când ne-am bătut cu cele mai bune echipe. Chiar dacă am luat bătaie, am dovedit că putem să conducem, putem să-i chinuim pe adversari, ca să zic așa. Și trebuie să fim puțin mai atenți. Până la urmă, am pierdut puncte doar pe greșeli individuale. Și asta ne-a costat.

- Recent, domnul Neagoe a spus că sunt probleme foarte mari și că voi sunteți niște eroi pentru că munciți în continuare. E greu să lupți ca să te salvezi în condiții așa complicate?
- Da, vă dați seama că e foarte greu să te lupți în asemenea condiții. Dar haideți să vă zic ceva. Să fiu sincer acum, cred că asta este o problemă a fotbalului în România și nu doar la noi. Nu vreau să zic că mi-e bine, că aș fi ipocrit să zic că mi-e bine să mă antrenez în asemenea condiții. Chiar am și niște probleme din cauza asta. Eu am o pubalgie de vreo câteva luni și antrenându-mă pe terenuri care nu-mi fac bine, terenuri tari sau sintetice, vă dați seama că nu mi-e bine. Dar, încă o dată, asta trebuie să dea de gândit tuturor, pentru că este o problemă generală în fotbalul din România, nu doar la Buzău.

- Și?
- Acum sper că pot să rezolve această problemă. Nu știu, rămâne de văzut. Cei din conducere au venit și au vorbit cu noi, au zis că fac tot ce ține de ei ca să ne facă un teren de antrenament, unde să ne antrenăm în condiții acceptabile. Acum, nu știu, rămâne de văzut ce va fi.

- Crezi că trebuie să înceapă de mai sus rezolvarea acestor probleme? De la FRF, LPF?
- Să fiu sincer, pe mine mă depășește. Nu știu cine ar putea să intervină în această problemă. Dar e clar că este o problemă majoră la noi în fotbal, pentru că nu suntem singurii care suntem neplătiți. Nu suntem singurii care nu avem bază de antrenament și de asta zic că e o problemă generală și trebuie să ne dea de gândit la toți. Acum, că noi la Buzău trecem prin chestia asta, vă dați seama că e dureros. Dar trebuie să mergem mai departe și trebuie să ne salvăm, pentru că la finalul anului, dacă o să retrogradăm, nimeni nu o să știe că noi ne-am antrenat în asemenea condiții și am retrograda toți, o să zică că am venit, am luat banii și am plecat. Așa e în fotbal, așa e peste tot. Lumea te judecă după ceea ce faci pe teren.

Dragoș Albu: „De când am venit la Gloria sufăr de pubalgie”

Șocul pe care Dragoș Albu l-a trăit în Olanda: „În primele 6 luni acolo, nu puteam să termin antrenamentul”
Dragoș Albu în tricoul Gloriei Buzău. Foto: Imago Images

- Spuneai că ai o pubalgie. Cum se vindecă o astfel de accidentare? Știu că e una din cele mai complicate.
- Da, e destul de ciudată. Eu am mai avut acum doi ani o pubalgie și mi-a trecut, la fel, foarte greu. Am făcut câteva exerciții, am lucrat o perioadă bună, am luat un tratament și mi-a trecut. Însă acum de vreo câteva luni de zile mi-a apărut această pubalgie din nou. Am făcut o testare musculară și am un dezechilibru pe aductor Și da, trebuie să lucrez. De vreo două luni jumate lucrez în continuu. Înainte de antrenament fac diferite exerciții care să mă ajute să-mi întăresc zona afectată. Și într-adevăr, e dificil. Revin la aceeași chestie. Acum în Turcia am avut parte de terenuri foarte bune și nu am avut probleme. Dar în momentul în care dai de terenuri foarte nasoale, atunci durerile sunt mai accentuate..

- Ce se simte când ai o astfel de accidentare? E o durere greu de gestionat?
- Da, este. Pentru că de foarte multe ori nu știi când te ia. Cel puțin așa e pubalgia. Și o dată ai durere pe aductor, pe inghinal, o dată pe abdomen. E foarte ciudată. Să fiu sincer, e urâtă rău. Nici nu știi la ce să te aștepți de la ea. Un meci nu ai nimic, iar în celălalt te doare de nu te mai poți ridica din pat. Cam așa e.

- Și automat evoluțiile tale sunt date peste cap, tot jocul tău.
- Trebuie să trec peste, că n-am ce să fac. Joc așa de când am venit la Buzău, dacă nu mă înșel. La început simțeam ceva probleme, dar nu erau așa mari. Dar de când am venit la Buzău, din septembrie, am jucat cu dureri. Și încă joc.

- Te-ai gândit ce faci din vară?
- În primul când, contează foarte mult ce se va întâmpla la Craiova. Eu, până la vară, dau totul aici, 100%. Îmi doresc să nu retrogradăm și voi face tot ce ține de mine pentru a nu se întâmpla asta. Nu vreau să îmi mai trec o retrogradare în CV. Iar din vară vom vedea. Voi merge la Craiova, clar, și o să discut cu patronul. Să văd ce planuri are dânsul cu mine.

- Cum e să lucrezi cu Adrian Mititelu? Să fie Mititelu patronul echipei tale?
- Cum să fie? Eu la Craiova am scos capul în fotbalul românesc și pe mine m-a ajutat. El și echipa m-au adus aici. De la Craiova am reușit să ajung la Campionatul European și nu pot decât să-i mulțumesc, pentru că au fost momente foarte frumoase la Craiova și sunt sigur că o să mai fie.

Dragoș Albu: „E greu să joci în Liga 2, după ce ai jucat în Liga 1”

- De ce ai ales Craiova când te-ai întors în fotbalul românesc?
- De ce Craiova? Pentru că cei de acolo au fost singurii care m-au dorit insistent și singurii care au plătit grila de formare la acel moment. Era un moment foarte dificil pentru mine, pentru că trebuia ca cineva să plătească o grilă de 30.000 de euro pe an. Eu având trei ani în Olanda. A venit și pandemia în România, nu prea plătea nimeni în acel moment. Și cred că nici în ziua de astăzi nu sunt foarte multe cluburi care își permit să achite o grilă de formare destul de mare. Și Adrian Mititelu a fost singurul care s-a înhămat la această problemă. A plătit banii și am venit la Craiova. Sezonul din Liga 2 m-a ajutat foarte mult pentru că aveam nevoie să joc și am jucat tot sezonul. Am făcut-o foarte bine cu toții și am promovat. Și faptul că am promovat din primul an a fost, ca să zic așa, o eliberare pentru mine. Să fiu sincer, nu mi-am dorit niciodată să joc la Liga 2, dar așa a fost să fie. Și poate că mi-a prins bine un sezon la Liga 2. Și mă bucur foarte mult că am reușit să promovăm atunci din primul an și să am continuitate la Liga 1. De asta și dorința mea acum a fost să nu pierd contactul cu Liga 1 și mă bucur foarte mult că patronul mi-a acceptat acest lucru.

- E greu să joci în Liga 2?
- E foarte greu să joci la Liga 2 după ce joci la Liga 1. Nu știu cum văd ceilalți situația, dar în momentul în care ești tânăr sau încă mai poți dovedi în fotbal foarte multe, e foarte greu să te împaci cu gândul că o să joci un an sau poate doi la Liga 2. Și pentru mine, din punct de vedere mental, a fost foarte greu acest lucru, pentru că pur și simplu nu mai puteam să concep că o să joc la Liga 2. Însă am acceptat lucrul ăsta, am zis că așa trebuie să fie și am început pregătirea cu Craiova, Am mers și am început campionatul cu gândul că o să joc la Liga 2. Dar patronul probabil a văzut că încă m-a afectat retrogradarea și că nu eram 100% și m-a lăsat să vin să joc la Liga 1. Îi mulțumesc că s-a gândit la mine și la acest lucru. Cred eu că a luat decizia cea mai bună în privința asta cu mine.

Mi-a plăcut foarte mult de Rakitic, de la Barcelona. Și cred eu că mă asemăn așa puțin cu el. De asta îmi place foarte mult. Era un jucător care făcea foarte bine și faza defensivă, și faza ofensivă. Apărea foarte bine și la finalizare, era tot timpul acolo prezent. Și mi se pare că e un jucător de care s-a uitat foarte ușor. Mi-a plăcut foarte mult

– Dragoș Albu

VIDEO. „În primele 6 luni în Olanda nu puteam să termin antrenamentul”

- Ai plecat de tânăr în Olanda. Care a fost cel mai mare șoc pe care l-ai simțit când ai ajuns acolo de la noi?
- Au fost multe, dar să fiu sincer, cel mai mare și cel mai mare șoc a fost când am intrat la antrenament cu ei. Eu când am ajuns în Olanda aveam 17 ani și m-am dus direct la echipa de sub 23 clubului, unde ei deja erau profesioniști. Adică făceau pasul spre prima echipă foarte mulți dintre ei. Și șocul a fost că în primele 6 luni nu puteam să termin tot antrenamentul cu ei, pentru că era intensitatea foarte mare. Erau tot felul de exerciții, dar eu făceam doar jumătate din ele pentru că nu puteam mai mult. Și antrenorul mă dădea la o parte ca să pot să-mi revin, să intru din nou cu ei la joc. Mi-a fost foarte greu din punctul ăsta de vedere. Primele șase luni, până să mă adaptez cu intensitatea de la antrenamente, mi-a fost foarte greu. Însă după aceea, când am reușit să mă adaptez și să mă pun la punct fizic, mi-a fost foarte ușor. Chiar foarte ușor, pentru că dacă poți să stai pe picioare și știi fotbal, când joci cu jucători de calitate e mult mai ușor.

- Ce te-a impresionat acolo?
- În primul rând, eu am rămas uimit, venind din România, că nu prea alergam atât de mult. Acolo se lucrează foarte mult cu mingea. Toate exercițiile pe care le făceam erau cu mingea. Mi-aduc aminte că și un exercițiu simplu de pasare, pe care îl facem noi în România, la ei e de zeci ori mai puternic. Acolo, la exercițiul de pasare sau la cinci contra doi ce facem noi, transpiri de nu știi pe unde. E foarte, foarte greu să te adaptezi dacă nu ești pregătit din punct de vedere fizic. Eu nu eram pregătit, eram și foarte mic. Dar în momentul în care te pui la punct cu pregătirea fizică, îți este foarte ușor. Dacă îți place și ești concentrat 100%, îți va fi foarte ușor să te adaptezi și să joci cu ei. Și asta s-a întâmplat și cu mine. După șase luni, când am început să intru în ritm, am jucat pe la U19. Câteva meciuri, apoi am trecut la U23.

Șocul pe care Dragoș Albu l-a trăit în Olanda: „În primele 6 luni acolo, nu puteam să termin antrenamentul”
Dragoș Albu a plecat în 2017, când avea 16 ani, la academia celor de la Utrecht. Foto: Imago

- Care e secretul olandezilor? Mereu pare că scot câte o generație de top.
- Da, mi-aduc aminte că mă uitam la grupelor mai mici, mă refer la copii de 7-10. Lucrează foarte mult. Tot ce fac, fac cu mingea și, nu știu, cred că diferența dintre copiii lor și copiii noștri aici se face. Ei lucrează foarte, foarte mult și noi nu lucrăm cât ar trebui să lucrăm. Dar diferența din punctul meu de vedere este de intensitate, felul în care se antrenează ei și felul în care ne antrenăm noi. Îi ajută și condițiile. La ei nu auzim niciodată ce se vorbește ca la noi în România, că nu avem terenuri, că avem salarii neplătite, că nu știu

- Și au și baze de pregătire.
- La ei, când vorbim de bază, vorbim de o bază cu vestiare, cu sală, cu 4-5 terenuri de antrenament, cel puțin.

Dragoș Albu: „Dacă nu prindeam acei ani în Olanda, îmi era greu să prind o echipă profesionistă în România”

- Cum a fost să te întorci în România, să te adaptezi cu fotbalul românesc?
- Mi-a fost greu pentru că aveam deja căpătasem mentalitatea din Olanda și nu prea eram înțeles de toți colegii mei. Și mi-a fost greu să mă adaptez, dar a trebuit să fac și pe asta, că n-am avut încotro. Dar mi-a prins foarte bine experiența Olanda. Dacă nu prindeam acei trei ani acolo, cred că nu puteam să ajung să pot să joc atât de ușor fotbal. Ușor adică eu cred că dacă nu prindeam acei trei ani, era foarte greu să prind o echipă în România de profesioniști. E foarte greu. Știu că poate vă surprinde, dar stau și mă gândesc acum câți colegi am avut în generațiile mele, care erau foarte talentați și nu au ajuns fotbaliști profesioniști.

- De ce?
- Asta pentru că nu au avut, probabil, șansa să aibă parte de niște condiții foarte bune, la fel cum am avut și eu. Și faptul că eu am reușit să mă antrenez trei ani cu o echipă foarte bună, un club foarte bun din Olanda, pe mine m-a ajutat foarte mult. Și când am venit aici, mi-a fost cumva ușor să joc fotbal. Am reușit să fac față mult mai ușor cu antrenamentele. La Craiova am avut foarte mulți antrenori și poate că mi-a fost ușor din punctul ăsta de vedere să mă adaptez cu fiecare. Dar, cum am zis, nu e deloc ușor să faci față acolo.

- Te-ai gândit ce ai fi făcut dacă nu erai fotbalist?
- Nu, să fiu sincer, nu pot să mă gândesc. Am primit această întrebare de la foarte mulți oameni și mi-au zis toți „Dar de ce nu îți faci un plan B?". Și mulți mă consideră tâmpit, să zic așa, pentru că le-am zis că eu nu mă văd făcând ceva în afară de fotbal, în momentul de față. Deși știu că dacă, Doamne Ferește, s-ar întâmpla ceva, tot Dumnezeu îți va deschide calea spre o altă pasiune. Sau tot timpul va fi ceva de făcut. Dar, să fiu sincer, în momentul de față nu mă văd făcând altceva.

- Cum te-ai descrie pe tine în afara terenului?
- În afara terenului? Păi, cred eu că serios, să zic așa. Îmi place să cred că sunt serios, sunt muncitor. Și nu doar cred, chiar sunt, am dovedit asta de-a lungul timpului. Dacă nu eram atât de serios, nu puteam să ajung fotbalist.

- Cum e să fii tată la 23 de ani?
- Da, ne-am asumat și eu și soția mea acest lucru și ne bucurăm, pur și simplu, de fiecare moment împreună, fiecare moment în trei. Și, din păcate, nu prea avem așa mult timp de vacanțe și așa mai departe, dar în momentul când termin antrenamentul și merg acasă, încerc să-mi fac timp pentru familia mea. Mi-a fost foarte greu să plec acum de acasă. De când am copil, e primul cantonament. Pur și simplu, parcă îmi pare rău că am plecat de acasă. Dar am trecut peste, face parte din cariera mea. Iubesc fotbalul și de asta sunt aici.

- Cum te-ai schimbat de când ai devenit tată?
- Chiar vorbeam cu soția mea și ea mi-a spus același lucru, că ne simțim de parcă am avea copil de o viață. Adică, deși are doar 5 luni, asta simțim amândoi și nu e nicio diferență. Într-adevăr, e puțin mai greu, dar nu simțim absolut nicio diferență.

Cum se menține în formă Dragoș Albu: „Prima dată am văzut la Cristiano Ronaldo”

- Văd că ai o brățară de monitorizare pe mână.
- Prima dată am văzut-o la Cristiano Ronaldo. Da, el a postat, le-a făcut reclamă. Nu știam foarte multe, chiar și acum nu pot să zic că înțeleg foarte multe din ea, pentru că are foarte multe lucruri pe care trebuie să le studiez. Și după aceea am văzut foarte mulți colegi de ai mei care aveau această brățară. Mă ajută să văd cât dorm, cum dorm, pentru că și asta e foarte important. Mă ajută să văd cât sunt recuperat după meciuri, după antrenamente. Îmi spune cât să dorm, văd caloriile arse în fiecare zi la antrenament și de-a lungul zilei. Mă ajută acest lucru. Sunt lucruri foarte importante pentru un sportiv. Și de asta tot mai mulți apelează la ele, pentru că sunt lucruri normale, până la urmă.

- Câte calorii ai azi?
- Azi am vreo 2400, cred. Ceva de genul. Iar media e undeva la 2250, dacă nu mă înșel.

- Ții și vreo dieta?
- Nu am o dietă anume, nu lucrez cu niciun nutriționist, dar mi-ar plăcea să lucrez pe viitor, pentru că sunt atras de aceste lucruri. Dar îmi place să am grijă la ce mănânc și drept dovadă de vreo câteva luni am fost puțin mai agresiv cu mine, însemnând că am renunțat la anumite lucruri care nu îmi făceau bine, chiar dacă nu am avut niciodată probleme cu greutatea.

- La ce?
- De exemplu, la zahăr am renunțat. Dar bine, când spun am renunțat, mai bine, spun am redus. Pentru că în ziua de astăzi zahărul îl regăsești în cam toate produsele și e foarte greu să zici că ai renunțat la zahăr. Mai degrabă, am redus din zahăr, din cantitate, să zic așa. Înainte mâncam foarte multe paste, acum nu mai mănânc atât de mult. Și m-a ajutat acest lucru. Drept dovadă am pierdut un kilogram și jumătate, chiar două. Și din masa musculară, dar și țesutul adipos.

- De ce ai renunțat la paste? Știu că mulți fotbaliști le consumă.
- Da, ele sunt bune. Acum depinde. Eu vorbesc strict pe corpul meu, cum funcționez eu. Dar ele sunt foarte bune. Înainte de meciuri clar trebuie folosite și eu le folosesc înainte de meciuri, dar când zic că am redus din ele mă refer la faptul că înainte obișnuiam să mănânc poate de 4-5 ori pe săptămână, ceea ce mie îmi făcea rău. Adică nu m-a ajutat cu absolut nimic. Și mai mâncam și cu foarte mult sos, ceea ce nu-i bine. Și nu-i bine pentru mine, încă o dată. Da, am redus puțin din aceste lucruri și mă ajută și brățara asta, pentru că mă uit câte calorii ard pe zi și așa știu cam ce să-mi pun în farfurie și cum să mănânc.

- Cum arată o masa ta pe o zi așa? Într-o zi de meci, să spunem.
- Păi dimineața, la micul dejun, mănânc o omletă cu o felie sau două de pâine, ceva șuncă lângă și cam atât. La prânz pot să mănânc, nu știu, un piept de pui sau un piept de curcan cu, dacă e zi de meci, clar putem să băgăm paste, deci cu niște paste. Și e clar o să mai avem o masă înainte de meci, unde pot să mănânc o salată și, la fel, pot să mai adaug ceva paste pe lângă.

- Am văzut și că ai multe poze pe Instagram în care îți arăți pătrățelele. Ai una chiar cu Cristiano Ronaldo. Ai o pasiune pentru fitness?
- Da, să fiu sincer, da. Dar de mic am avut această pasiune, pentru că mi-aduc aminte de când m-a dus tata la fotbal. Îmi zicea în continuu că trebuie să fiu serios, trebuie să mă odihnesc ca să pot să ajung fotbalist. Și mă punea de mic să fac flotări, să fac abdomene și pot să zic că și acum îmi place foarte mult să lucrez la sală. Și da, e o pasiune, să zic așa, sala pentru mine. Nu pot să zic acum că sala în detrimentului antrenamentului cu mingea. Dar nu, nu mă deranjează absolut deloc când facem antrenament în sală. Chiar îmi place să lucrez la sală

- Sunt importanți mușchii pe abdomen pentru un fotbalist? Contează să fie atât de bine definiți cum e cazul lui Cristiano? Adică am văzut, știm cu toți cum e Cristiano, e un plus să fie așa?
-Contează foarte mult de fizicul fiecăruia și de cum e fiecare construit. Contează foarte mult abdomenul, pentru că de acolo pleacă toate. Șutul, explozia și altele. Cred eu că e foarte important să ai un abdomen puternic.

- Vreun număr record de abdomene pe care le-ai făcut?
- Nu știu, dar am făcut și o mie și o mie ș ceva.

Flash News: cele mai importante reacții și faze video din sport
Citește și:

„S-a degradat de la an la an, mi-era milă de el” » Drama tulburătoare a lui Vasile Ardeleanu, spusă de trei dintre foștii lui coechipieri. Câți bani i-ar fi dat Lăcătuș

Singur în Emirate » Titularul de la Rapid, „uitat” în Dubai! Ce s-ar fi întâmplat la îmbarcarea spre România


Comentarii (0)

Articolul nu are încă nici un comentariu. Fii primul care comentează!

Comentează