Articol de Vasile Ernu - Publicat sambata, 02 ianuarie 2021 10:42 / Actualizat sambata, 02 ianuarie 2021 11:58
The Queen’s Gambit („Gambitul damei”) este serialul cu care Netflix a dat lovitura în finalul lui 2020. În acest context, Gazeta Sporturilor publică o serie de 10 articole despre șah, sub semnătura scriitorului Vasile Ernu, care spune câteva dintre poveștile frumoase ale șahului și legăturile acestora cu serialul Netflix.
Pentru că suntem în pline sărbători de iarnă și vacanță a copiilor am zis să scriu un text util, care să ne motiveze să învățăm copiii să joace șah. Marele atu al filmului „Gambitul damei” este curiozitatea și apetitul pentru acest joc.
Să încep cu o poveste. Când jucam cu Sașa, copilul meu, când încă învățam, el a observat un lucru la care eu nu m-am gândit. În timp ce-l învățam pe el să joace șah, el mă învăța să vad șahul mult mai complex: Povestea "Leneșului" în viziunea unui șahist de 5 ani.
În fiecare seară jucăm șah cu Sașa. Așa, de învățare. El mută și comentează. Mă mai întreabă. La un moment dat zice:
- Tată pot muta cu Leneșul?
- Leneș? Nu există așa piesă ....
- Cum nu, uite-l! și-mi arată Regele. Nu vezi că se mișcă ca un leneș!!!???
Ups... am avut și eu revelația că Regele e chiar cea mai "leneșă" piesă de pe tabla de șah. Cu excepția rocadei, care este mișcarea "de urgență", în rest se mișcă mai puțin chiar decât pionul şi toți trag pentru el: toți muncesc pentru ”Leneș”. Să lupte nu știe, să se miște nu știe. Dar e Rege.
Observația lui Sașa mi-a adus aminte de două lucruri. De afirmația lui David Graber, un mare antropolog, care zicea: ca să îți dai seama cât de util e jobul tău, imaginează-ți că tu și alții de aceeași meserie întră în grevă o săptămână. Ce se întâmplă? Ce ar fi fost dacă în pandemie ar fi dispărut gunoierii, brutarii, medicii, profesorii?
Acum mulți ani Gary Kasparov a fost întrebat: care este cea mai importantă piesă de șah. El a afirmat fără să clipească: Pionul. Șahul te învață această ordine a lucrurilor și valorii. Copiii învață această lecție de mici, fără a citi tratate de morală. Din șah.
Șahul e un joc foarte inteligent și înțelept mai ales când e interpretat de un copil. Așa că pentru cei mari "leneș" e una, pentru cei mici "leneș" e cu totul altceva. Și tind să cred că cei mici au mai multă dreptate. Încă nu au fost "formatați", au mintea mai liberă...
Mulți se tem să învețe copiii șah: pentru că e un joc greu, pentru că e un joc complicat, pentru că e un joc plictisitor, pentru că nu mai atrage copiii.
E o prejudecată. Avem multe prejudecăți. Credem că cei mici sunt atrași doar de jocurile pe calculator sau pe diverse suporturi electronice. Din păcate uităm sau nu știm că de multe ori noile suporturi electronice ascund multă facilitate și lenevesc creierul. Șahul însă nu: e un șoc fundamental pentru om, pentru dezvoltarea lui. Șahul, dacă e bine prezentat, este mai spectaculos decât jocurile de strategie de pe calculator și mai fascinant decât Războiul stelelor. Cu siguranță mult mai complex.
Acum mulți ani am ascultat o prelegere a marelui campion mondial Anatol Karpov, despre Șah și copii: la ce ajută șahul în dezvoltarea copilului. O să fac o mică sinteză: iată 12 puncte esențiale.
- Concentrarea minții și confortul fizic. Șahul învață copiii mai întâi să stea, să-și aleagă poziția comodă, confortabilă ca să se concentreze. O comoditate fizică și o concentrare psihologică. A te concentra de mic pe un joc atât de complex este o lecție imensă. E un joc mai lung: trebuie să învețe să-și găsească poziția comodă. Ne plângem că cei mici nu se mai pot concentra? Șahul îi învață acest exercițiu fundamental.
- Învață copilul să dialogheze. Copilul se concentrează, joacă, dar nu este singur: nu este o însingurare ci este într-un dialog cu un partener – e o concentrare în dialog, e un dialog cu o altă persoană diferită de tine. E un dialog al minții și emoției. Șahul e un joc al dialogului.
- Decizie și responsabilitate: înainte de a atinge piesele, înainte de a le muta trebuie să ei o decizie. Piesa mutată nu poate fi retrasă. Gândește-te înainte de a lua o decizie și mai ales înainte de a acționa. Șahul te învață decizie și responsabilitate. Un act făcut e bun făcut.
- Dezvoltarea ”ceasului interior”: o altă caracteristică fundamentală. Șahul se joacă în timp, cronometrat. Controlul timpului, evaluarea timpului și capacitatea de a analiza în timp capacitatea ta de muncă, gândire și reacție în paralel cu cea a adversarului este un câștig imens. Pentru a învăța să controlezi și gestionezi timpul uneori oamenii au nevoie de zeci de ani de educație și muncă. Șahul te învață acest lucru cu timpul aproape organic. Fără mare efort.
- Reacție analitică. În antrenament și în jocul de șah înveți să reacționezi rapid, să evaluezi rapid și să ai o capacitate de reacție analitică pentru că jocul se schimbă de la mișcare la mișcare și poate lua forme foarte complexe la care tu trebuie să știi să reacționezi calculat.
- Evaluare analitică: șahul te pune deseori în situația de a lua decizii complicate. În diverse momente trebuie să evaluezi la ce piesă renunți, ce sacrifici: un pion sau un cal, un nebun sau o tură? Sacrificiul unei piese sau a unei poziții ține nu de situația pe moment ci în vederea evoluției a întregului joc. Uneori pentru a învinge e nevoie să sacrifici regina, dama. Cum faci? A evalua corect având perspectivă asupra întregului este o mare artă. Mai ceva ca în viață.
- Antrenarea memoriei și a utilizării informației. Memoria se dezvoltă foarte mult în acest joc. Jocul te învață să acumulezi informații care în timp te pot ajuta enorm de mult în joc, în proces. E important să ai spirit analitic, să ai reacții, să vezi întregul dar trebuie să ai bagaj informațional și memorie pentru că este o zestre teribil de valoroasă. Șahistul știe că el este ceea ce este atunci când e singur în fața tablei de șah și a adversarului. Google nu te ajută la nimic. Google și ustensilele informaționale ajută doar pe cei ce deja știu.
- Dezvoltare logică și dezvoltarea gândirii: șahul mereu te ține în situația de a gândi cât mai rațional, cât mai logic și cât mai analitic. Șahul e jocul gândirii raționale. Emoțiile firește că nu dispar însă înveți să le controlezi pentru că jocul impune în primul rând gândire. Până și emoțiile aici devin parte a gândirii.
- Îmbunătățește stima de sine și îți creează o corectă evaluare de sine. Copilul se confruntă deseori cu această situație: un deficit de stimă de sine sau o proastă evaluare a propriei persoane. Din diverse motive. Doar faptul că știi să muți piesele, să duci un joc până la capăt crește enorm de mult aprecierea de sine. Prestigiul șahului este imens: tu știi să joci cel mai inteligent joc al lumii în care au jucat toate geniile lumii. Dacă știi să joci șah poți rezolva orice problemă a lumii, poți face orice strategie, poți rezolva banala ecuație la matematică. Acesta e mesajul pe care ți-l transmite șahul. Capeți conștiința acestui joc și a acestei valori. În același timp în joc, în procesul jocului, înțelegi foarte bine unde te afli. Șahul te întărește moral, psihic dar nu-ți creează o falsă evaluare de sine, nu te minte ci produce o evaluare foarte corectă.
- Tactică și strategie: jocul nu e doar analitic, nu e doar logică, nu e doar memorie și informație ci e un cumul de tactici și strategii – nu poți să joci șah fără a însuși elemente esențiale din gândirea tactică și strategică. Când ai tabla de șah în față ești ca la război – ai de dus o mare bătălie iar acolo fără tactică și strategie nu reușești. Șahul te învață acest lucru.
- Maturizarea. Nici un joc nu maturizează așa de armonios precum șahul. Șahul maturizează mintea și emoțiile copiilor fără a le fura copilăria. Iar asta e un lucru mare.
- Din experiența mea aș mai adăuga un element: socializarea. În șah se socializează mult, se comunică, se construiesc relații. Șahul socializează imens. E total diferit, opus față de jocurile electronice, digitale online care deseori de-socializează, te ține singur în fața ecranului. Aici ești cu adversari vii care cu care te lupți dar comunici și cu care sunt șanse imense să devii prieten. Adversarii de moarte ai Confruntării secolului între cele două super puteri aflate în plin Război rece, Boris Spasski și Bobby Fischer, aveau să devină cei mai buni prieteni.
Șahul după formă e joc, după conținut e artă, după efortul de a-l juca este știință - spunea marele campion Tigran Petrosian.
The Queen's Gambit, un real succes Netflix
- The Queen’s Gambit a devenit cea mai de succes miniserie proprie din istoria Netflix, înregistrând un număr-record de vizionări: a fost accesată de pe 62 de milioane de conturi din întreaga lume în primele 28 de zile de la lansare. A fost apoi în Top 10 în 92 de țări, în 63 dintre acestea fiind chiar pe prima poziție!
- „The Queen’s Gambit” este inspirat de un roman al lui Walter Tevis, care a reintrat în lista de bestseller-ului a New York Times, la 37 de ani de la lansare. Potrivit celor de la Google, întrebarea „Cum să joci șah?" a atins cel mai mare nivel din ultimii nouă ani. Scriitorul american a decedat la un an după ce a publicat romanul, pe 9 august 1984.
- Cele 7 episoade spun povestea lui Beth, o fată de 9 ani care ajunge la orfelinat după moartea mamei ei. Aici învață să joace șah, devenind, treptat, noua senzație a acestui sport la nivel mondial, înfruntând teribila școală de șah a rușilor. Povestea este una fictivă şi extrasă din romanul omonim lansat în 1983, dar se aseamănă cu cea a renumitului campion la şah, Bobby Fischer.
- Vasile Ernu, autorul acestei serii despre șah în Gazeta Sporturilor, este un cunoscut scriitor român născut la Odessa, Ucraina, în 1971. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi şi al masterului de Filosofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. Volumul său de debut, „Născut în URSS”, a fost distins cu Premiul pentru debut al României literare şi cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, ambele în 2007. De asemenea, Ernu publică texte de opinie și în Libertatea.
- Mai jos, precedentele 5 episoade semnate de Vasile Ernu în Gazetă:
)
)
)
)
)
)
)
