Mircea Lucescu continuă războiul cu Steaua: „Eu îmi pun in palmares și Cupa din ‘88. O merit, e a mea!”

• Episodul 1: Interviu eveniment cu Mircea Lucescu: „Craiova și naționala mea au dat tonul performanței în fotbal din anii '80"
• Episodul 2: Pe cine vede Mircea Lucescu ca artizanul performanței din 1986: „Steaua? Boloni a organizat-o, Valentin a protejat-o"
• Episodul 3: Mircea Lucescu pune Craiova Maxima peste Steaua '86: „A avut adversare tari! Nu Kuusysi, nu Vejle, nu Honved!” + o lecție de pe Netflix
• Episodul 4: Mircea Lucescu: „În '90, lumea ținea cu Dinamo. O depășisem pe Steaua la popularitate"

VIDEO / Mircea Lucescu: „Eu îmi pun în palmares și Cupa din '88! E a mea”

- Domnule Lucescu, am rămas cu povestirile în toamna lui 1986, după ce ați fost îndepărtat de la echipa națională. 
- Da! Am rămas doar la Dinamo, iar după ce ne-a eliminat Tirana, practic ne-am axat doar pe campionat. Dar şi acolo ne-a bătut Steaua de o manieră categorică, ne-a dat 3-0. Totuși, a fost un meci care m-a ajutat fantastic ca să-mi dau seama că trebuie să schimb marea majoritate a jucătorilor. Ei făcuseră o mare performanţă, cu eventul din '84 şi cu semifinala, cu Liverpool, de Cupa Campionilor, însă eram nevoit să schimb. În acel sezon, '86-'87, Steaua a câştigat campionatul. 

„Atunci era o perioadă fantastică pentru nivelul Ligii 1 fiindcă existau şi alte echipe extrem de bune. În afară de Dinamo, Steaua, Craiova, mai existau Sportul, FC Argeş, foarte bune, deci campionatul era competitiv”
- Mircea Lucescu

- În acel an aţi pierdut clar disputa cu Steaua. 
- Steaua era campioană detaşat, pe final de sezon eu începusem să debutez tinerii, pe Răducioiu l-am băgat prima oară când avea 15 ani şi jumătate, l-am adus pe Lupu, apoi am reușit să-i transferăm şi pe Klein şi Mateuţ. I-am promovat pe Stelea, pe Lupescu. Au urmat Sabău și Timofte. Voiam jucători mai tineri decât erau jucătorii Stelei. În anul ăla n-am contat la campionat. Primele două titluri, '86 şi '87, Steaua le-a luat lejer, după care am început să contăm, în meciurile directe Steaua ne bătea greu sau nu ne bătea deloc, făceam remize. 

„Titlul se decidea în meciurile directe”

 - Dar tot Steaua a luat titlurile şi în '88, şi în '89! 
- Păi, da, însă pentru asta a trebuit să se întâmple nişte lucruri. A fost acel 3-3 pe Ghencea. 
 

- În primăvara lui '88, cu 4 etape înainte de final, dacă... 
- Ştiu, dacă am fi câştigat noi, luam campionatul. Ştiu, cum să nu ştiu! Şi la fel a fost şi la meciul din primăvara lui 1989, când ne-au bătut 2-1, la fel. Eu vorbesc despre meciurile directe fiindcă echipele erau atât de bune amândouă încât nimeni nu putea să le pună probleme şi campionatul se hotăra la directe. 

0 înfrângeria avut Steaua în cele două campionate la care face trimitere Lucescu, 1987-1988 şi 1988-1989 3 înfrângeri a suferit Dinamo în acelaşi interval de timp, dintre care două împotriva Stelei

„De furie și fără să-mi dau seama, l-am învinețit pe Igna”

 - Şi v-a bătut Steaua! 
- Da, dar cum? 

- Cum? 
- Aveam 1-0 şi ne-a anulat Igna un gol valabil, el era la linie. Chiar mi-aduc aminte că atunci am făcut un gest asupra lui Igna, pentru că nu m-am putut controla tocmai că mi-am dat seama ce se poate întâmpla cu Andone, care era furios. L-am prins pe Igna de mână şi l-am strâns tare, nu am realizat ce fac. Eram plin de nervi, l-am învineţit. Din câte mi s-a spus, Igna s-ar fi plâns după meci față de conducătorii Stelei «Uite ce mi-a făcut Lucescu!». 

„L-am pălmuit pe Ando, a fost un gest care m-a salvat”

 - Aţi avut de suferit şi dumneavoastră pentru gesturile obscene pe care Andone le-a făcut la finalul acelui meci? 
- Atunci, am făcut ceva ce m-a salvat. Am trecut pe lângă el şi i-am dat o palmă peste ceafă. Dacă n-aş fi făcut acel gest, cred că mă suspendau pe viaţă. Şi lui Mihăescu la fel, că era şi el acolo şi gesticula. A fost dovada că eu n-am avut nicio implicare, n-am pus eu la cale acele gesturi ale jucătorilor, aşa cum au avut unii grijă să mă acuze. 

- Nu aţi primit nici o sancţiune? 
- Un ultim avertisment fiindcă mi s-a zis nu am ştiut să-mi educ jucătorii şi ei au avut astfel de gesturi. Chiar în acea seară, după meci, cu tot scandalul care ieşise, eu am plecat în Italia. 

- Italia?! Pentru ce? 
- Am fost invitat la retragerea lui Zico. Şi s-a făcut un meci, disputat la Udine, între Brazilia şi o selecţionată mondială, iar eu am fost antrenor la această formație alături de Liedholm (n.r. - fost fotbalist suedez, care a antrenat peste 25 de ani în Italia, la Milan, Roma, Verona, Fiorentina). Am câştigat cu 2-1. 

- Revenind, semnele lui Andone în ce au constat, că şi aici au circulat multe legende? 
- El era cu spatele la mine, era cu faţa spre tribuna oficială din Ghencea, nu mi-am dat seama exact. Cred că a făcut ceva cu mâinile... 

- S-a zis că şi-a dat şortul jos. 
- Nuuuu, nici gând, poveşti! Cazul a creat un scandal mare, a ajuns inclusiv la Ceauşescu. Unii au încercat să dea o tentă politică gesturilor lui Ando, fiindcă în tribună era tot Comitetul Central şi că, vezi Doamne, gestul lui Andone era şi o ofensă la adresa regimului. Nu, fusese doar un gest de revoltă sportivă. Atunci, s-a dorit să-l suspende pe viaţă.

„Decizia lui Ceauşescu de a bloca plecarea jucătorilor de pe plan local timp de 5 ani a ajutat multe cluburi din provincie să fie foarte puternice. Abia apoi, când s-a creat rivalitatea fantastică dintre Steaua, Craiova, Dinamo, s-au putut lua jucători”
- Mircea Lucescu

- A intervenit Lăcătuş! 
- Eh, da! Altă poveste. Voi n-auziţi că se ajunsese până la Ceauşescu?! Mai exista atunci şi Ministerul de Interne, ei şi-au luat măsuri imediat pentru a informa corect despre ce s-a petrecut acolo. Inclusiv caseta filmată de noi a fost probă. Acum, nu ştiu dacă a văzut-o Ceauşescu. 

„Crăciunescu a prelungit meciul până a dat Steaua gol, apoi a fluierat finalul”

 - Şi spuneţi că în acel meci, arbitrajul a fost pro-Steaua? - Ne-a anulat un gol valabil şi ne-a dat doi oameni afară! Vaişcovici şi Cămătaru! Voi ce ziceți?

 - Crăciunescu arbitru, nu? - Naiba ştie... (râde) Plus că meciul a durat până în minutul 96. De fapt, până a marcat Steaua. După ce a înscris, gata, s-a terminat meciul! Deci? Mai e posibil să mai discutăm de aceste chestii? Încă o dată, nu ia cu nimic din meritele jucătorilor de la Steaua, care erau de o valoare formidabilă, drept dovadă rezultatele internaţionale, dar aşa au stat lucrurile, cum vi le povestesc eu. Şi aşa am pierdut două campionate şi o Cupă, pe care le-am fi putut câştiga. Trecând peste toate acestea, important a fost nivelul excepţional la care era atunci fotbalul românesc, s-a datorat acestei rivalităţi deosebite dintre Steaua şi Dinamo. 

- Da, dar e important şi să vedem dacă acele titluri au fost câştigate corect şi dacă... 
- Măi băieţi, gata, nu ne mai întoarcem! Mai putem schimba ceva? Mai putem repara ceva? 

- Putem înţelege mai bine istoria fotbalului nostru! 
- Şi eu acum ce să spun: daţi-mi Cupa aia din '88 înapoi ca să figurez cu 33 de trofee, nu cu 32, în cariera de antrenor? ...(râde) Păi, da, că e mea, nu? Apoi, ce să mai zic, că trebuie să contest: Hagi nu avea voie să joace la Steaua pentru că a fost transferat fără documente?! 

32 de trofeea câștigat Lucescu ca antrenor: 22 cu Șahtior, 3 cu Dinamo, 3 cu Rapid, 2 cu Galatasaray și câte unul cu Beșiktaș și Zenit

- Împrumutat pentru un singur meci! 
- Da, însă apoi nu l-au mai dat înapoi, cu toate protestele lui Mac Popescu, de la Sportul. Mac trăieşte, întrebaţi-l dacă eu mint cu ceva! Apoi, când l-au transferat pe... Nu, nu mai zic, nu mai vreau să deschid iarăşi polemici d-astea, nici împotriva lui Valentin nu vreau să zic ceva fiindcă eu am apreciat că el a venit lângă fotbal, a facilitat fotbalului o apropiere de sistemul politic, de pe urma căreia sportul a avut de câştigat. Că, ulterior, din cauza rivalităţii, au apărut anumite influenţe, asta a fost, dar pe mine m-a supărat foarte tare declaraţia lui Piţurcă. Nu poţi să-ţi jigneşti rivalii, partenerii de competiţie.

Ce a declarat Victor Pițurcă

„Nu vreau să le răspund celor care ne acuzau pe noi, Steaua, de aranjamente. Cei de la Dinamo atunci erau specialişti în chestiile astea. Titlul se decidea fie în meciul direct, fie dacă făcea una dintre noi vreun pas greșit. Jucam la echipe de-ale lor. Doamne, ce păţeam! Pe la Bacău, de exemplu, se jucau doar 10 minute efectiv, se arunca mingea prin tribune, chestii de genul ăsta”
- Victor Pițurcă

Citește și alte știri despre Mircea Lucescu: 

Mircea Lucescu pune Craiova Maxima peste Steaua '86: „A avut adversare tari! Nu Kuusysi, nu Vejle, nu Honved!” + o lecție de pe Netflix

Mircea Lucescu: „În '90, lumea ținea cu Dinamo. O depășisem pe Steaua la popularitate"