Rareș Ilie, interviu EXCLUSIV pentru GSP, după scandalul cu Elveția: „Orice făceam în Giulești, ieșeam șifonat”

Rareș îi are colegi pe Dante, care tocmai a împlinit 41 de ani - brazilianul trecut pe la Bayern, Ndombele, Cho, Ndayishimiye, Sofiane Diop, dar și pe senzația Youssoufa Moukoko.

După revenirea de la Lausanne, antrenorul Favre a plecat, iar Nice are acum un alt antrenor, pe Franck Haise, venit de la Lens. Rareș Ilie spune că s-a adaptat oriunde, atât în Israel, apoi în Elveția, cât și în Franța, discută despre situația de la naționala U21 și le face cu ochiul celor de la Rapid.

ATAC

Fără precedent! Gigi Becali, făcut PRAF de Nelu Varga: „Îi spun doar atât: «Oprește-te!». E patronul unui club unde domnesc anomaliile”

Rareș Ilie: „M-am obișnuit, nu e ca și cum aș fi simțit că va fi ceva dificil”

- Rareș, spune-mi cum este viața în Franța, te readaptezi, după cele două împrumuturi? Viața în Franța, mă refer la dialoguri, dacă ai început să faci meditații la franceză, ce faci în timpul liber …
- Este superbă, m-am obișnuit, nu e ca și cum aș fi simțit că va fi ceva dificil, am învățat franceza relativ repede, mai ales că și în Lausanne se vorbea tot franceza. E foarte diferit de România, normal, dar te obișnuiești cu timpul, chiar nu am avut probleme de acomodare. Lausanne are ieșire la lacul Geneva și are foarte multe atracții turistice, Principesa Margareta s-a născut aici, tenismenul Wawrinka.

- Nisa e un oraș minunat, la poalele Alpilor Maritimi, pe coasta Mediteranei, capitala Coastei de Azur! Te poate „fura” ca atracții sau e prea scump?
- Nisa este superbă. Sunt multe muzee, trasee superbe, Colline du Chateau sau celebra Promenade des Anglais. E foarte frumos, într-adevăr. Coasta de Azur, cu tot cu Monaco și Cannes, te poate fura dacă nu ai echilibru. E destul de scump, dar merită. O zonă în care te poți încărca, te îmbogățești spiritual, tot sudul Franței este minunat.

- Cum te înțelegi cu Franck Haise, noul antrenor, care a fost foarte apreciat la Lens? Se bazează pe tine sezonul ăsta sau ce sfaturi ți-a dat?
- Mă înteleg bine, de fapt, nu am avut nicio problemă cu niciun antrenor dintre cei cu care am lucrat. Din punctul de vedere al atitudinii și implicării nu cred că mi se poate reproșa ceva. Dau totul și aștept momentul, sunt la dispoziția clubului.

- Unde ai clasifica Ligue 1 față de campionatele puternice ale Europei? Se bazează mai mult pe tactică, pe forță, tehnică sau angajament?
- E greu să compar campionatele, pentru că am jucat, în Franța, câteva meciuri, dar e un campionat foarte puternic. Se bazează foarte mult pe forță și angajament, pe calitățile fizice, dar este și spectaculos, ofensiv. Mulți jucători de aici pleacă la echipe foarte bune în Europa, fie că vorbim de Premier League, La Liga sau Bundesliga.

- Pentru un tânăr internațional plecat la 19 ani într-un fotbal dezvoltat, cu două împrumuturi în Israel și Elveția, este impactul destul de mare? Adică simți o presiune diferită?
- Presiune există întotdeauna, mai ales când ambițiile proprii sunt mari. Am încercat să-mi găsesc locul și să mă dezvolt în ultimii doi ani. Dacă împrumutul în Israel nu a fost așa cum mă așteptam, cel de la Lausanne m-a ajutat să cresc în joc. În ultimii 2 ani, simt că m-am maturizat foarte mult din punct de vedere emoțional. Toate etapele au avut rolul lor și mă bucur că am învățat câte ceva din fiecare. Citesc, studiez, învăț în fiecare zi.

- În Elveția ți-a mers foarte bine, 3 goluri, 3 pase decisive, 30 de meciuri! Ai fi vrut să mai rămâi acolo?
- A fost un sezon bun, nu excelent. Putea fi mult mai bun, dar, în definitiv, trebuie să spun că mi-a prins foarte bine. M-am simțit bine și cei de acolo ar fi vrut să rămân. Și eu am luat în considerare posibilitatea aceasta, dar sunt ambițios și am dorit enorm să fac pregătirea cu Nice, să încerc să mă impun aici. Apoi a fost prea târziu, pentru că Lausanne își făcuse echipa pentru noul sezon.

- Să ne întoarcem un pic la generația care s-a calificat la Euro U21, jucați foarte ofensiv, o raritate pentru fotbalul românesc. E meritul lui Pancu sau este și o generație specială?
- Aș spune că ambele. Grupul este foarte bun, cu mult potențial și foarte unit. Și aici meritul este și al domnului antrenor Daniel Pancu. Noi am jucat ofensiv de la primul meci. Am marcat goluri meci de meci, ceea ce e impresionant. 23 de goluri în 10 meciuri, avem o medie de peste 2 goluri și am avut adversari puternici, Finlanda, Elveția, Albania, Muntenegru și Armenia. 

- Nu putem trece peste acel moment de la finalul meciului cu Elveția. Te-au certat fanii FCSB-ului, apoi ai fost criticat și pentru scuzele publicate în social media… Cum răspunzi?
- Reacțiile pasionale sunt normale în lumea sportului, mai ales când e vorba de gesturi interpretabile, dar consider că am adus clarificări cu mesajul meu. Relația mea cu toți colegii de la națională este una excelentă, indiferent de echipa pentru care joacă. Una e să înjuri, alta e să dai doar din mâini, bucurându-te cu galeria. Sincer, am fost într-o situație în care orice aș fi făcut, tot ieșeam șifonat.

- Descrie-ne puțin golul 2, unde ai contribuit și tu, cel cu Elveția, care a făcut și înconjurul internetului.
- A fost o fază senzațională făcută de colegii mei, nici nu-mi aduc aminte, dacă eu am participat. Dar e o acțiune rar întâlnită, merită toată aprecierea! Da, la faza cu Louis Munteanu în careu, când apoi se pierde mingea, este recuperată și ajunge la Tavi Popescu. 

„Nu exclud ca-ntr-o zi să mă întorc la Rapid!”

- Ai debutat la 17 ani la Rapid, ai jucat la toate loturile naționale, consideri că în România e greu să răzbești ca fotbalist tânăr? Presupunem că tu ești o excepție, de aici pleacă discuția…
- Consider că e greu să răzbești oriunde în lume. Fotbalul în România are și părți bune, și părți mai puțin bune. Eu am avut șansa să am parte de mulți oameni serioși în jurul meu, care să aibă încredere și să mă ajute. Alții nu au șansa aceasta, ține și de factorul șansă. Cred și că noi, românii, nu suntem luați în serios cum merităm, dar e posibil și sper ca ultimele rezultate ale naționalei să fi schimbat acest lucru.

- Îți este dor de atmosfera din Giulești sau a fost doar un pas în carieră?
- Îmi este dor, pentru că acolo mi-am făcut debutul în fotbalul profesionist. Am fost apreciat și susținut și sunt recunoscător pentru asta. A fost o etapă din carieră, dar asta nu exclude posibilitatea de a mai juca pentru Rapid. Fiecare jucător are traseul lui în carieră.

- Cine a descoperit din familie că ți s-ar potrivi fotbalul și când ți-ai dat seama că ești mai bun decât ceilalți?
- Părinții mei și-au dat seama repede că sunt îndrăgostit de fotbal. Era pasiunea mea cea mai mare. Nu prea m-am gândit la acest lucru. Am încercat să mă bucur cât mai mult de ceea ce fac. Așa m-au încurajat părinții dintotdeauna, mai ales când eram mic: să mă distrez. E cel mai important pentru un copil, cred eu, nu să se pună presiune, ci să fie lăsat să se distreze. Sportul devine greu când este de înaltă performanță, până la performanță e drum lung, așa că distracția e cea mai importantă, să practici acel sport cu zâmbetul pe buze. Să nu fie un chin pentru copil.

- Cât de importantă este pregătirea mentală pentru un fotbalist român? Deseori se spune că românul cedează repede, că pierdem de la imn…
- Cea mai importantă, așa consider. De acolo pleacă toate. Tocmai de aceea punctez și spun că m-am maturizat în ultimii doi ani. Toate greutățile m-au întărit mental și emoțional și acum realizez cât de importantă e pregătirea. Când ești copil nu-ți dai seama de lucrul acesta și cumva e de înțeles, dar important e să înveți cum să treci peste anumite obstacole.

- Când erai mic, ai tăi ți-au povestit despre legendele fotbalului românesc? Ai avut vreun fotbalist preferat?
- Da, normal. Admiram foarte mulți fotbaliști români, mai ales pe cei din echipa națională. Urmăream și meciurile Generației de Aur pe YouTube, dar dacă aveam de ales între a urmări un meci de fotbal sau a mă juca, alegeam direct a doua variantă. Idolii români sunt aceiași pe care îi avea aproape orice copil: Hagi, Mutu, Chivu și toți din generațiile lor. Performanțele pe care le-au realizat sunt incredibile și lumea îi cunoaște chiar și astăzi. Inclusiv pe unde am jucat eu, colegii îi știau! Peste tot ești întrebat de Hagi, fie că mergi în Israel, Elveția, Franța sau orice altă țară.

- Te deranjează ceva în fotbalul românesc? Se vorbește prea mult, sunt pretenții prea mari?
- Nu sunt eu în măsură să vorbesc despre fotbalul românesc, deocamdată nu am reușit ceva excepțional în carieră ca să pot vorbi eu despre un subiect sensibil, știu că ar putea să deranjeze orice. Cum am spus, există și părți bune, și părți mai puțin bune, cum de altfel există peste tot prin lume. Pretenții trebuie să existe, pentru că numai așa te poți dezvolta și atinge obiectivele care ar trebui să fie cât mai mari. Adică să îți dorești, ca fotbalist, să ai aspirații înalte.