Articol de GSP - Publicat sambata, 23 aprilie 2022 13:02 / Actualizat sambata, 23 aprilie 2022 18:31
Invitat la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, de pe GSP.RO, Sorin Cârțu, actualul președinte al celor de la Universitatea Craiova a vorbit deschis despre școală și începuturile sale în cariera de fotbalist. Despre cantonamentele lui Ion Oblemenco și Ilie Balaci, despre prostiile și antrenorii care i-au făcut viața grea în Bănie.
Cârțu a făcut junioratul la CSS Craiova, iar în 1973 câștiga campionatul de tineret al României, iar doi ani mai târziu devenea golgheter al diviziei B cu Electroputere. Pe 22 august 1976, debutează cu gol la Universitatea în victoria cu 5-1 contra Progresului. CV-ul său unul remarcabil: trei cupe și două titluri de campion ca jucător, căruia îi va adăuga în 1991 eventul din postură de antrenor.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Hai să-ți aflăm povestea, Sorine! Multă lume nu știe, dar tu ai început cu voleiul.
- Am făcut șase-șapte luni. Atunci am spart o minge, în timpul unui antrenament. Era iarnă, terenurile erau înghețate și ne-a scos pe stradă. Era circulație mică atunci. Țin minte că eram la stadionul Tineretului și ne jucam cu mingea. Pe acolo trecea autobuzul de la gară spre parc. Toată lumea și-a luat mingea în mână, eu, care eram mai stăpân pe execuțiile tehnice, m-am mai jucat cu ea. Când am vrut să o arunc pe trotuar, a sărit sub autobuz și-a spart-o.
- Și?
- Pe vremea aia mingile erau puține, eram prin '67-'68. S-a supărat antrenorul pe mine, mi-a dat și-o scatoalcă, chiar dacă mă simpatiza și eram important în grupul lui. Pe mine nu mă lovise niciodată până atunci. M-am supărat și am plecat. Așa am ajuns la Școala Sportivă. Eu aveam calitate de fotbal. Driblam pe toată lumea când erau pauzele de la volei. M-au primit imediat la fotbal. Am stat acolo până în ultimul an de juniorat, apoi am fost transferat la Universitatea Craiova, la tineret. În '73-'74 am ieșit campion cu echipa de tineret. Erau în echipă Pițurcă, Gabi Boldici cu frate-su.
Sorin Cârțu: „Am fost un tip bunicel la carte, dar nu eram extraordinar”
- Părinții tăi...
- Nici n-au știut! Nu e ca acum, să ducem copilul la selecție. Ei nu știau că mă duc la volei sau la fotbal. Tata era înnebunit după fotbal. Era cu Știința Craiova, nici nu voiau să audă de Steaua/CCA, Rapid sau Dinamo.
- Nu voiau mai degrabă să te axezi pe școală?
- Am intrat la liceu cu 8,90, eram al 19-lea. Am fost un tip bunicel la carte, nu eram extraordinar, dar bun. Pentru că eram într-o perioadă în care trebuia s-o las mai ușor cu cartea, tata a venit să-l întrebe pe antrenor de mine. Și antrenorul i-a spus că o să ajung fotbalist. Atunci, tata, iubitor de fotbal, a mai lăsat din hățurile cărții. Când m-am dus la liceu, am început s-o mai zbârcesc, fotbalul a trecut pe primul plan.
- Și ai început cu tineretul.
- La 17 ani, apoi am fost împrumutat doi ani de zile la Electroputere, în Divizia B. Aici a fost călirea mea, mi-am făcut ucenicia. În primul an de Divizia B am dat cele mai multe goluri.
Am fost golgeter în Liga 2, dar niciodată în Liga 1. Am dat vreo 25 de goluri în primul an, țin minte că trei mi le-au anulat... Le trecea pe vremuri arbitrul în raport, nu veneau ziariștii să țină statistica. Și în '76 am ajuns la Craiova, adus de Titi Teașcă
Sorin Cârțu
- Unul dintre cei mai buni antrenori!
- Piticu' a venit la echipă și a vrut să vadă tot ce are la dispoziție orașul. S-a făcut un meci din ăsta cu o selecționată din oraș. Am jucat cu Universitatea Craiova cu jucători care evoluaseră mai puțin, dar și unii din echipă. Am jucat bine atunci! Eu nu prea eram interesat, îmi doream mai mult să plec la Galați.
- De ce? Ce să faci la Galați?
- Aranjasem să plec acolo și să dau la facultate. Am plecat, dar n-am intrat. Am venit înapoi la Craiova, atunci m-am întâlnit cu nea Titi Deliu, care se chinuia să dea de mine. Pe vremea aia nu erau telefoane mobile. Mă căutau de vreo șase-șapte zile. Voia să mă duc să discut cu nea Titi Teașcă.
Sorin Cârțu: „Nea Titi Teașcă crea multe conflicte, iar într-un cantonament de iarnă ne-a terorizat!”
- El era un antrenor diferit mult de restul.
- Nea Titi era figură mare! Toți antrenorii cereau același lucru ca Teașcă, dar sub un alt mod. Nu la modul radical în care el punea problema. La el, dacă nu făceai faza a doua zicea "M-ai vândut...". Erau multe conflicte pe care el și le crea, când trebuia să fie mai permisiv.
- Când ai ajuns la echipa mare ai mai prins vedetele?
- Oblemenco și cu Deselnicu. Balaci era prietenul meu, copilăriserăm împreună. Ștefănescu, dar nu era cu impactul pe care l-a avut după. El a devenit superimportant când a devenit fundaș central. Era și Negrilă cu doi trei ani vechime.
- Oblemenco cum era, Sorine?
- Cu nea Nelu am stat în cameră într-un cantonament de iarnă. Mamă, ne-a terorizat Piticu' atunci. Trei săptămâni ne-a pus pieptărașe cu nisip. Aveam trei buzunărele în față și trei în spate pe care ni le umplea cu nisip. Câte un kil jumate. Și eu am făcut alergare îngreunată ca antrenor, dar la picioare câte 200-300 de grame. El punea doar la piept.
- Indiferent de vârstă, de experiență?
- Da. Eu niciodată nu le puneam unui jucător de 30 de ani cum era nea Nelu sau Deselnicu. Astea erau bune de încărcătură pentru un jucător ca mine, la început. Pentru Tilihoi, Geolgău, Țicleanu... Nu poți să pui omului trei kilograme!
- Zi-mi te rog de Oblemenco.
- Hai, să-ți zic... În cantonamentul ăla de iarnă cu Oblemenco. Ne-a dat Piticu' 10 ture, 15 ture, 25 de ture. Erau 20 de kilometri de alergare cu greutăți. Când a venit nea Nelu în cameră era distrus! Vizavi de noi era Petre Deselnicu. Venea cu prosopul legat la brâu după ce făcea baie, parcă-l văd și-acum. Venea să fumeze cu nea Nelu. Deselnicu stătea la mine în pat, mă dădea la o parte.
- Așa.
- Și odată i-a zis lui Oblemenco: „Băi nașule! Ce zici, mă, de ăsta, că ne omoară?”. „Hai să plecăm acasă și să ne dea afară!”. Și așa s-a întâmplat!
- Ai făcut și tu prostii ca fotbalist?
- Ovidiu, nea Nelu m-a susținut mult și când am făcut prostii. Mi-am mai dat pantalonii jos și am arătat la lume... Întorcându-mă cu spatele... În perioada aia, Balaci dacă se întorcea să-mi dea pasă, deja tot stadionul fluiera. Când ajungea mingea la mine fluierau toți... A fost rău de tot o perioadă.
- Și ce-ai făcut?
- M-am dus în fața oglinzii pentru că eram și eu marcat, mi-am dat două palme: „Băi, ești fraier!”. Până la urmă nu m-a mai interesat că mă fluierau, am dat goluri... Ce să te mai fluiere când dădeai goluri? Până la urmă ne-am împăcat.
Sorin Cârțu: „Ilie Balaci a fost jupânul nostru! Șeful nostru”
- Oblemenco sau Balaci?
- Aveau stiluri diferite, dar au și fost în momente diferite. Nea Nelu a dat tonul de performanță la Craiova. Nea Nelu a fost mitul, numărul 1. Când a venit el, Craiova era la retrogradare, apoi a început cu titlul de golgeter. A creat un orgoliu pentru suflarea oltenească, avându-l pe cel mai bun. A fost chestia că el a fost jupânul în primul campionat. Știm foarte bine ce a însemnat primul campionat pentru Craiova! Devenind Campioana unei mari iubiri.
- Și Ilie?
- A fost jupânul nostru pe Craiova Maxima. El a fost șeful nostru! Eram și un grup mai mare care eram foarte apropriați. Ilie a jucat cu nea Nelu un singur an, în '73-'74, dar Ilie era la început. Din '74, Ilie era jupânul.
- Pe Balaci îl știai de când erați copii.
- Am fost în grupe apropiate, jucam între noi, dar am fost la cluburi diferite. Era concurență între mine și el în Craiova. Ilie a fost cel mai mare, a avut un drum mult mai bun decât mine. Ilie a fost geniu în ce făcea și în ce a reprezentat în tinerețe. Mie mi-a trebuit mai mult timp, m-am copt mai greu.
- A avut șansă.
- Nu e vorba de șansă... Singura dată când poți să spui că cineva nu are șansă e atunci când se accidentează. Ilie s-a rupt la 25-26 de ani. Atunci s-a curățat, când putea să mai aibă un cuvânt de spus în cinci ani de superfotbal! Eu eram invidios pe el la tinerețe, cum se exprima la 17 ani față de niște jucători maturi.
CITEȘTE ȘI:
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
