EXCLUSIV Cofondatorul unui mare lanț de săli de fitness: „Românii care merg la sală sunt atipici față de europeni” + Ce înseamnă „gym anxiety” și cum poate fi depășită

- Alexandru, cum ți-a venit ideea să deschizi o afacere în acest domeniu și când ai deschis-o?
- Ca să fiu sincer, nu a fost un plan foarte bine stabilit la început. Am pornit în 2012, era o piață foarte, foarte la început. Atunci se puneau bazele primelor gym-uri din București, din România. Nu am făcut-o cu un plan de a crea o mare rețea, am făcut-o din ambiția unui tânăr. Aveam 24 de ani și m-am asociat cu actualul meu partener. Am început cu o locație, apoi două și am tot crescut ușor, ușor.

- Erai pasionat de fitness?
- Îmi plăcea să fac fitness. Făceam din liceu, mergeam la sală, sunt din Comănești, Bacău. Mergeam acolo la o sală de fitness, nu știam foarte multe. Sunt acum mulți proprietari de centre de fitness care vin după 10-15 de ani de experiență și creează o sală. Noi am făcut-o invers, am făcut-o la început, așa cum am știut noi la momentul ăla. Dacă aș repeta ce am făcut atunci, cu siguranță n-ar mai funcționa acum. Însă, dat fiind faptul că era o piață care absorbea tot ce se crea, a funcționat.

Alexandru Lascăr: „Până în 2017 nu pot spune că a existat această industrie”

- Practic, puteți să spuneți că ați făcut o sală pentru voi și după aia a avut succes?
- N-aș putea spune chiar pentru noi, pentru că a fost o nebunie la momentul ăla. Am împrumutat bani de la fratele meu care era plecat în Belgia. Eu aveam vreo 10.000 de euro pe care îi strânsesem după câțiva ani de job. Și a fost cam riscant. Dacă nu funcționa, nu mai aveam bani să plătim chiria luna următoare. Deci nu pot spune că era pentru noi, trebuia să funcționeze. Am avut noroc cu prima sală, care era chiar lângă facultatea de construcții, pentru că acolo am terminat. A funcționat din prima, s-a umplut de când am deschis-o și ne-a dat cumva încredere că putem merge mai departe.

- Cum a arătat evoluția acestei industrii de atunci până acum?
- Până în 2017 nu pot spune că a existat această industrie, a fost atât de mică încât nici nu existau niște cercetări de piață care să ne dea o imagine. Pur și simplu toată lumea construia la feeling, să spun așa. Noi am construit câte o sală pe an până în 2019. Le-am făcut la fel, fără să avem niște studii de piață, am făcut-o pur și simplu aşa cum am simţit, unde am găsit zonele care aveau nevoie, zone aglomerate, zone rezidențiale. În 2018 au început să apară niște studii și am început să ne facem o imagine completă. În 2019 am mai deschis o sală, însă apoi a venit pandemia și ne-a cam liniștit.

- Numărul membrilor cum a fluctuat în această perioadă? Câți aveați în 2012 și câți aveți acum?
- Business-ul de centre de fitness are o caracteristică aparte. Fiind un business bazat pe locații, nu pot spune că o locație îți evoluează foarte mult în timp. Din momentul în care ai ajunge la o maturitate după un an, un an jumate, doi ani, evoluția ei nu mai poate crește foarte mult pentru că se blochează sala. Noi avem un tipar specific al clienților, avem un specific la nivel de Europa. Eu fac parte dintr-o organizație internațională în care suntem 18 oameni proprietari de centre de fitness din 18 țări. Ne întâlnim de trei ori pe an și ne comparăm cumva piețele. Piața în România e o piață foarte specifică. Oamenii care au abonament vin foarte des la sală. Spre exemplu, dacă plătești un abonament, media de check-in-uri pe om pe lună e de 10-12, ceea ce e foarte, foarte mult. În Europa vorbim de 4-5 check-in-uri pe om pe membru. Tocmai de asta, sălile noastre nu-și permit la fel de mulți oameni pe metru pătrat ca cele din afară pentru că acum sunt niște vârfuri de ore. Evoluția s-a văzut în piață, ca să revin la întrebarea ta, pentru că am tot pus săli peste tot, acum sunt 17 săli doar în București și cu toate astea ele încep să se aglomereze. Undeva în 2018, în România, erau undeva spre 900.000 de membri activi, oameni care plăteau un abonament la sală.

Alexandru Lascăr: „Avem cam 1.000 de centre în România și 900.000 de membri”

- În toată industria?
- În toată industria din România, da. Undeva la aproximativ 1.000 de centre de sport. Când vorbim de centre de sport, includem și studiouri de yoga, de exemplu, și poate și clase de copii, studiouri mici. Deci în 1.000 de puncte de lucru erau undeva la vreo 850.000 de oameni. După aia, în pandemie, lucrurile s-au schimbat și acum să spunem că au revenit înapoi.

- Spuneai că e o piață specifică în România față de restul Europei. Este adevărată acea glumă că la 1 ianuarie foarte multă lume își face abonament la o sală de sport și apoi renunță până la 1 februarie?
- E adevărată în mare parte, dar nu e chiar așa. Businessul de fitness este unul sezonier, clar. Atât din punct de vederea lunilor, cât și din punct de vederea zilelor săptămânii. Mulţi oameni îşi fac o rezoluție de Anul Nou să trăiască mai sănătos, să facă sport și să mănânce mai sănătos. Oamenii încep să-și facă abonament undeva pe 15 ianuarie şi se duc până în aprilie. Din mai începe să scadă numărul până la final de septembrie. În octombrie începe iar să crească, iar decembrie e o lună moartă în fitness.

- Ai vreo explicație pentru această fluctuație?
- Sunt explicații. În primul rând, acum avem explicații mai multe pentru că suntem în 18 orașe și cumva simțim diferența între un oraș care are foarte mulți studenți și știm că pe vară pleacă acasă. Cumva, de la oraș la oraș, se schimbă obiceiul consumatorului, însă e clar influențat de concedii pe timpul verii. Dar şi de faptul că în România peste 95% dintre abonamente sunt lunare. În vestul Europei și în țările mult mai mature în fitness, nu prea se discută de abonamente pe lună. Există doar abonamente anuale, chiar dacă plata e lunară, și atunci omul nu prea renunță. Deci, cam astea ar fi motivele. Sezonabilitatea, concediile, școlile, pe timpul verii părinții care au copii deja încep să aibă programul mai încărcat.

VIDEO/ Alexandru Lascăr: „Peste 95% din abonamentele din România sunt lunare”

Alxandru Lascăr: „Vin tot mai multe femei la sală”

- Care ar fi intervalul de vârstă al clienților voştri?
- E clar că avem o grupă dominantă între 18 și 30-32 de ani. Asta e grupa dominantă.

- Ce înseamnă dominantă?
- Adică să zicem 60%, poate spre 70%. Dar în ultimii ani s-au schimbat două aspecte foarte mult. Mai întâi, grupa asta era de 90% înainte. Acum au început să vină copiii de la 14 ani. Au voie până la 16 ani doar cu acordul părinților. Şi au început să vină persoane peste 35 până la 70 de ani. Avem oameni de 73-74 de ani în centre care se antrenează, fac mișcare. Apoi, proporția sexelor s-a schimbat foarte mult. Când am început noi să facem fitness erau 90% bărbați, 10% femei. În momentul ăsta, pe toată rețeaua de 41 de centre, avem 47% femei și 53% bărbați. Și trendul doamnelor și femeilor care vin la sală a crescut foarte mult.

- Am observat un trend în Occident și în țările mai dezvoltate. A crescut foarte mult interesul oamenilor pentru sănătate, pentru longevitate, pentru wellbeing. Se observă acest trend și în România?
- E clar. E un trend mondial pe tot ce înseamnă wellness. Wellness-ul se împarte în fitness, care este cea mai mare categorie, îmbunătățirea somnului, îmbunătățirea aspectului fizic, îmbunătățirea nutriției. Sunt 5-6 categorii clare care fac parte din wellness, fitnessul fiind dominant. Chiar săptămâna trecută am citit un studiu foarte amplu care s-a făcut în America, UK și China și toate cele trei forțe mondiale aveau peste 82% dintre oameni care sunt interesanți într-un fel sau altul de wellness. Marele avantaj al pieței din România este că e o piaţă nouă, facem fitness din anii 2000, la 30-40 de ani distanţă de alte ţări. Şi se ard foarte multe etape. Acest trend se vede clar și în România, au apărut business-uri speciale de nutriție, business-uri de monitorizare a somnului, cele de fitness au crescut foarte mult.

Alexandru Lascăr: „România se află cu 5 ani în urma altor țări”

- Avantajul este că noi practic învățăm foarte rapid ce au făcut alții în 30-40 de ani.
- Ceea ce în alte țări s-a construit în timp, la noi s-a întâmplat într-o perioadă mai scurtă de timp și intuim cu toții că vom arde etape în continuare. Cum am zis la început, fac parte dintr-o organizaţie şi de trei ori pe an ne întâlnim în diferite piațe și monitorizăm piața. Ultimele trei au fost în Suedia, Singapore și Arabia Saudită. Mergem și stăm o săptămână efectiv să absorbim toate informațiile din piață. Avem în continuare cinci ani în spate la nivel de dezvoltare.

- Ce înseamnă că suntem cu cinci ani în urmă? La nivel tehnologic sau cum văd oamenii această industrie?
- Tot ceea ce se întâmplă în industrie e dat de consumator, pentru că dacă ai consumatori, tehnologia e accesibilă pentru toată lumea. E vorba de cum văd oamenii că pot să-și cheltuiască banii în zona asta. Suntem în urmă, semnificativ, la tot ce înseamnă concepte de fitness și de mișcare, pentru că la noi sunt câteva tipare, nu sunt foarte multe momentan. Avem un tipar standard de club de fitness, avem câteva cu piscină. Nu avem un low cost, de exemplu, acum în România, sunt în Germania, foarte accesibile, fără personal, fără nimic, intri, te antrenezi, pleci. În România nu a funcționat, au fost câteva încercări. Intuiția mea e că o să apară în viitorul foarte apropiat multe studiouri mici, de 50-80 de oameni.

- Gen boutique.
- Exact, boutique, studiouri de pilates, studiouri de dans. În Singapore am fost și am văzut cea mai extremă întindere a serviciilor. Oamenii au câte două, trei abonamente de obicei, un abonament la pilates, un abonament la o sală de fitness și un abonament la o piscină. Merg în paralel cu toate pentru că vor să experimenteze două, trei activități. Noi n-am ajuns acolo, suntem departe, dar lucrurile evoluează și la noi. Au început să apară studiouri care se concentrează strict pe pilates sau studiouri care se concentrează strict pe zona de personal training.

Alexandru Lascăr, despre rolul statului în educarea sportivă a copiilor

- Spuneai că aveți și copii, programe pentru copii. În România, sunt tot mai mulţi copii obezi. Cum facem să-i atragem să facă sport?
- Din păcate, obezitatea e o problemă mare. Avem niște studii de la UE care ne arată că suntem pe primul loc la obezitate infantilă în Europa, ceea ce e un mare semnal de alarmă, care din punctul meu de vedere se poate rezolva doar cu ajutorul statului. Antreprenori pot să stea și în cap, nu se rezolvă problema aşa. E o problemă care vine din educația școlară. E momentul ca profesorii de matematică și de română să renunțe să le mai ia orele de sport copiilor, să-i lase să facă sport. E momentul în care profesorii de sport din școli să fie mai respectați, copiii să aibă facilități. Noi avem clase speciale și de copiii de 5-7-8 ani, în care nu facem un fitness, îți dai seama. Încercăm să le facem pentru a-i face pe copii să se distreze. Avem studiourile în care se fac clase de grup și avem tot felul de activități, de alergat, de ocolit, o joacă care să-i pună o oră în mișcare continuu. Asta e ceea ce putem face noi. Odată cu creșterea copiilor apar clase de cycling pentru copiii de 12-14 ani, apar clase de zumba, apar astfel de activități care pot fi mai intense și mai organize. Însă problema în România e la nivel de educație și aia pleacă din școli. De asta suntem și noi în parteneriat cu Agenția Națională pentru Sport, încercăm să facem evenimente, dorim să ajungem în școli efectiv, să vorbim cu copiii, să luăm un nutriționist cu noi, dar nu e de ajuns, trebuie să fie o implicare la nivel de stat.

- Până la 16 ani e nevoie de acordul părinților?
- Da, inclusiv legislația din România, până la 16 ani nu au voie să intre decât cu un acord al părinților. De la 16 ani au voie să-și semneze singur contractele. Așa ne permite legislația și noi suntem deschisi să-i ajutăm, să-i primim.

Alexandru Lascăr: „Avem o problemă mare cu obezitatea infantilă”

Alexandru Lascăr: „Cam 4,5% dintre români plătesc un abonament la sală”

- Spuneai că suntem pe primul loc la obezitate infantilă. Mai e un clasament care ne situează pe primul loc, dar de la coadă. Mă refer la numărul de cetățeni care fac sport în mod regulat și conform datelor din 2023 ale Comisiei Europene doar 9% din români au un abonament la sală. Suntem pe ultimul loc, la egalitate cu Polonia. Cum vezi tu din interiorul industriei aceste cifre?
- Cred că sunt cei care fac un tip de sport cu abonament la sală. În momentul ăsta noi încă ne raportăm la studiul făcut în 2018-2019 pentru că după aia a fost o cădere puternică și o revenire. Acum suntem, să spunem, la același nivel ca număr de membri și suntem sub 5%, undeva la 4,5%. Adică oameni care plătesc un abonament într-un club de fitness sau un club de mișcare, să spunem aşa. Germania e undeva pe la 10%, Spania pe la 14% și tot ce înseamnă nordul Europei, Suedia, Danemarca, Norvegia, sunt la 20%. Cel mai bun exemplu e Suedia, o țară de 10 milioane de oameni. Acolo, primii 3 jucători din industria de fitness au fiecare peste 200 de centre. Deci doar 3 jucători au 600 de centre într-o țară cu o populație la jumătate din cea a României. Suntem la început, dar suntem în creștere. Toată lumea prognozează că la final de 2025-2026 avem o șansă să mergem spre 7%, ceea ce ne-ar apropia puțin de medie europeană.

- Știu că au fost niște legi care au ajutat această industrie, apoi a crescut TVA-ul. Cum vezi tu că ajută statul această industrie?
- O să fiu foarte transparent. Sunt şi președintele executiv al asociației centrelor de fitness și wellness din România. În momentul acesta, nu cred că statul știe foarte multe despre industria de fitness sau industria de sport. Vorbim de cea comercială, nu vorbesc de sportul de performanță. Într-adevăr, în 2018 a venit o modificare legislativă care ne-a dat cumva aripi. A scăzut TVA-ul la 5%. S-a văzut o explozie în creșterea cifrei totale de afaceri pentru că foarte mulți au trecut la alb, să spunem. Pentru că erau foarte buni jucători mici în țară care preferau să nu factureze. Ăsta e adevărul. Cred că a fost o legislaţie foarte bună pentru că industria a crescut, banii luați de stat au crescut. Apoi, anul trecut a venit o nouă lege care ne-a bucurat și a fost un exemplu în foarte multe publicații din Europa. A fost votată o deductibilitate a abonamentelor de fitness de 400 de euro pe an pe care firmele nu mai plăteau alte impozite. Era o modalitate foarte bună pentru că nu avantaja jucătorii din piață. Minunea a ținut doar șapte luni. În urmă cu două luni, au rămas 100 de euro, ceea ce e foarte puțin pentru un an. Îți acoperă două luni de abonament, să spunem. Și ne -a crescut înapoi și TVA-ul. Deci, practic, au fost două lovituri dintr-un foc. Măcar acum guvernanții noștri știu că există industria de fitness pentru că înainte de pandemie nici măcar nu eram menționaţi. Aproape un milion de oameni practică sportul ăsta în masă. E cel mai practicat sport de masă din România și cred că ar trebui să i se acorde puțin mai multă atenție.

Alexandru Lascăr, despre impactul pandemiei de coronavirus asupra industriei de fitness

- Ai amintit de multe ori de pandemie. Cum a influențat această pandemie industria și cum ați văzut voi atunci această decizie de a închide sălile?
- De fiecare dată când vorbesc despre pandemie, mi se face pielea de găină. Ca antreprenor, era un mixt de sentimente. A fost o frică pentru toată lumea. Coincidența face ca în momentul în care a trecut primul lockdown să deschidem a șaptea locație a noastră chiar într-o zonă de birouri. A fost cea mai tristă deschidere pe care am făcut-o în viața noastră. Trecuseră câteva luni bune și noi încă aveam 20, 30 de membri, nici măcar un salariu nu puteam să acoperim. Efectiv, nu era nimeni la birouri, dar noi țineam sala deschisă. Niciun business normal nu putea să reziste. Sunt de părere că anumite măsuri au fost logice în anumite momente, însă după aceea cred că era doar un trend, ce se întâmpla în alte țări se întâmpla și la noi. Sunt de părere că oamenii ar trebui lăsați mai mult să facă sport. În Spania a fost un exemplu foarte bun. În timpul pandemiei, guvernul a hotărât că toate facilitățile de sport din țară sunt o prioritate națională. Le-au lăsat deschise. Oamenii trebuie să iasă să facă mișcare, să socializeze. Se pare că a funcționat la ei. Nu sunt eu în măsură să spun dacă s-a făcut bine sau nu la noi. Cert este că a fost vizibilă deteriorarea fizică și psihică a populației.

- Exact. Puțină lume știe că mișcarea, sportul, are un efect pozitiv și asupra mentalului nostru.
- Noi avem exemple clare în sală. Fitness-ul a evoluat. În urmă cu 10 ani, cine mergea la fitness, voia să vină doar pentru pătrățele și biceps. Nu mai e aşa acum.

- Nu?
- Mai este o categorie de oameni care chiar se antrenează pentru asta, dar a rămas minoritară. Oamenii vin la fitness pentru a-și îmbunătăți efectiv condiția, să nu mai gâfâie când urcă scările, să poată alerga după copii în parc. Vrei să fii într-o condiție fizică bună și vrei să fii mental bine, adică să nu mai fii dezamăgit de tine când faci doi pași în parc și începi să gâfâi, să socializezi cu oamenii care sunt la sală. Și asta e foarte important. Este un mediu în care te ajută, exact cum ai spus, și fizic și psihic.

Alexandru Lascăr: „Mulţi renunță la sală în prima lună”

- Ați făcut vreun studiu să vedeți de ce oamenii renunță la a mai merge la sală?
- Da, da. Există studii și pe piața mondială și pe piața europeană. Sunt două, trei motive care ni se spun mereu. În principal, cel mai des întâlnit este lipsa timpului. E o problemă pe care oamenii o au și pe care şi-o induc singuri. Prima lună în care mergi la sală e grea. E ca atunci când citești o carte. Deschizi o carte, citești primele rânduri, îți dai seama că nu știi nimic și îți vine să o închizi şi să pleci. Așa e și cu mersul la sală. Prima lună e grea și toată lumea trebuie să știe. Vii, îți pierzi tonusul, te dor mușchii. Mulţi renunță. Deci primul moment în care oamenii renunță la sală e în prima lună. După aceea e trecerea dintre luna a treia și a patra. Dacă reușești să depășești cele trei luni de mișcare, tot tonusul pe care îl ai când pleci de la sală se schimbă și pleci cu energie.

- Care ar fi al doilea motiv?
- Că nu văd rezultatele într-o lună. Am avut cazuri comice cu oameni care veneau marțea și spuneau că sâmbătă au o nuntă și voiau să fie în formă. Oamenii au așteptări mult prea mare. Adică nu poți să ai dorința să schimbi în două zile ce ai stricat în 20 de ani sau în 10 de ani. Trebuie să înțelegi că trebuie să-ți transformi fitness-ul și mișcarea într-un stil de viață. Dacă reușești să treci peste durerea din prima lună, schimbările or să vină în două-trei luni, cât de cât vizibile. Se spune că tu vezi în trei luni schimbările, altcineva le vede la șase luni. Astea sunt principale două probleme.

- Vă implicați și în educația oamenilor? Să le spuneți că pentru a-și introduce acest obicei în viața lor e nevoie de timp și de răbdare?
- Clar că încercăm să discutăm. Avem instructori care le explică, prin campanii de marketing. Și ne chinuim să le explicăm oamenilor că doar fitnessul nu e soluția, fitnessul vine la pachet cu nutriție. Deși nu vindem nutriție, oamenii trebuie să înțeleagă că nu poți să faci sport și apoi să ai o nutriție dezastruoasă. Încercăm să le spunem oamenilor că e un stil de viață. Cum dormi, cum te alimentezi, cum faci sport, cele trei elemente care sunt foarte importante ca să poți obții rezultate.

Alexandru Lascăr, despre „gym anxiety”

- Eu am observat că o altă mare problemă a celor care merg la sală și renunță foarte ușor este că nu ştiu ce să facă acolo. Pentru oamenii care nu își permit să își angajeze un antrenor personal, care ar fi soluțiile să nu mai fie speriați de sală?
- O să menționez niște lucruri pe care le-am făcut noi. Întâi de toate, vreau să spun că un antrenor personal poate părea un pic mai scump. Asta e adevărat și noi suntem conștienti de asta.

- Scuză-mă, cât de scump e un antrenor personal?
- Depinde câte ședințe faci, poate varia între 500 și 1000 de lei pe lună în cazul nostru, în funcție de câte ședințe vrei să faci. Însă sfatul meu este pentru cei care nu pot încadra suma asta în buget, e de înțeles, unii pot, unii nu pot, încercați măcar o lună. Deci dacă luați o lună, investiți 100 de euro sau 200 de euro o lună, pentru că în luna aia vi se vor deschide o multitudine de opțiuni. După aia decizi mai departe dacă poți să îl ții lângă tine sau nu poți, dacă îți permiți sau dacă vrei. În luna aia tu înveți ce alții s-au chinuit să învețe poate într-un an. După luna aia tu o să vii la sală și o să știi ce ai de făcut. Asta e o primă recomandare.

- Ce soluţii mai sunt?
- Tocmai din cauza faptului că oamenii nu știau exact ce să facă la sală, am decis ca în toate sălile noi pe care le facem să avem un colț, se numește zona de functional training, în care avem niște televizoare mari, în care rulează în continuu antrenamente bazate pe grupele musculare. Deci, practic, tu vii acolo, rulează pe ecran mai multe tipuri de exerciții, îți spune pe ce zone, stai acolo și încerci să faci. La fel, fiecare aparat din sală are o zonă în care citești să vezi exact cum funcționează. Dacă găsești un pic de voință, găsești şi soluții. Dar, într-adevăr, în SUA s-a făcut un studiu și 77% dintre oamenii care mergeau la sală aveau acest Gym Anxiety, frica de sală, poate îl vezi pe unul mai mare decât tine, solid, că ăla face bine, tu nu știi, poate ți-e rușine să faci. Noi, timp de două ani, am folosit un hashtag care se numea #gymanxiety și încercam să-i facem pe oameni să treacă peste treaba asta.

- Da, şi eu am trecut prin asta, mă comparam cu alţii şi mă demoralizam.
- Dacă vrei să faci o comparație, în momentul în care ai ajuns la sală, compară-te cu cei 95% care nu au intrat niciodată într-un sală de sport și atunci o să ai un plus. După aia, compară-te cu tine, cu cel de luna anterioară.

Alexandru Lascăr: „Oamenii vor să concureze non-stop cu ei înșiși”

- Ce rol joacă tehnologia în această industrie? De exemplu, apar tot mai multe device-uri din acestea smart, aparatele sunt mult mai performante.
- Începe, într-adevăr, să fie o piaţă tot mai mare. Tinerii sunt tot mai mult pașionați de tehnologie. Mai mult, oamenii vor să concureze non-stop. Orice om care face sport vrea să concureze ori cu el, exact cum am spus anterior, să vadă câte calorii a ars, câţi pași a făcut, ce ritm cardiac are. Bineînțeles că producătorii au simțit potențialul și au început să dezvolte inele, ceasuri, brățări, toate aceste tehnologii care sunt foart bune. Sunt bune pentru că te ajută să îţi verifici condiția, te ajută să vezi progresul. Asta e cel mai important. De multe ori progresul nu se vede în oglindă, dar îl poți măsura cu ajutorul tehnologiilor. Am adus tehnologii şi în săli și încercăm să aducem constant tehnologii în zona de cardio. Avem benzi și biciclete eliptice care nu mai consumă curent, ci produc curent. Avem colțuri, green corners, pe care le legăm la instalația electrică a sălii și oamenii care fac sport văd câți waţi au produs în antrenamentul respectiv. Mai mult decât atât, avem un sistem în care tot ceea ce produc le intră într-o aplicație și ei strâng puncte și îţi pot cumpăra produse.

- Știu că mergi la multe expoziții foarte mari din acest domeniu și voiam să te întreb care sunt cele mai importante inovații care au apărut în ultimul an.
- Așa cum am spus, încerc să aduc în săli tot ce găsesc. Acum există acest trend să fii neutru din punct de vedere al consumului și producătorii pun acum mult accent în zona asta. Diferențele mari se văd așa undeva la 3-5 ani, când apare ceva nou care chiar schimbă complet perspectiva. Acum există echipamente de fitness care-ți numără repetările și timpul. Te ajută mult să vezi dacă ai făcut o repetare completă, dacă ai făcut-o corectă și cât timp ai petrecut pe aparat. Apoi avem benzile de alergat pe care am început să le băgăm în centre, benzi care au foarte multă conectivitate. Te conectezi odată la platforme, Instagram, Facebook, Twitter, etc., dar totodată te poți conecta la Strava, de exemplu, ca să-ți monitorizezi progresul, te conectezi cu inelul sau cu ceasul la echipamentul de alergat. Au început acum să apară echipamente care nu mai au greutăți, sunt făcute special din pistoane. Echipamente care au un ecran în față și implică foarte mult jocul, acel gamification în timp ce faci exercițiile. Ai tot felul de jocuri ca să te țină motivat, să-ți crească un pic dopamină. Apar echipamente care te ajută din punct de vedere cerebral și pe concentrare. Mulţi producătorii se duc și spre zona asta de a-ţi întări focusul, concentrarea.

Alexandru Lascăr, despre impactul inteligenței artificiale în fitness

- Ce rol crezi că va juca inteligența artificială în acest domeniu?
- Ca peste tot o să aibă un mare impact în tot ce înseamnă planuri de antrenamente. Meseria de personal trainer o să fie schimbată foarte mult, ca multe alte meserii. Încerc să le transmit celor care vin la cursurile de antrenori personali că meseria lor se va schimba. Nu o să mai fie suficient să faci un plan de antrenament, trebuie să se transforme într-un motivator, într-o persoană care supraveghează evoluția ta, care te îmbărbătează când nu mai poți. Au apărut deja aparate care te monitorizează și îți corectează efectiv greșelile sau îți spun ce nu faci bine. Îți ia forma corpului cu ajutorul unei camere video și fără să te cântărești, îți dă un raport complet a corpului tău.

- În încheiere, aș vrea să îmi spui cum vezi tu evoluția acestei industrii în următorii cinci, zece ani, atât la nivel mondial, cât și în România.
- Cam intuim ce se va întâmpla în România pe termen mediu, trei, patru ani. Cred că numărul oamenilor care vor fi focusați pe zona de wellness va crește semnificativ și în România. Se va răspândi aria oamenilor care sunt interesați, nu va mai fi focus doar pe cei tineri, vor realiza şi cei de vârsta a doua și a treia că longevitatea e dată doar din sport și nutriție. Sunt sigur că vor fi și lucruri care vor pune piedici. Cum ar fi apariţia unor medicamente care garantează slăbitul, aşa cum sunt deja în .

Emisiunea integrală cu Alexandru Lascăr

- Ce se va mai întâmpla în acest domeniu în România?
- Cred că fitnessul se va dezvolta foarte mult în oraşele mai mici. Noi am deschis săli la Vaslui, Piatra Neamț, Vâlcea, Buzău, am ajuns în comune de lângă orașele mari și am observat că oamenii nu aveau unde să facă sport. În orașele mari oamenii deja au intrat într-o rutină, cred că la nivel de București procentul oamenilor care merg la sală e cel puțin dublu față de media națională. La fel și în Cluj.