Mircea Dridea, interviu la 86 de ani: „E foarte important ca în viață să știi pentru ce ai trăit"

Articol de Vlad Nedelea - Publicat vineri, 07 aprilie 2023 10:33 / Actualizat vineri, 07 aprilie 2023 12:05

Mircea Dridea împlinește astăzi 86 de ani și a rememorat câteva amintiri din cariera sa de jucător ♦ De la golul istoric marcat cu Liverpool, la dezastrul echipei naționale și eșecul inexplicabil cu Elveția, 1-7.

- Domnule Dridea, ați ajuns la 86 de ani, dar lumea nu v-a uitat pentru tot ce-ați făcut.
- E mare lucru ca de la o anumită vârstă, cum e în cazul meu, lumea să-și mai amintească de tine. Probabil că asta înseamnă că am reușit să fac ceva care să rămână în memoria celor ce vor veni după noi.

- Când lumea pronunță Petrolul, spune Mircea Dridea. Ce simțiți?
- Mă flatează. Viața mea a însemnat Petrolul și familia. Au fost momente când a trebuit nu să prefer, ci să fiu obligat să aleg Petrolul. A fost o viață frumoasă, dar din păcate lucrurile au trecut prea repede. Pentru tot trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeu, să le mulțumesc părinților, care mi-au dat o zestre biologică bună.

Mircea Dridea: „Ia stai, băiatul meu, cuminte!"

- Tot lângă Petrolul sunteți și astăzi.
- Am făcut 70 de ani de când am debutat ca junior. Singura mea mulțumire nu este că sunt Cetățean de Onoare al Ploieștiului, ăsta e un gest de recunoștință al celor care ne-au condus, dar faptul că în momentul de față sunt încă președinte onorific pentru mine înseamnă mult. Petrolul nu va muri niciodată. Va trăi și cu noi, și fără noi.

- Mai mergeți la meciuri?
- Am simțit o jenă față de niște rezultate și am considerat că nu e bine să le diger. Nu mă uit nici la meciurile televizate, mă uit doar noaptea la reluări. Când știu rezultatul, știu la ce să mă aștept. Și nu mai e cazul să mă supăr.

- Vă e greu să mai trăiți meciurile live?
- Dacă nu poți trăi la maxim un joc, n-ai ce căuta la stadion. Din 2016, când am reînființat echipa ca urmare a falimentului făcut cadou de cei care au fost înaintea noastră, am mai fost la meciuri. Ultimul a fost acum 2-3 ani, cu Rapid la Ploiești, un joc rămas celebru prin cele 3 penalty-uri ratate de Petrolul. După meci am zis să stau liniștit. Am ajuns acasă și aveam tensiunea 18 cu 12. Am zis: „Ia stai, băiatul meu, cuminte! Ai făcut o treabă 70 de ani la Petrolul și acum ai ajuns în acest punct".

Mircea Dridea: „Nu mă laud cu golul lui Liverpool"

- De ce Petrolul și nu Steaua sau Dinamo?
- Puteam fi și acolo. Am avut acea generație din anii 1955-1956 când am avut unul dintre cei mai buni antrenori, pe Traian Ionescu. Iar rezultatele au fost nu doar la noi, ci și la Dinamo, unde a luat campionatul ani în șir. Însă am ales Petrolul. Am fost 15 ani jucător numai la Petrolul, în Divizia A, apoi conducător sau antrenor. Iar dacă mă întreabă azi spun că-s mândru de mine doar ca jucător. Ca antrenor și conducător, o spun direct și public, ești și la mâna altora.

- Vreau să ne reamintim despre acel gol din penalty cu Liverpool!
- Vă zic adevărul! Colegii m-au întrebat, m-au încurajat, dar le-am zis: «Duceți-vă la centru, că vin și eu imediat». Ce presupunea asta? Că marchez. Nu mă laud cu golul acela. Mă laud cu faptul că Petrolul e singura echipă românească care a reușit să învingă Liverpool. Era imposibil să ne calificăm! Anglia era campioană mondială atunci. Uitați ce fotbal e în Premier League acum și ce e la noi.

Mircea Dridea: „Trei metri de stofă, prima pentru titlu!"

- Vă mai aduceți aminte ce primă de titlu ați avut în '66?
- Mi-e rușine să vă zic. Noi am luat trei campionate, ultimul, din 1966, cred că a fost și cel mai reușit. Pentru simplul motiv că în națională erau patru jucători de la Petrolul. Echipa noastră a primit drept recompensă și felicitări trei metri de stofă. Fotbalul de atunci se juca și de plăcere. Nu era industria de acum. Fotbalul de azi e oglinda societății noastre. Ăsta e adevărul.

- La capitolul echipa națională ați avut un meci celebru!
- Mă așteptam la asta. Speram să uitați.

- E vorba de acel 1-7 cu Elveția.
- Am debutat la națională la Varșovia, am câștigat 3-2 întâmplător sau nu, iar eu am dat, tot întâmplător, cele 3 goluri. Și ultimul meu joc, din 1967, în Elveția. S-a jucat în mai. Cu două sau trei luni înainte am jucat la Paris, cu Franța, și am câștigat 2-1. Singurul meci câștigat de România cu Franța în deplasare!

Mircea Dridea: „Acum așteptăm să devenim străbunici"

- Ne țineți în suspans!
- Ce spun acum, au trecut anii, s-au prescris multe! Se pare că cineva din anturajul nostru, poate doctorul, ne-a dat ceva. Găsiți asta și în declarațiile lui Lucescu sau Nunweiller. A fost ceva necurat! Imposibil ca la un meci să joace 11 inși prost. Mai găsești, 2-3 poate 4-5, dar aici toți am fost o apă și un pământ.

- Credeți asta după atâta timp?
- Domne, pierzi cu 1-7 un meci în condițiile în care acasă ai câștigat cu 4-2? Era chiar 4-0 la un moment dat. E regretabil pentru că acela a fost ultimul meu meci. N-am mai văzut naționala după.

- Ce vă mai doriți acum?
- Un singur lucru. Să fiu sănătos eu și familia mea, soția mea, cu fetele mele, cei 5 nepoți. În afară de cei 70 de ani la Petrolul, am sărbătorit și 60 de ani de căsnicie. Acum așteptăm să devenim străbunici. E un lucru foarte important ca în viață să știi pentru ce ai trăit și dacă ai dăruit ceva societății.