« Înapoi la articol

Marius Niculae se află în faţa celei mai grele alegeri din carieră: "Dacă plec în China, spun adio echipei naţionale"

Foto 1/10 : M. Niculae a impus ritmul alergărilor la antrenamentul de ieri dimineață, cu cronometrul în mînă

M. Niculae a impus ritmul alergărilor la antrenamentul de ieri dimineață, cu cronometrul în mînă

"E uşor să fii portar la 3-0"
"Un meci cu Gloria Bistriţa, cîştigat cu 5-0. Am dat trei goluri şi apoi m-am dus în poartă, chiar la 3-0. O experienţă interesantă, pe care o mai trăisem şi la tineret. Dacă era 0-0 pe tabelă, aş fi avut însă emoţii mari"

"O să am ce povesti în memorii despre Danciu"
"Nici nu mai contează dacă era un gol marcat de mine sau de Danciu, doar bucuria momentului rămîne! E cea mai fericită postură pentru atacant. Cînd o să-mi scriu memoriile, o să am ce povesti despre Danciu, pe care-l cunosc de la 15 ani şi jumătate, cînd am debutat. A devenit un personaj istoric pentru fotbalul românesc prin constanţă, seriozitate şi fiindcă nu i-a plăcut să iasă prea mult în viaţa publică"

"Singura mea prezenţă la un turneu final"
"Amintiri nu prea plăcute de la partida cu Olanda, pierdută la Euro 2008. Am ratat şi calificarea din grupe. Dar noi am fost mereu imprevizibili împotriva olandezilor şi putem să-i încurcăm, în revanşă, în preliminariile pentru Mondiale, chiar dacă pleacă favoriţi clari. Arăt cam agresiv în imaginea asta? Păi, dacă aşa mi s-a cerut să fiu?

Cu stivele de la World of warcraft
"Jocurile au trecut pe planul doi, primează copilul"
"World of Warcraft a fost una dintre marile mele pasiuni. Mi-am schimbat însă priorităţile de cînd a venit pe lume copilul meu. Stau foarte mult cu el, nu mai am timp şi interes pentru console video"

"Păstrez în şifonier tricourile lui Răducioiu şi Lupescu de la licitaţie"
"Gică Popescu m-a invitat şi la licitaţia caritabilă care a avut loc după meciul cu stelele Braziliei. Am luat atunci două tricouri, ale lui Răducioiu şi Lupescu. Le păstrez cu drag pe amîndouă, dar le ţin în şifonier, pentru că am atîtea suveniruri încît îmi e imposibil să le expun pe toate în casă"

"Sporting, performanţă şi durere"
"Cu nea Loţi Boloni la Rio Maior, debutul meu în trupa lui Sporting Lisabona. A fost una dintre cele mai bune perioade din carieră, dar şi cea mai dureroasă din cauza accidentărilor. Boloni m-a ajutat enorm, e primul antrenor cu care am ieşit afară şi, sub mandatul dînsului, am evoluat constant la echipa naţională"

"E mai greu la judo decît la fotbal"
"Eram în Poiana Braşov şi l-am pus aici la pămînt pe un băiat care era campion naţional. Mai încerc şi acum cîte un exerciţiu de judo, e ca mersul pe bicicletă, nu uiţi niciodată un sport pe care l-ai făcut cu pasiune. E însă mult mai greu decît la fotbal!"

"Trebuia să cîştigăm în '99"
"Derby în mocirlă! Noroc că s-a mai schimbat treaba în ultimii ani. Trebuia să cîştigăm contra Stelei în '99, cînd m-am ales şi cu capul spart. S-a terminat doar 1-1, deşi am avut ocazii mai multe şi i-am dominat"

"Piţi îmi dă încredere"
"De fiecare dată cînd am avut ocazia să lucrez cu nea Piţi, am simţit că are o mare încredere în mine. Şi asta mă face mai ambiţios! E un antrenor care impune respect"