SPECIAL GSP // Cum arată jurnalul devastator al lui "Ciogli-Baci", primul român prezent la un Mondial ca jucător și conducător » Dezvăluiri senzaționale cu iz rasist: ”O țiganiadă adevărată, Ozon se bate cu arbitrul”

I se spunea "Ciogli-Baci", iar povestea lui se confundă cu o colecție de borne istorice în fotbalul carpatin. Timișoreanul Emeric Vogl a fost primul român participant la un Mondial în calitate de jucător (1930, 1934) și conducător (1970). 

La turneul mexican a mers în postura de consilier tehnic al selecționerului Angelo Niculescu, iar Mircea Lucescu a punctat în repetate rânduri că Vogl a reprezentat, de fapt, artizanul din umbră al calificării la CM.

A cucerit cinci titluri cu Chinezul, încă unul în tricoul lui Juventus București, a strâns 29 de prezențe și un gol pentru România, cu care a câștigat și două titluri balcanice (1931, 1933).

Peste toate a venit însă cariera de tehnician, cu patru mandate pe banca "tricolorilor" într-o perioadă complicată din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial și a consecințelor acestuia, 1942-1951. Și, în continuare, consilier la Rapid ('63-'67) și la națională ('67-'71). Va deveni primul antrenor emerit din fotbalul românesc.

"Artistul" Nichi Dumitriu plutește deasupra terenului într-un Steaua - Rapid care a umplut până la refuz vechiul "23 August"

"Prietene, va mai dura până vom juca bine sistemul 4-2-4!"

Cele patru sezoane petrecute în Giulești au lăsat și ele urme, în frunte cu titlul din '67, primul din palmaresul vișiniilor. Iar spiritul de organizator, vizionar și fin tehnician transpar și dintr-un jurnal personal care analizează și vorbește despre viața de zi cu zi de la Rapid în primăvara/vara lui '64.E anul în care trupa pregătită de Valentin Stănescu devenea vicecampioană și cucerea Cupa Balcanică.

Multe dintre însemnările lui "Ciogli-Baci" apar alături de cronicile vremii publicate de ziarul "Sportul popular", precursorul "Gazetei" de azi. Bunăoară, după un 0-2 cu Dinamo pe 18 martie '64, Vogl critica în notițele sale observațiile jurnaliștilor despre calitatea slabă a partidei. Și trimitea către proiectul unui sistem 4-2-4, la care se lucra la Rapid în anii în care Brazilia consacrase modulul respectiv, cu care a triumfat la două Mondiale, 1958 și 1970.

Scria Vogl: "Are pretenții că, introducând un nou sistem care modifică esențial jocul în apărare și în atac, precum și sarcinile jucătorilor, să fie realizat în doi timpi și trei mișcări și pe un nivel cât mai înalt. Nu, prietene, fotbalul este mult mai greu și până când vom juca bine în sistemul 4-2-4 va mai dura și poate că mulți dintre jucătorii actuali nu se vor putea încadra. Important este că ne-am hotărât să facem ceva la nivel mondial și să avem răbdare s-o ducem la bun sfârșit".

Dumitriu (dreapta) și Puiu Ionescu, oamenii care-și băteau joc de adversari, cum nota Vogl

"Fotbalul nu este music hol" :-)

Dincolo însă de observațiile tehnice, parcimonios cu cele pozitive, generos la remarcarea slăbiciunilor, Vogl are doi clienți speciali în vestiarul Rapidului, pe artiștii Puiu Ionescu și Nichi Dumitriu. Pe ambii îi săgetează constant pentru giumbușlucurile făcute cu mingea pe gazon: "Discutat cazul lui Ionescu (neprezentare la Carei) – se crede persecutat în loc să-și recunoască greșelile"
"Debandadă în vestiar, vociferări, la fel în autobuz. Jocul totuși mulțumitor, afară de Ionescu și Dumitriu, care joacă numai pentru propria plăcere de a-și bate joc de adversar" (după un amical cu Știința Bacău, 3-1)

"Neglijarea jocului constructiv, eficace și abuzuri de joc individual cu scopul de a-și bate joc de adversar. Persistă la Dumitriu și Ionescu, pildă rea pentru Dinu, Năsturescu și Codreanu" (după 8-0 cu Flacăra Roșie în Cupa României)
"Tendința de reducere acțiune de finalizare la driblinguri individuale sau «broderie» Ionescu – Dumitriu. Se urmăresc prea multe lucruri de efect, mai ales de Dumitriu și Ionescu, dar găsesc imitatori și în Năsturescu, Dinu, chiar Motroc și Greavu. FOTBALUL NU ESTE MUSIC HOL" (după 4-0 cu Știința Timișoara în campionat).

Vogl (dreapta) a fost consilierul din umbră al selecționerului Angelo Niculescu la Mondialul din '70

"Îngâmfarea lui Coe n-are margini"

Nici Dan Coe n-a scăpat de verbele tăioase ale lui "Ciogli-Baci". Stoperul de fier, care avea pe atunci 23 de ani, a fost desființat pentru atitudinea arătată la anumite partide și antrenamente. În special, după un 2-5 cu Dinamo, care va și cuceri titlul:

"Jocul și mai ales atitudinea lui Coe a dat peste cap toată apărarea. Îngâmfarea acestui jucător n-are margini. În viața mea n-am văzut astfel de caz. La urmă, după ce a învinuit pe Motroc, a simulat dureri de ficat. Și Greavu de vineri și-a asigurat un alibi (întindere)"

"Analiza cu jucătorii: C. Dan a venit din nou târziu – a fost la un doctor pentru ficat, cu toate că a știut că doctorul echipei este la antrenament. Iar a făcut pe nervosul, apoi a refuzat să vorbească, a ieșit, a revenit, a plâns. Și pe urmă a susținut că de sâmbătă nu se simte bine, că n-a vrut să acuze pe Motroc, ci a vrut să iasă, dar îi era rușine. Că el moare pentru echipă, nu este apreciată munca lui. Că este din născare nervos. Până la urmă, parcă el este un persecutat"

"În continuare face pe bolnavul, supăratul sau chiar pe nebunul. Nu știu care din ei este cel adevărat. Luni a fost la federație, și probabil nu la spital pentru analize. A telefonat că se simte rău și a cerut medicul. Când dnul Ilea a vrut să se ducă, nu era acasă". 

"Ozon se bate cu arbitrul, o țiganiadă adevărată"

Însemnările lui Vogl conțin un moment aparte de la un amical cu Progresul, pierdut de Rapid cu 2-4, meci presărat însă cu multe evenimente agitate. Notițele readuc la lumină tabloul unei zile de pomină.

"Nereușita se datorează în mare parte «chibiților» Progresul, dar în primul rând indisciplinei noastre", scria Vogl. Oferea apoi detaliile: 

• "în vestiar vociferări, «spirite», neascultarea antrenorului, la fel la încălzire, pe teren. Gândul la toate, numai la o muncă serioasă, nu!";
• "tot jocul vociferări, între noi, adversar, arbitru – în loc să se joace serios (atmosferă de cafenea)";
• "proteste, țigănie la acordarea 11m cu arbitrul – apoi «spirite» în vestiar ce au spus arbitrului";
• "Ozon se bate cu arbitrul";
• "repriza 2 niciun fel de preocupare de a juca judicios. Macri părăsește terenul, sare gardul și se ceartă cu publicul. Atacanții centrali stau pe loc. Codreanu părăsește locul, ajunge inter dreapta – o debandadă generală".
• "o sută de «sfetnici» de la margine și în teren. O țiganiadă adevărată, care se referă integral și la Progresul (chiar ei dau tonul)".

La Mondiale cu două ghete pentru un picior!

Vogl a jucat în ambele meciuri ale României la primul CM, în 1930, 3-1 cu Peru și 0-4 cu gazda Uruguay. A fost și căpitanul echipei la întâlnirea cu peruvienii, intrând în legendă cu faptul că a purtat două ghete pentru același picior din cauza lipsei de echipament corespunzător! Puțin a lipsit însă ca Vogl să nu facă deplasarea peste Ocean! Lucra la Astra Română ca funcționar, compania nu dorea să-l învoiască pentru perioada Mondialelor, dar situația s-a deblocat abia când FRF a trimis o scrisoare cu lotul convocat, purtând semnătura regală. 

"L-am prețuit ca tehnician"

Avocat de peste 40 de ani, după ce a renunțat la activitatea de jucător și antrenor, Puiu Ionescu e surprins de remarcile din jurnalul lui Vogl: "Am avut o relație bună. Nu mi-amintesc să fi existat vreodată un conflict între noi. L-am prețuit ca tehnician și sunt de acord cu o parte dintre însemnările dânsului. Cu aceea că jucam de plăcere!

Dar n-am încercat niciodată să-mi bat joc de adversar. Poate așa interpreta momentele când mai făceam tot felul de jonglerii cu mingea printre fundașii rivali". Ionescu e golgeterul all-time al Rapidului, cu 127 de reușite (107 în L1) în opt sezoane petrecute în Giulești ('60-'67), unde a obținut un titlu ('67) și două trofee dedicate celui mai bun marcator al campionatului ('63 - 20 goluri, '66 - 24 goluri). 

Așa arată una dintre filele din jurnalul lui Vogl, cea în care amendează jocul spectaculos al cuplului Ionescu - Dumitriu, notând într-o engleză amuzantă că "Fotbalul nu este music hol"

"Am debutat în națională de Ziua Muncii, 1 Mai, într-un amical cu Austria, la Linz. «Ciogli-baci» mă urmărise în campionat și la naționala de tineret și mă propusese profesorului Angelo Niculescu, «principalul» naționalei. A fost 1-1, noi am deschis scorul repede, în minutul 8, prin Kallo, fiind egalați spre final"
Cornel Dinu, august 2018