EXCLUSIV Dezvăluiri din iadul FCSB » Andone povestește pentru GSP ce înseamnă să lucrezi cu Becali! Momente halucinante, schimbări de neînțeles și singurele două momente când a avut un cuvânt de spus!

FCSB nu se refuză? Nu mai e valabilă ideea conform căreia visul oricărui antrenor ar fi să prindă un post în clubul lui Becali. Bogdan Andone a rezistat acolo numai două luni, după care a demisionat. A renunțat la funcție, la bani, la ocazia de a-și trece în CV un mandat mai lung la conducerea celei mai bogate echipe din România.

De ce a cedat Andone? Clarifică el răspunsul într-o discuție de 90 de minute cu Gazeta Sporturilor, în care starea i se schimbă în funcție de subiect: pasionat, încântat să discute despre fotbal și despre sisteme, devine frustrat, nervos, amărât când povestește experiența lui de la FCSB. A rămas dezamăgit că lotul foarte bun și condițiile de pregătire excelente nu mai contează cum ar trebui, din moment ce antrenorul nu influențează echipa, e mai important pentru Becali să-și testeze propriile idei despre fotbal.

- Domnule Andone, vă pare rău vreun pic că ați renunțat la post după înfrângerea cu Alashkert? V-ați mai gândit la decizia de atunci?
- E normal să ai și regrete când pleci de la un club cum e FCSB, fiindcă acolo există jucători de calitate, numai că se ajunsese într-o situație dificilă, mai aveam 12 fotbaliști la antrenamente plus 3 copii sub 17 ani. Jucam din 3 în 3 zile și nu mai aveam soluții din cauza accidentărilor.

- Instalarea cum avusese loc? A fost o surpriză și pentru media, și pentru majoritatea oamenilor din fotbal.
- M-a sunat Gigi și m-a întrebat dacă sunt în stare să conduc echipa. I-am spus că da și a zis "Bine, din momentul ăsta tu ești antrenorul". Pe urmă a făcut el și anunțul oficial.

„Nici nu mai știam unde ne aflam”

- Când ați acceptat erați conștient de metodele lui Becali?
- Chiar dacă fusesem secundul lui Teja, nu știam cât de mare era implicarea, pentru că Mihai a încercat să țină relația cu patronul cât mai discretă, așa că nu știam care era procentul influenței lui Gigi în alcătuirea formației de start. Eu m-am gândit că prin discuții logice puteam face lucrurile normal. La început a fost bine, în debutul sezonului. Apoi au intervenit accidentările și au fost cedați Horșia, Dumitru și Robert Ion, trei jucători de care aș fi avut nevoie măcar până în septembrie, până la închiderea perioadei de transferuri. Patronul n-a fost de acord să-i păstrăm, i-a împrumutat pe toți trei și am rămas descoperiți. În antrenamente nici n-ai ce să exersezi 12 oameni!

- V-a supărat doar împuținarea lotului cauzată de accidentări?
- Se adunaseră mai multe, chiar nu mai puteam! Am avut câteva zile grele după ce am jucat la Sepsi, am ajuns acasă noaptea, am dormit câteva ore și am făcut un antrenament a doua zi, marți, miercuri ne-am întâlnit direct în aeroport ca să plecăm spre Armenia. Zborul a întârziat 6 ore și a durat 4 ore. La Erevan, din aeroport am trecut pe la hotel doar ca să lăsăm bagajele, am luat un colazione scurt și am plecat la antrenamentul oficial. Nici nu mai știam unde ne aflam, petreceam aproape toate nopțile în aeroporturi, în avioane, în autocare. În perioada aia s-au accidentat Hora, Man și Nedelcu, în trei zile consecutive s-au rupt toți trei.

„Patronul a zis să fie Bălașa fundaș stânga”

- Cum s-au adunat accidentările acestea? Nu i-ați fi putut proteja pe jucători cumva?
- Nedelcu s-a accidentat la Erevan în prelungiri, în minutul 93, Hora a cedat sâmbătă la antrenament, chiar la ultima fază din antrenament, iar Man s-a lovit cu Botoșani, prin minutul 15. Când au revenit Man, Nedelcu și Coman după Euro de tineret plănuiam să-i menajăm, dar n-am mai avut cum, în condițiile în care au fost cedați alți trei jucători sub 21 de ani. Și au mai urmat introducerea lui Bălașa ca fundaș stânga la Botoșani și apoi scoaterea lui... Eu vedeam altfel lucrurile.

- V-ați gândit vreodată să nu executați ordinele? „Fac ca mine, cu toate riscurile!”.
- Ar fi fost oricum complicat să mă fi opus, că nu făceam eu foaia, nu făceam eu schimbările. La Botoșani, eu aș fi vrut să-l introduc pe Belu ca fundaș stânga, fiindcă extrema dreaptă Așkovski era de picior stâng și avea viteză. Intra mereu în centru, pe piciorul stâng, deci Belu n-ar fi avut probleme pentru faptul că era dreptaci, că adversarul dribla pe piciorul lui de bază. Începuserăm meciul cu Salomao fundaș stânga, deși îi explicasem patronului că portughezul nu se putea descurca pe acel post, că nu jucase niciodată. A zis „Nu, eu vreau să-l văd fundaș stânga!”. După accidentarea lui Man l-aș fi introdus pe Belu fundaș stânga și ar fi urcat Salomao extremă dreapta, în locul lui Dennis.

- Și de ce n-ați aplicat planul ăsta?
- Patronul a zis „Nu, trebuie să intre Bălașa!”. Mihai e un fundaș central de picior drept, nu se simțea deloc confortabil ca fundaș stânga. Eu avusesem discuții cu el, chiar îi spusesem: „Din păcate, tu ești expus total ca fundaș stânga. Tu nu ești Benzar sau Junior Morais, n-ai cum să faci banda și-n sus, și-n jos!”. E ca și cum l-ai lua pe Van Dijk să-l pui fundaș stânga și să-i ceri să urce să centreze. Pe urmă, la pauză a transmis să iasă Bălașa. Nu am fost de acord, am încercat să mai amân decizia. Am început repriza a doua tot cu Bălașa pe teren. Până la urmă, în minutul 60 a fost schimbat.

- „A fost schimbat” înseamnă că nu dumneavoastră ați operat schimbarea.
- Așa e, nu am luat eu decizia. 

„Jucătorii știau foarte bine cum stătea treaba. Nu am avut probleme, ei s-au antrenat întotdeauna la maximum, atmosfera din lot era bună. Sunt foarte cuminți, chiar le spuneam uneori că erau prea cuminți!”
Bogdan Andone

„Unii poate simțeau că meritau să joace, li se părea că erau nedreptățiți. Le ziceam să continue să se antreneze, că se putea schimba situația. Ați văzut, patronul se mai răzgândește de la o zi la alta. Cum a făcut cu portarii, a început Vlad ca titular și apoi a apelat iar la Bălgrădean”
Bogdan Andone

„Să iasă Bălașa acum, jucăm în zece!”

Andone povestește cum a fost umilit, într-un meci cu Botoșani, apărătorul cedat între timp la Craiova. Gigi, care conducea echipa de acasă, de la TV, l-a trimis pe teren ca fundaș stânga, apoi l-a schimbat în minutul 60. Antrenorul doar asista cum „Mache” opera înlocuirea, nici măcar nu mai era consultat

- Mihai Stoica nu reușea deloc să-l mai convingă pe Becali de unele lucruri?
- MM era factorul de echilibru, cel mai important om din club. Cred că după eșecul cu Botoșani l-a anunțat pe patron că se retrage. Nu știu exact care au fost motivele pentru care a renunțat. După ce l-a anunțat pe patron că voia să plece, l-am văzut extrem de dezamăgit, însă n-am discutat despre alte probleme fiindcă urma returul cu Alashkert. Pe care-l consideram periculos. E o diferență de nivel între România și Armenia, e adevărat, dar noi am folosit în acel meci o apărare numai din improvizații. Stan fundaș stânga, altă decizie care nu mi-a aparținut. Alex nu făcuse niciun antrenament pe teren mare, lucra doar cu Horea Codorean și cu Ovidiu Kurti pentru recuperarea după accidentare. El ar fi putut juca după o săptămână sau două. A jucat Filip fundaș central, reprofilat din mijlocaș. A mai fost Bălașa celălalt stoper, după ce la Botoșani fusese trimis pe teren ca lateral stânga și schimbat după numai 40 de minute. Mai era și soția lui însărcinată, cred că a și născut în acea zi sau a doua zi. Era și dezamăgit, și preocupat. Altă modificare: Cristea a fost mutat din apărare la mijloc.

Fantezia Liverpool

- Măcar din punct de vedere financiar a fost o lovitură mandatul scurt de la FCSB?
- Am primit salariul pe două luni, atât. Eu am pierdut bani și ca jucător fiindcă n-am ales niciodată în funcție de salariu, am preferat mereu să găsesc un loc în care să mă simt bine, să mă antrenez și să joc cu plăcere. Mi-am creat niște idei despre fotbal, îmi place ca echipa mea să joace în 4-3-3, e un sistem pe care l-am aprofundat citind articole, cărți, urmărind meciuri. Am mers la Satu Mare când echipa retrogradase și mai rămăsese în B doar fiindcă fusese exclusă Gloria Buzău. În februarie dusesem echipa pe locul al doilea. M-am dus pe urmă la ASU Poli, care terminase pe 15 sau pe 16. Am mers acolo pentru suporteri, niște băieți extraordinari care aduc bani de acasă. Am avut 10.000 de euro, bugetul salarial lunar pentru tot lotul! Dădeam salarii de 600 de lei, de 800 de lei. În decembrie am terminat turul plus încă două etape din retur pe locul al patrulea, sub Chindia, Călărași și Hermannstadt. Totul cu principiile mele: 4-3-3, presing, atacuri rapide.

- La Poli l-ați avut pe Sorescu, aflat acum la Dinamo. El cum era atunci?
- Era liber de contract când l-am adus, nu-l voia nimeni. A dat vreo 16 goluri într-un sezon și l-a luat Dinamo. E un jucător foarte bun 1 contra 1, un fotbalist cu forță explozivă. Am reușit să-l influențez, să-l ajut. Apropo de influența unui antrenor, am antrenat într-o perioadă cu Șumi în Emirate și când ne mai permitea timpul ieșeam la câte o cafea cu Olăroiu. El spunea: „Ca să fii tu liniștit, ca antrenor, că ți-ai făcut treaba până la capăt, trebuie să stai de vorbă cu jucătorii, să le explici ce vrei de la ei, apoi să le arăți și imagini video cu mesaje pe care le-ai transmis, să le indici și la tablă și pe urmă să ieși pe teren și să exersezi tot ce le-ai prezentat înainte. Poate unul înțelege din video, pentru altul poate e suficientă o discuție ca să priceapă. Folosind toate aceste metode, sigur ajungi la toți fotbaliștii!”.

- Funcționa metoda asta cu video chiar și în B?
- La Timișoara le arătam mereu Liverpoolul: cum se mișcă echipa, unde stau ceilalți jucători când fac presing Mane și Firmino. Pe urmă aveam o satisfacție când exemplificam diverse situații cu imagini din meciurile noastre, nu mai era nevoie să tăiem faze de la Liverpool, că ne ieșeau și nouă presingul, contraatacul. Așa, la nivelul mic la care ne aflam noi.

„Faci așa c-așa vreau eu!”

- A existat și discuția despre jucători care au fir direct cu Becali, stau la taclale cu el zilnic. Nu e asta o problemă pentru antrenor?
- Din ce știu, un singur jucător vorbea cu patronul. Erau mai mult discuții generale, nu strict despre echipă. I-am spus să le limiteze, pe cât posibil. Până la urmă, dacă-l suna Gigi de douăzeci de ori, trebuia să-i răspundă la un moment dat. Dar jucătorul acesta nu comitea acte de indisciplină, își făcea treaba foarte bine. E o situație delicată, asta e clar, și e ceva ce antrenorul nu poate controla.

- Îl cunoașteți bine pe Șumudică, i-ați fost secund. Credeți că el s-ar descurca la FCSB?
- Chiar vorbisem cu Mihai Stoica anul trecut, după ce a plecat Mihai Teja. Îmi spunea că l-ar fi vrut pe Șumi și i-am zis: „Din punctul meu de vedere, ar fi soluția perfectă, ideală!”. Problema ar fi, și pentru Șumi, gestionarea relației cu patronul. Și eu credeam că voi avea argumente și așa o să ajungem la un numitor comun. Dar când eu spun „Stan nu poate să joace, nu poate să calce, adversarul direct e periculos, îl va face praf!”, iar răspunsul patronului e „Nu, nu, nu!”, n-am ce să mai fac. „Nu, așa vreau eu!”. Acesta era răspunsul. Și atunci mi-a devenit clar că nu mai puteam continua. Prefer să merg unde am liniște și unde pot să-mi pun în practică ideile. Strict ca antrenor, Șumudică ar fi soluția ideală pentru FCSB, numai că îl știți și voi pe el, e impulsiv, nu știu cum ar reacționa în relația cu Gigi. Păcat, pentru că lotul e foarte bun! La începutul pregătirii, până să se accidenteze câțiva, era o plăcere să-i antrenez și să-i văd jucând. Sunt mulți fotbaliști foarte buni la FCSB!

- În cazuri ca acela în care l-a impus pe Salomao fundaș stânga, încercați să-l convingeți sau renunțați, în ideea că oricum nu aveați șanse să vă impuneți opinia?
- Încercam. Am discutat și atunci, i-am zis că Salomao n-a fost fundaș stânga niciodată, dar că voi vorbi cu el la antrenament. I-am spus „Diogo, patronul vrea să fii fundaș stânga, ai mai jucat vreodată?”. „La seniori niciodată, doar când eram junior, la 14-15 ani”. I-am transmis adevărul: „Dacă accepți să joci în poziția asta vei fi expus! Tu nu ești fundaș, nu ai poziționare, nu ai calități defensive”. El, băiat bun, a spus „O să încerc să joc dacă e nevoie de mine acolo”. Și am discutat din nou cu patronul: „Nea Gigi, am vorbit cu băiatul, nu a fost fundaș niciodată”. „Nu contează, eu îl vreau fundaș stânga!”.

„Mi-a dat echipa de start în ziua meciului”

- Modul de lucru arată rău și fiindcă antrenorului i-ar fi greu să mai aibă satisfacția deplină în cazul unei victorii, din moment ce el nu a hotărât nimic!
- Așa e. Singurul moment în care am avut o satisfacție a fost primul meci, cu Milsami, când l-am folosit pe Tănase inter stânga. Îi arătasem în pregătire niște imagini: „Tu ajungi în situații de finalizare de 6 ori și tragi o dată la poartă. Tu pierzi! Un ziarist, când analizează un jucător, ia în calcul meciuri, goluri, pase decisive. Tu rămâi cu cifre mai slabe decât ai merita!”. Și a înțeles, a jucat foarte bine cu Milsami. Pe urmă, Gigi l-a sunat pe MM și i-a zis despre mine: „Băi, ăsta e șmecher! Mi-a zis Tănase că el i-a explicat tactic cum să se poziționeze în 4-3-3!”. Și apoi am mai avut o influență la partida cu Sibiul, când voia să-i țină pe bancă pe Man, pe Nedelcu și pe Coman. Seara am vorbit cu MM și am reușit să-l convingem că n-aveam forță suficientă în atac și că era nevoie de Coman titular. Florinel a dat gol și pasă de gol. Cam astea au fost momentele în care am decis și eu. În rest, mai aveam discuții și îmi răspundea „Nu, că așa vreau eu!”.

- Când s-a mai întâmplat să vă blocheze?
- La returul cu Alashkert, după care am demisionat, am insistat să-l lăsăm pe Filip mijlocaș și să-l folosim pe Planici stoper stânga, pentru că el are viteză și l-ar mai fi dublat pe Stan, care era total nepregătit. „Nu, nu, nu!”. Toate golurile au fost acolo, pe partea lui Stan. Era o echipă improvizată, o formulă de apărare cu care eu nu făcusem niciun antrenament! Așa am ajuns să pierdem cu 2-3 în fața armenilor.

- De ce nu făcuserăți niciun antrenament?
- Pentru că în ziua meciului a anunțat că așa voia să joace. Partida cu Alașkert a fost seara și am mai făcut un scurt antrenament dimineața, am exersat fazele fixe. Chiar după antrenament mi-a transmis formula pentru jocul de peste câteva ore!

- Ați mai vorbit cu Becali după ce ați plecat?
- M-a mai sunat de vreo două ori, dar eram plecat în Cipru.

- Vă propunea să reveniți?
- Nu, voia să discutăm așa... I-am spus că eram plecat din țară și că ne putem auzi când revin.

„Cred că «Mache» făcea schimbările” 

- Poate FCSB să devină campioană chiar și așa, cu patronul șef tehnic?
- Lotul e foarte bun. Totuși, să câștige campionatul așa, e greu... În timpul meciurilor sunt momente când un antrenor trebuie să intervină, el simte jocul și reacționează. Vede detalii pe care e greu să le sesizeze patronul la televizor. Trebuie să ai antrenor pe bancă și el să aibă o libertate. Asta e extrem de important, antrenorul să fie liber și jucătorii să știe asta! Dică a zis la un moment dat „La lotul pe care l-a avut Steaua în ultimii ani, oricare antrenor ar câștiga titlul dacă ar avea libertate”. Sunt de acord cu el. CFR e puternică, dar nu s-a desprins foarte clar în ultimii doi ani. Cu un antrenor liber să hotărască, FCSB ar fi avut un plus. Un titlu nu se câștigă niciodată din fața televizorului!

- Dacă voiați să faceți o schimbare în timpul unui meci puteați hotărî direct sau trebuia s-o aprobe Becali?
- Aveam nevoie de aprobarea lui. Asta era extrem de dificil... Îmi pare rău, e foarte greu să pleci de la FCSB când vezi că ai condiții foarte bune, fotbaliști excelenți, însă nu se poate, n-ai cum să... V-am dat exemplul cu Bălașa, în meciul cu Botoșani. Jocul începuse echilibrat, dar s-a terminat cu un dezastru total. De ce? A intrat Bălașa direct de pe bancă, fără încălzire, debusolat total, "Hai, intră!". A fost un fault pentru noi la 30 de metri. El, în loc să joace înainte, a întors mingea la Vlad, care s-a speriat de presiunea atacantului și a degajat spre centrul terenului, la întâmplare. Adversarii au recuperat mingea aia și ne-au dat gol. De acolo s-a transformat tot jocul nostru într-o harababură.

- Cui îi transmitea Gigi înlocuirile din timpul meciurilor? Lui MM sau lui „Mache”?
- Nici nu știu, că eu stăteam la marginea terenului, rar discutam cu ceilalți de pe bancă. Cu „Mache” cred că discuta, că MM nici n-avea telefonul la el.

- Cum ați reușit să amânați să-l scoateți la pauză pe Bălașa, așa cum a ordonat patronul și schimbarea a fost făcută abia în minutul 60?
- Fusese schimbarea Man-Bălașa în prima repriză, la pauză voia să facă încă două schimbări. I-am transmis că nu-l schimb pe Bălașa fiindcă simțea ceva Cristea la coapsă și riscam să rămânem în 10. Pe urmă a sunat în minutul 60: "Să iasă Bălașa acum! Nu mă interesează, jucăm în 10!". Îmi părea foarte rău de toată situația, nici nu puteam să spun toate detaliile, deși lumea știa. 

„Benzar și Morais au fost pierderi mari, fundaș stânga n-am mai avut deloc. După ce s-a accidentat Hora n-am mai avut nici atacant, a jucat Tănase vârf deși nu-i place, nu se simte deloc bine pe acel post. În vară am cerut un atacant, însă patronul mi-a transmis și în public să-mi pun pofta-n cui”

„Propuseserăm eu și MM încă un atacant, avea un gol la două meciuri în prima ligă din Franța. Pe urmă a venit Gikiewicz, despre al cărui transfer eu nici n-am știut”

„Nedelcu a fost crescut la Viitorul ca un număr 6 de genul Busquets, e un jucător care dă echilibru, are "diagonale", coboară între fundașii centrali. Cât am jucat în 4-3-3 a fost foarte bun. În 4-2-3-1 el e sacrificat, nu-și găsește locul când joacă lângă Pintilii sau lângă Filip. Nu e vina lui, el a fost crescut într-un anumit rol și nu are repere pentru alt sistem”

„E un mare semn de întrebare dacă și MM a plecat, după atâția ani de zile! Am văzut declarația lui Chipciu, că MM ar fi plecat pentru că nu mai avea nicio putere de decizie. El a fost singurul factor de echilibru, singurul care putea să mai aibă câte un cuvânt de spus”
Bogdan Andone

Citește și:

Gigi Becali n-a vrut să plătească 1,2 milioane de euro pe un atacant fabulos: „Pe timpul meu nu se făceau astfel de transferuri” 

AICI ai cele mai interesante statistici + clasamente în timp real din fotbalul intern și internațional!